Autor: Carlos Ruiz Zafon
Naționalitate: spaniol
An apariție: 2001 ( 2013 la Editura Polirom)
Gen carte: roman, fictiune
Număr pagini: 488
Titlu original: La sombra del viento
Nota goodreads: 4.29
Nota mea : 5/5
Carlos Ruiz Zafon a fost un autor spaniol care a scris niște cărți deosebit de interesante, printre care seria Cimitirul cărților uitate, iar aceasta cuprinde 4 volume. Umbra vântului este primul volum al seriei, fiind urmat de Jocul îngerului. Am citit acest prim volum în martie 2022, adică acum un an și mi-a plăcut foarte. Însă tot am amânat să scriu câteva impresii despre el, fără un motiv anume. Între timp am citit și al doilea volum al seriei, Jocul îngerului, dar despre acela vă povestesc în alt articol.
De la Zafon am mai citit Marina și Luminile din septembrie, iar despre a doua dintre ele puteți citi aici. Pe cele doua le-am citit în 2020, în timpul pandemiei. Zafon este unul dintre scriitorii mei preferați când vine vorba despre literatura contemporană și cu fiecare carte citită de la el, m-am simțit mai bogată sufletește.
Umbra vântului este o carte grosuță (488 de pagini), dar odată ce ești prins în mrejele sale, nu o mai poți lăsa din mână. Unii îl compară pe Zafon cu Isabel Allende, dar părerea mea este că primul scrie mult mai complex și mai bine. Deși și Allende îmi place destul de mult și am citit câteva romane scrise de ea.
Romanul este complex și abordează teme multiple, printre care literatura, cultura, iubirea, misterul, identitatea individuală, dar și tema răului. Personal, îmi plac mult cărțile în care apar cititori pasionați sau tema cărților. Dar aici asta nu e tot, deoarece apare și tema întunecată a răului, presărată de intrigi și numeroase secrete. Îmi este foarte greu să descriu această carte, așa că mă voi limita doar la câteva idei care mi se par importante. (mai mult…)
Autor: Sosuke Natsukawa
Naționalitate: japoneză
An apariție: 2017 (2022, la Editura Litera)
Gen carte: ficțiune, fantasy, realism magic, literatură japoneză
Titlu original: 本を守ろうとする猫の話
Număr pagini: 256
Nota goodreads: 3.73
Nota mea: 3/5
DESCRIERE
Anticariatul Natsuki este o prăvălioară cu cărți la mâna a doua, situată la marginea orașului. Înăuntru, rafturile, pline cu volume minunate, tronează impunătoare, înalte până la tavan. Lui Rintarō Natsuki îi place nespus acest spațiu primitor, creat de bunicul său. Își petrece multe ore aici, citind în voie. Este refugiul perfect pentru un puști retras și pasionat de lectură.
După moartea bunicului său, Rintarō se simte singur și deprimat. Și, din câte se pare, va fi nevoit să închidă anticariatul. Dar apoi se trezește în prăvălie cu un motan vorbitor pe nume Tigruț, care îi cere ajutorul. Motanul are nevoie de un iubitor de cărți care să-l însoțească într-o misiune. Bizarul cuplu va porni în trei aventuri palpitante, menite să salveze cărțile din mâinile oamenilor care le-au sechestrat, le-au maltratat sau le-au trădat. Iar la urmă, rămâne o ultimă misiune de salvare, în care Rintarō va trebui să pornească de unul singur…
Motanul care voia să salveze cărțile este o poveste înduioșătoare despre găsirea curajului, despre compasiunea pe care le-o arătăm celor din jur – și despre puterea nemaipomenită a cărților.
PĂREREA MEA
Sosuke Natsukawa este autor japonez și în afară de acest roman, a mai scris câteva cărți, însă nu sunt traduse la noi. Ce să vă spun despre cartea asta? La fel ca în cazul altei cărți, scrisă tot de un autor japonez și care are tot un personaj principal motan…nu mi-a întrunit așteptările. Este vorba despre Dacă pisicile ar dispărea din lume, scrisă de Genki Kawamura și despre care am scris câte ceva aici. Ca și in acest caz, i-am dat pe goodreads tot 3/5 steluțe.
Nu este vorba că nu mi-a plăcut cartea, dar se putea mult mai mult. Eram până nu demult, tipul de cititor care se entuziasma când dădea peste cărți cu personaje-pisici. Apoi am început să le descopăr și am rămas în dubii. Pentru mine, mai niciuna nu a fost ceva extraordinar sau o carte care să rămână cu mine. (mai mult…)
Autor: Fiodor Mihail Dostoievski
Naționalitate: rusă
An apariție: 1864 ( 2012, editura Polirom )
Gen carte: ficțiune, literatură clasică
Titlu original: Записки из подполья
Număr pagini: 174
Nota goodreads: 4.17
Nota mea: 5/5
DESCRIERE
Dezvăluirile făcute în ‘subterană’ determină destinul lui Raskolnikov, al lui Stavroghin și al lui Karamazov. Începe pelerinajul de mucenic al omului pe căile libertății arbitrare. Acest pelerinaj îl va duce la ultimile limite ale dedublării. Dialectica dintre om și destinul său se întrevede în Însemnările din subterană și se va contura în marile romane dostoievskiene.
