Numără stelele: o poveste din Copenhaga – Lois Lowry

Numără stelele: o poveste din Copenhaga – Lois Lowry

Autor: Lois Lowry

Naționalitate: americană

An apariție: 1989 (2015 la Editura Arthur )

Gen carte: roman, ficțiune, YA, al Doilea Război Mondial, holocaust

Titlu original: Number the Stars

Număr pagini: 142

Nota goodreads: 4.15

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

Numără stelele este o poveste tulburătoare despre iubire, curaj şi altruism, într-o lume stăpânită de frică.

Este anul 1943, iar pentru Annemarie Johansen viaţa în Copenhaga e un amestec de îndatoriri pentru şcoală, de lipsuri şi foamete, totul desfăşurându-se sub privirea atentă a soldaţilor germani aflaţi la fiecare colţ de stradă. Curajul pare să-şi mai găsească loc doar în poveştile pe care fetiţa i le spune seara la culcare surorii ei mai mici, Kirsti. Aflând de raziile autorităţilor germane pentru ridicarea populaţiei evreieşti, familia Johansen hotărăşte s-o salveze pe Ellen Rosen, cea mai bună prietenă a fiicei lor, dând-o drept propriul lor copil. Dar asta va fi oare de ajuns?

PĂREREA MEA

Lois Lowry este o autoare de origine americană care a scris numeroase cărți pentru copii și nu numai. Numără stelele este prima carte pe care am citit-o de la această autoare și mi-a plăcut enorm de mult. Nu mă așteptam să îmi placă atât de tare, sinceră să fiu. Romanul a primit și o medalie, Medalia Newbery în 1990. După copertă, pare a fi o carte pentru copii, însă este mai mult de atât. Acțiunea cărții se petrece în Copenhaga anului 1943, în timpul celui de al Doilea Război Monndial. Deși este o carte subțirică (142 de pagini, varianta necartonata), este profundă și încărcată de semnificații. M-a fascinat la propriu cartea asta și vă voi spune și de ce.Cu toții am auzit sau am citit despre ororile din timpul celui de al Doilea Război Mondial (străbunicul meu din partea mamei și-a pierdut viața în acest război crunt, la o lună de căsătorie cu străbunica mea), iar această carte ne prezintă o latură a războiului crud, văzută prin ochii unui copil. Într-o lume stăpânită de frică, copiii tind să își păstreze inocența și curajul. Titlul are o semnificație simbolică, pe care nu vreau să o dezvălui aici, ca să nu stric farmecul cărții.

Pericolele nu mai erau decât niște închipuiri stranii, asemenea poveștilor cu fantome pe care le inventează copiii ca să se sperie unii pe alții – lucruri care nu se pot întâmpla aievea.

Personajele cărții sunt fascinante, iar cel mai mult mi-a plăcut Annemarie Johansen, o fetiță curajoasă care va își va înfrunta frica. Evreii sunt cei mai asupriți de ororile războiului, iar familia Johansen încearcă să își ajute prietenii aflați la nevoie, pe familia Rosen. M-a fascinat relația profundă dintre Annemarie și familia sa, în special dintre ea și sora mai mică, Kirsti, căreia îi citea mereu povești. Inocența surioarei mai mici o face pe sora mai mare să fie curajoasă și să lupte pentru familie. Se petrec tot felul de evenimente, tot felul de răsturnări, iar cea care este pilonul de rezistență al cărții, mica eroină pe care am menționat-o, va da dovadă de foarte mult curaj și se va implica în salvarea prietenei sale, Ellen, și a familiei acesteia. Prietenia dintre cele două fete este una solidă și adevărată, iar asta mi-a plăcut foarte mult. Ceva interesant de remarcat este că părinții Annemariei sunt numiți de ea în carte cu Tată și Mamă, cu majuscule. Posibil pentru ea, cei doi să fie ființe primordiale care oferă securitate și la care ea se raportează zi de zi, și față de care nutrește sentimente puternice.

Ea fusese dintotdeauna fascinată de poveștile din copilărie ale mamei sale. Își amintea numele tuturor verilor și al tuturor mătușilor. Știa de cutare că fusese pisălog, iar cutare ursuz…

Am fost încântată de atmosfera deosebită a cărții și de personajele create, care m-au făcut să mă imaginez în mijlocul lor. Cartea are, bineînțeles, părți triste, dar îți oferă și speranță și te bucură anumite evenimente pozitive dintr-un context atât de crud. Este o carte despre familie, prietenie, iubire, curaj și solidaritate. Aveam cartea de ceva timp în biblioteca mea și credeam că este mai mult o carte potrivită copiilor, însă m-am înșelat. Cred că poate fi citită la orice vârstă. Un lucru pe care l-am omis este faptul că îmi plac foarte mult cărțile de la Editura Arthur, iar această colecție mi se pare fascinantă (colecția violet – history). Dacă nu ați citit încă acest roman, vă recomand călduros să o faceți. Dacă sunteți adulți care au copii, vă rog să le-o citiți și lor. Este o carte deosebită care cu siguranță merită. I-am oferit 5 din 5 steluțe pe goodreads. Vă aștept cu opinii.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *