Planuri de lectură pentru 2023

De câțiva ani buni folosesc goodreads pentru a contoriza ceea ce citesc și în fiecare an îmi place să îmi setez un challenge cu un anumit număr de cărți. În 2022 am setat că vreau să citesc 70 de cărți, dar am reușit să termin 90. Și din 90 un număr de 25 au fost cărțile audio de pe Voxa sau Audiotribe. În final, am rămas la Voxa și mai nou, citesc și ebook-uri recent apărute.

Pentru 2023 am setat un număr de 60 de cărți, deoarece va fi un an cu multe schimbări și nici nu vreau să pun presiune pe mine. Aș prefera să citesc 50 de cărți, dar să fie lecturi bune și interesante. Alegerile mele din 2022 nu au fost în totalitate inspirate și vreau să aleg cu atenție mai mare ce vreau să citesc.

Pentru acest an vreau să mă orientez spre niște cărți importante. Avem așa:

  1.  Orașul de aburCarlos Ruiz Zafon (este ultima carte publicată de Zafon înainte de decesul lui din 2020)
  2. 10 minute și 38 de secunde în lumea asta stranie – Elif Shafak (mă intrigă titlul și bineînțeles, poate nu va fi singura carte punctată de la Shafak)
  3. Fântânile tăcerii – Ruta Sepetys (o autoare foarte dragă mie)
  4. Magicianul – Tolm Coibin (nu cunosc subiectul, dar vreau să mă las surprinsă)
  5. Ultimii cai de stepă – Maja Lunde (o carte pe care am văzut-o la alți cititori și mi-o doresc și eu)
  6. Viscolul copiilor – Melanie Benjamin (mă tem că subiectul mă va dărâma, dar tot sunt curioasă să o descopăr)
  7. Aroma timpului – Nuria Pradas (o carte lădată de mulți cititori)
  8. Casa germană – Anette Hess
  9. Britt Marie a fost aici – Frederick Backman
  10. Pe frontul de vest nimic nou – Eric Maria Remarque (după ce citesc cartea, vreau să văd ecranizarea)
  11. Du-te și pune un străjer – Harper Lee (întâi vreau să recitesc Să ucizi o pasăre cântătoare)
  12. Sânge auriu – Namina Forna
  13. Mătușa Julia și condeierul – Mario Vargas Llosa
  14. Patimi – Sofia Nădejde (am citit-o deja, mi-a plăcut și îi voi dedica o recenzie separată)
  15. Crinul din vale – Honore de Balzac (îmi este dor de o carte a lui Balzac și de stilul lui inconfundabil)
  16. N-am mai visat de mult că zbor – Tachi Yamada (vreau să mai bifez un autor japonez necunoscut pentru mine)
  17. Înapoi în Ghana – Taiye Selasi (o altă autoare pe care vreau să o descopăr + mă interesează o carte cu acțiunea în Africa)â
  18. Trenul spre Samarkand – Guzel Iahina
  19. Al dumneavoastră sincer, Șurik – Ludmila Ulitkaia
  20. Sonata Gustav – Rose Tremain 

Pe lângă cele propuse (dar nu obligatorii), îmi doresc să descopăr mai mulți autori români.

Sper să fie un an bun din punct de vedere literar pentru toată lumea, să citim cărți faine și de ce nu, să împărțim recomandări și opinii.

Voi ce cărți vreți să citiți în 2023?

 

Mă puteți găsi pe:

Goodreads – aici

Instagram – stil_de_scriitor

Facebook – aici

Dacă pisicile ar dispărea din lume – Genki Kawamura (recenzie)

Autor: Genki Kawamura

Naționalitate: japoneză

An apariție: 2012 (la noi, Editura Humanitas, în 2022)