PĂREREA MEA
Dostoievski este unul dintre cei mai mari scriitori clasici ruși și puțini cititori, cred, nu au auzit de el sau nu au citit măcar o carte scrisă de el. De la acest autor am mai citit acum câțiva ani doar Crimă și pedeapsă și țin minte că mi-a plăcut mult, atât stilul, cât și povestea în sine. Acest scriitor rus nu este atât de ușor de citit, dar cu siguranță merită. Eu am citit cartea în primăvara anului trecut și încă am vii în minte impresiile de atunci. În însemnări din subterană este explorată condiția umană și felul în care personajul principal se raportează la societatea în care trăiește.
Este o carte scurtă (sub 200 de pagini) și a fost publicată pentru prima dată în 1864. Narațiunea este la persoana I, iar naratorul care nu poartă nume trăiește singur în Sankt-Petersburg, în a doua jumătate de secol XIX. Romanul este împărțit în două mari capitole: Subterana și Pornind de la lapoviță.
Titlul arată starea de izolare a personajului principal, care își notează memoriile departe de societatea înconjurătoare. În izolare, el poate reflecta mai bine la condiția sa și a societății în care trăiește. Subterana poate fi considerată și o metaforă a existenței într-o lume ermetică și inaccesibilă.
Sunt abordate alienarea, izolarea socială, conștiința de sine, introspecția, lupta dintre individualitate și societatea exterioară, diferite idei filosofice și politice, dar și diverse probleme morale și care țin de partea etică. În linii mari, se vorbește despre condiția umană, așa cum este ea percepută de personajul creat de Dostoievski. (mai mult…)
Autor: Nita Prose
Naționalitate: canadiană
An apariție: 2022 (editura Litera)
Gen carte: ficțiune, mister, thriller
Titlu original: The Maid
Număr pagini: 384
Nota goodreads: 3.84
Nota mea: 3/5
DESCRIERE
Tânăra cameristă Molly Gray rămâne singură pe lume, după moartea bunicii sale. La serviciu, s-a obișnuit să treacă neobservată atunci când șterge praful, mizeria și secretele lăsate în urmă de oaspeții prestigiosului hotel unde lucrează. La urma urmei, e doar o cameristă – de ce i-ar acorda cineva atenție?
Dar Molly intră brusc în lumina reflectoarelor după ce îl descoperă pe unul dintre clienții hotelului mort în patul său. O problemă pe care nu o poți șterge, pur și simplu, cu buretele. Din acest moment, în timp ce se trezește prinsă, fără voia ei, în cursa pentru aflarea adevărului și pe măsură ce dezleagă misterele de la Regency Grand Hotel, își descoperă o forță lăuntrică pe care nu știa că o are.
PĂREREA MEA
Nita Prose este nu doar scriitoate, ci și editor, iar Camerista este romanul său de debut. Pentru cei care nu știu, cartea apărut în 2022 și a fost nominalizată de goodreads ca winner for Best Mystery & Thriller (2022) și Nominee for Best Debut Novel (2022). S-a făcut multă vâlvă în jurul său și motivul pentru care am citit-o a fost curiozitatea. De fapt, a fost o lectură audio pe Voxa, nu chiar o lectură fizică. Chiar și așa, sunt printre cititorii care nu au fost impresionați cine știe de acest roman.
În primul rând, nu înțeleg de ce este considerată thriller, deoarece partea asta este foarte slab dezvoltată. Nu am putut să îi fac o recenzie imediat, mai ales că nu pot scrie atât de ușor despre cărțile care nu au rămas cu mine după un timp. A fost o lectură ok, potrivită pentru relaxare sau după o săptămână în care tot ce vrei este să stai liniștit să citești, dar numai atât. Camerista din titlu este Molly Gray, o tânără care descoperă în una din zile un bărbat mort în una dintre camerele în care face curățenie. Probabil aici s-a crezut că începe partea de thriller.
Dacă este să fiu perfect sinceră, au fost multe faze care m-au agasat. În primul rând, prologul care zice așa “Eu sunt camerista ta, știu totul despre tine, ce știi tu despre mine?” Cum adică? Cartea îți promite mult de la început, aștepți că poate se va întâmpla ceva wow, dar nu este așa deloc. Molly m-a enervat de foarte multe ori: are o perfecțiune super enervantă, un fel de a fi ciudat și tot repetă că este atașată de “buni” și că ea face totul ca la carte. (mai mult…)
De câțiva ani buni folosesc goodreads pentru a contoriza ceea ce citesc și în fiecare an îmi place să îmi setez un challenge cu un anumit număr de cărți. În 2022 am setat că vreau să citesc 70 de cărți, dar am reușit să termin 90. Și din 90 un număr de 25 au fost cărțile audio de pe Voxa sau Audiotribe. În final, am rămas la Voxa și mai nou, citesc și ebook-uri recent apărute.
Pentru 2023 am setat un număr de 60 de cărți, deoarece va fi un an cu multe schimbări și nici nu vreau să pun presiune pe mine. Aș prefera să citesc 50 de cărți, dar să fie lecturi bune și interesante. Alegerile mele din 2022 nu au fost în totalitate inspirate și vreau să aleg cu atenție mai mare ce vreau să citesc.
Pentru acest an vreau să mă orientez spre niște cărți importante. Avem așa:
Pe lângă cele propuse (dar nu obligatorii), îmi doresc să descopăr mai mulți autori români.
Sper să fie un an bun din punct de vedere literar pentru toată lumea, să citim cărți faine și de ce nu, să împărțim recomandări și opinii.
Voi ce cărți vreți să citiți în 2023?
Mă puteți găsi pe:
Goodreads – aici
Instagram – stil_de_scriitor
Facebook – aici