Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu
Naționalitate: română
An apariție: 2007
Nota mea: 5/5
PREZENTARE
„Lumina se stinse brusc. Avionul se cambră și își continuă zborul sfredelind negura închegată. Un monstru orb, suspendat la zece mii de metri. În pântecele de aluminiu, țipetele se învălmășeau. Apoi lumina se aprinse. Călătorii se priviră surprinși, fără glas. Stewardesa se repezi în cabina de comandă. Prin ușa deschisă se vedeau două trupuri însângerate prăbușite peste aparatele de la bord. Ambii piloți fuseseră înjunghiați.“ Rodica Ojog-Brasoveanu
PĂREREA MEA
Vreau să vă vorbesc despre o altă carte scrisă de Rodica Ojog-Brașoveanu, de această dată o carte cu o acțiune puțin diferită față de cărțile citite de mine până acum. De ce spun diferită? Pentru că acțiunea romanului se petrece într-un avion, iar personajele care iau parte la aceasta sunt memorabile.
O dublă crimă petrecută în avion stârnește un haos nedescris, iar personajele sunt trecute ca printr-o prismă în speranța de a afla ucigașul adevărat. La final cititorul descoperă ceva ce nu era chiar ce părea să fie, lucru care pe mine m-a surprins enorm. Printre personaje se află soții Hagianu ( ea, o visătoare și el, plictisit de o căsătorie anostă), miss Dorothy James Porter, Diamantopol, senilul Nichita Dumitrescu, preotul Iustin Făgădău, caricaturistul Val Iacobescu, scriitorul Vasile Mareș, economistul Anton Oprișan și Ciolac, un individ cu un temperament coleric.
Deși numărul personajelor este mare, vă pot dezvălui că finalul cărții este unul foarte simplu. Am suspectat pe rând fiecare personaj, dar, sincer, nu am putut să mă limitez la un singur suspect. Mereu am avut impresia că este ceva mai mult decât ce se prezintă. Și la finalul cărții am aflat că nu m-am înșelat. Scriitoarea oferă câte puțin cititorului, ca la final să plaseze bomba, acel ceva care va arunca în aer toate bănuielile de până atunci. Lucru pe care eu îl consider minunat.
Ce m-a impresionat este faptul că nu am putut sub nicio formă ghici adevăratul mister al romanului și nu cred că ar putea cineva face asta. Rodica Ojog-Brașoveanu este mult prea iscusită ca să aibă milă de mintea cititorului. Preferă să îl chinuie și să ii dea multe indicii false.La fel ca Agatha Christie, Rodica Ojog-Brașoveanu scrie cărți polițiste pline de mister și taine ascunse. Nu cred că vă veți plictisi dacă veți citi din cărțile celor două scriitoare.
CITATE
— Acum ai să mă asculţi! Ai să afli în sfârşit adevărul! Suavul adevăr despre viaţa şi dragostea noastră magnifică! Te urăsc! Te-am urât din prima clipă. Pentru faţa ta ca o zdreanţă, pentru banii tăi de care am avut nevoie! Pentru îmbrăţişările pe care a trebuit să ţi le suport ani de zile şi trupul de reptilă respingătoare. Ca să scap de ele, am simulat impotenţa. M-ai compătimit discret, ca o cucoană mare, nu-i aşa? Pauvre Dim. Ha, ha, ha! În timpul ăsta mă culcam cu toate prietenei tale.
Gândul că Diavolul Alb a scăpat încă o dată, poate pentru totdeauna, mă sufoca. Noaptea mă trezeam asudat, cu un gust oribil în cerul gurii. Îl recunoscusem înainte de a-mi da seama unde mă aflu. Fumul gros al crematoriului din D. Coşmarurile mele înlănţuiau o suită delirantă de imagini: Wenceslas, masa de tortură, fiolele sinistre cu cyclon B, crucea sărăcăcioasă din cimitirul bolivian.
— Aveam să observ mai târziu că era una dintre ciudăţeniile Diavolului Alb. Nu intra niciodată, chiar într-o încăpere goală, fără să încerce în prealabil clanţa. Ferea parcă liniştea odăii. Şi azi mă întreb care poate fi explicaţia. Un tic simptomatic, ecoul îndepărtat al unor refulări din copilărie, nu ştiu.
Romanul meu preferat de la ROB!