Gen carte: ficțiune, fantasy, realism magic

Titlu original: 世界から猫が消えたなら

Număr pagini: 192

Nota goodreads: 3.77

Nota mea: 3/5

DESCRIERE

Când Diavolul și un motan se întâlnesc în literatură urmează aproape sigur un târg și o lecție de viață. Motanul, pe nume Varză, este al unui tânăr poștaș care află că mai are foarte puțin de trăit, poate o zi, poate o săptămână. O ocazie pentru Diavol să intre în scenă, fluturându-i pe la nas un târg de nerefuzat: câte o zi de viață în plus, pentru câte un lucru care să dispară din lume. Cu fiecare dispariție, poștașul își rememorează momente din trecut și, redându-le în mici fragmente, redescoperă de fapt lucrurile importante pe care oamenii ajung cu greu să le recunoască și să și le asume. Dacă pisicile ar dispărea din lume este o scrisoare de dragoste adresată vieții și lucrurilor care contează cu adevărat.

PĂREREA MEA

Genki Kawamura nu este doar scriitor, ci și producător și scenarist. Romanul său de debut (sper să nu greșesc) Dacă pisicile ar dispărea din lume a fost tradus în peste 20 de limbi și ecranizat în 2016 în Japonia. Va exista curând și o adaptare la Hollywood și sunt foarte curioasă să o văd.

Nu am citit foarte mulți autori japonezi până acum, dar merg pe ideea că orice autor nou tradus la noi (sau nu) merită o șansă să fie descoperit. Am citit cartea acum, la începutul lui 2023, când mă luptam cu un reading slump incredibil de enervant. Pur și simplu nu puteam citi nimic. Iar cartea asta a apărut la fix.

Este o carte scurtă (192 de pagini), are un stil foarte accesibil și se parcurge rapid. A apărut în colecția Raftul Denisei de la editura Humanitas, care este și una dintre colecțiile mele preferate când vine vorba de cărți. Titlul nu cred că a fost însă foarte bine ales (sau poate traducerea e de vină), deoarece personal consider că nu reflectă neapărat ideea cărții. În carte nu aveam neapărat dispariția tuturor pisicilor din lume, ci mai exact ideea de ce s-ar întâmpla dacă… (mai mult…)

Top cărți citite în 2022

Cum a fost pentru mine anul 2022? Un an al schimbărilor, un an cu bune și rele, dar și cu multe lecturi la activ. A fost anul în care am dat o șansă cărților audio, am alternat între Voxa și Audiotribe și în final, am rămas cu Voxa, care are și cărți audio, dar și carti electronice. Sunt extrem de norocoasă că de un an de zile mă bucur de un Kindle Paperwhite cu lumină internă, care față de cel vechi, îmi permite să citesc și noaptea.

În 2022 am terminat 90 de cărți, dar am pus pe pauză și câteva cărți, deoarece nu am simțit că e momentul lor. Una dintre ele este Iubita locotentului francez, pe care sper sa o reiau în 2023. Cărțile audio au fost în număr de 25. Deși am descoperit multe cărți, îmi este greu să fac un top 10, deoarece, din păcate, puține au fost cele care m-au impresionat cu adevărat. Am observat că am devenit tot mai pretențioasă când vine vorba de citit și că sunt ușor dezamagită de ceea ce citesc. Puteți vedea lista cu toate cărțile citite aici. (mai mult…)

Pânza Charlottei – E. B. White (recenzie)

Autor: E. B. White

Naționalitate: americană

An apariție: 1952

Gen carte: ficțiune, cărți pentru copii, fantasy, young adult

Titlu original: Charlotte’s Web

Număr pagini: 200

Nota goodreads: 4.19

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

Wilbur este un porcuşor sensibil, care iubeşte pe toată lumea. Pentru el o viaţă fericită înseamnă o porţie bună de mâncare şi prieteni dragi alături. Chiar şi stăpânii care îi puseseră gând rău ajung să înţeleagă ce minune au în ogradă. Iar Wilbur, porcul care leşină de emoţie ca nimeni altul, răspunde bunătăţii cu dragoste şi loialitate.

PĂREREA MEA

Elwyn Brooks White a fost un autor american de cărți pentru copii care a scris comori îndrăgite și azi în întreaga lume. A primit numeroase premii, cum ar fi Newbery Honor din 1953, pentru romanul Pânza Charlottei. Pânza Charlottei a apărut prima dată în 1952, la editura Harper & Brothers.

Considerat un roman clasic al literaturii pentru copii, s-au realizat mai multe ecranizări și chiar și un joc video bazat pe povestea din carte. Titlul face referire la pânza țesută de unul dintre personajele cărții, păiențenița Charlotte. Temele cărții sunt prietenia, dar și moarea, schimbarea sau inocența. Personajele cărții sunt atât oameni, dar și animăluțe vorbitoare.

Deși este o carte scurtă, povestea din spate mi s-a părut interesantă. Eu aș recomanda-o atât copiilor, dar și adulților. Morala din spatele poveștii este puternică: prietenia adevărată este deosebit de importantă și poate fi rară. Dintre personaje, purceluțul Wilbur a fost preferatul meu. Este un purceluș vorbăreț extrem de simpatic care va cunoaște prietenia adevărată în prezența păiențeniței Charlotte. Între cei doi se va lega o prietenie aparte și de la ce pornește aceasta, prefer să păstrez mister. (mai mult…)

Omul Șoaptă – Alex North (recenzie)

Autor: Alex North

Naționalitate:  britanică

An apariție:  2019 (2020, Editura Lebăda Neagră)

Gen carte: ficțiune, thriller, crimă, horror

Titlu original: The Whisper Man

Număr pagini: 437

Nota goodreads: 4.04

Nota mea: 5/5 +

DESCRIERE

Omul Șoaptă este cel mai răvășitor thriller pe care l-am citit de la Omul de zăpadă al lui Jo Nesbo. Mult mai mult decât suma părților sale, romanul este de coșmar și tulburător; în același timp, este emoționant fiindcă se bazează pe relațiile firești dintre tați și fii, e despre durere, pierdere și recuperare. – Alex Michaelides, autor al The Silent Patient, bestsellerul anului 2019 desemnat de New York Times

PĂREREA MEA

Am citit cel mai bun thriller de anul acesta. Și nu exagerez cu nimic când spun asta. Omul șoaptă este romanul de debut al lui Alex North, autor britanic, care s-a inspirat în scrierea acestui roman excepțional din discuțiile cu fiul său. Acesta avea 4 ani la scrierea cărții și îi povestea tatălui despre o fetiță învizibilă și despre băiatul din podea.

Cum este Omul Șoaptă? Este o carte care te trece prin mulți fiori. Te înspăimântă, te tulbură și la un moment dat te zăpăcește. Mi-a luat o săptămână să o termin, dar de vină a fost lipsa timpului, că altfel o terminam în 2-3 zile maxim.

Mi-a plăcut mult subiectul, acțiunea palpitantă și chiar și personajele construite. Avem o carte despre relații disfuncționale, psihopați, crime, relații și tot felul de elemente care te fac să nu mai lași cartea din mână. Am citit cartea la recomandările câtorva cititori și sinceră să fiu, mă bucur că am citit-o. Așa pot să o recomand și eu mai departe. Pe mine m-a scos din reading slump, într-o perioadă în care mă simțeam prea obosită și nicio carte nu îmi stârnea interesul. (mai mult…)

Litera stacojie – Nathaniel Hawthorne (recenzie)

Autor: Nathaniel Hawthorne

Naționalitate:  americană

An apariție:  1850

Gen carte: ficțiune, literatura clasică

Titlu original: The Scarlet Letter

Număr pagini: 320

Nota goodreads: 3.43

Nota mea: 4/5

DESCRIERE

Cu acțiunea plasată în America secolului al XVII‑lea, într‑o colonie puritană din împrejurimile orașului Boston, Massachusetts, Litera stacojie spune povestea lui Hester Prynne, care rămâne însărcinată în urma unei aventuri extraconjugale și dă naștere unei fiice, Pearl, fapt pentru care este condamnată de comunitate la moarte, iar ulterior să poarte litera „A“ – de la adulter – ţesută pe veșminte în culoarea stacojie.

De-a lungul cărții, considerată capodopera sa și unul dintre cele mai bune romane americane ale secolului al XIX-lea, Hawthorne explorează temele păcatului, vinovăţiei, pedepsei, căinţei și ispășirii.

PĂREREA MEA

M-am tot gândit și răzgândit cum să scriu câteva impresii despre acest roman clasic despre care poate mulți dintre voi l-ați citit sau de care măcar ați auzit. L-am citit prima dată în al doilea an de Litere și țin minte că mi-a plăcut. Citindu-l acum, la distanță de vreo 12 ani, îl privesc cu alți ochi și cu o experiență literară ceva mai bogată. Fiind un roman clasic, este destul de greu de citit, mai ales dacă nu sunteți familiarizați cu acest gen de carte. Literatura clasică a fost prima mea dragoste și am bifat multe romane clasice, ba chiar pe unele le-am recitit.

Am citit cartea în romană, deoarece cred că dacă o citeam în engleză, nu m-aș fi descurcat prea bine, datorită limbajului vechi. Este o carte interesantă, dar (și aici există un mare dar) are și câteva minusuri. Nathaniel Hawthorne este un scriitor american, născut la Salem și a scris atât romane, cât și povestiri. Litera stacojie a fost scris în 1850, iar acțiunea sa este cuprinsă între 1642 și 1649, adică în secolul 17. Acțiunea se desfășoară în Boston, Massachusetts, în plină eră puritană. (mai mult…)

Sunt o babă comunistă – Dan Lungu (recenzie)

Autor: Dan Lungu

Naționalitate:  română

An apariție:  2004 (la Editura Polirom)

Gen carte: ficțiune

Număr pagini: 240

Nota goodreads: 4.02

Nota mea: 3/5

DESCRIERE

Ne aflăm la aproape zece ani de la căderea dictaturii ceaușiste, cu pușin timp inaintea alegerilor electorale. Emilia Apostoae, pensionară, care și-a trăit cea mai mare parte a vieții sub regimul “puterii populare”, primește un telefon de la Alice, fiica sa, emigrată în Canada, prin care este îndemnată “să nu voteze cu foștii comuniști”. Acest telefon, urmat de alte discuții în contradictoriu, o aruncă pe Emilia într-o adevărată criză identitară, din care încearcă să se salveze rememorând trecutul și căutându-și justificări, în ochii ei și ai fiicei, pentru propriile nostalgii. Însoțiți mereu de umor si (auto)ironie, ne intoarcem spre copilariă și adolescența Emiliei, intrăm în miezul nostalgiei paradoxale după dictatură, pulsăm în ritmurile vietii cotidiene și întelegem din interior problemele epocii.

PĂREREA MEA

Dan Lungu este scriitor și profesor universitar la UAIC Iasi, la catedra de Sociologie. A scris numeroase romane, iar Sunt o babă comunistă este primul roman pe care eu l-am citit. Cu siguranță nu va fi ultimul. Mai am pe listă Raiul găinilor, Fetița care se juca de-a Dumnezeu și În iad toate becurile sunt arse.

Deși am citit cartea în luna ianuarie, mi-a luat destul timp ca să mă adun și să scriu o recenzie. Adevărul este că s-au strâns multe lecturi depre care eu nu am scris niciun rând. Și e păcat, deoarece am descoperit cărți bune care merită recomandate. Revenind la cartea lui Dan Lungu, a fost o lectură destul de plăcută, iar tema abordată (comunismul și viața din timpul său) nu are cum să nu te atragă.

Naratoarea este Emilia Apostoae, o femeie în vârstă care rememorează atât scene de după comunism, cât și din timpul său. Aceasta ne oferă detalii despre Alice, fiica plecată în Canada și care urmează să se mărite cu un canadian, cât și despre vizita făcută de cei doi în România. Stilul este încărcat de umor. dar am remarcat și o ironie fină. (mai mult…)

« Older Entries