Culorile vieții – Kristin Hannah (recenzie)

Autor: Kristin Hannah

Naționalitate: americană

An apariție: 2009 (în 2019 la editura Litera)

Gen carte: ficțiune, romance, drama, adult, chick lit

Număr pagini:  400

Nota goodreads: 3.97

Nota mea: 4/5

DESCRIERE

Surorile Grey au fost întotdeauna apropiate. După moartea mamei, fetele au devenit cele mai bune prietene, mai ales pentru ca tatăl lor pare mai interesat de reputația lui decât de binele copiilor. Pentru Henry Grey, cel mai mult contează aparențele și, chiar si atunci când fiicele lui devin adulte, încă le mai cere acestora să-l respecte. Winona, cea mai mare dintre surori, are cea mai multă nevoie de aprobarea tatălui. Supraponderală și preocupată foarte mult de cărți, ea nu s-a simțit niciodată în largul ei la imensul ranch unde familia crește cai de trei generații și e conștientă că nu are calitățile pe care tatăl ei pune atâta pret. În același timp, Winona este cel mai bun avocat din oraș si este hotărâtă să găsească un mod prin care să-și arate valoarea. Aurora, sora mijlocie, este responsabilă cu pacea în sânul familiei.

PĂREREA MEA

Kristin Hannah este o autoare americană care a scris numeroase romane. De la această autoare am mai citit până acum doar Privighetoarea, care mi-a plăcut mult. Culorile vieții a apărut prima dată în 2009, iar la noi a fost publicată în 2019, la editura Litera. Deși are un număr generos de pagini, adică 400, se citește destul de repede. Eu am citit-o în câteva zile și cred că dacă aveam atunci mai mult timp, o terminam și mai rapid. Cartea m-a captivat încă de la început și apoi nu am mai putut-o lăsa din mână.

Acțiunea se petrece în SUA și cuprinde întâmplări ce au loc într-un interval destul de mare de timp, între 1979 și 2008. Titlul este o metaforă bine aleasă și aduce în prim-plan ideea ca viața poate îmbrăca diverse culori, de la roșul iubirii la cenușiul tristeții. Viața poate fi roz, când totul merge bine, sau poate avea o culoare închisă, atunci când ești bulversat de probleme.

Temele abordate sunt numeroase, iar printre acestea se numără familia, iubirea, prietenia, trădarea și relațiile interumane. În carte există un număr mare de personaje, iar în centrul atenției se află familia Grey, formată dintr-un tată văduv și cele trei fiice ale sale. Fiecare personaj mi s-a părut bine conturat și are o poveste interesantă.

Winona este sora cea mai mare, este avocat de succes și deși aparent are o viață de invidiat, este complexată de greutatea sa și de lipsa unui soț. Nutrește sentimente puternice pentru Luke, însă oare destinul îi va aduce pe cei doi împreună?

Aurora este mijlocia familiei și spre dezamăgirea mea, imaginea ei a fost mai puțin conturată de scriitoare. Știm însă că este o femeie nefericită și duce o existență destul de fadă. Cel puțin așa ne este înfățișată.

Vivi Ann este mezina familiei și în opinia mea, cel mai puternic personaj al cărții. A luptat mereu pentru dragostea ei și cumva am admirat-o pentru asta. Spun cumva pentru că nu mi-a plăcut tot timpul de ea și nu am fost mereu de acord cu alegerile pe care le-a făcut. Iar aici nu vreau să dau spoilere, deși tare mult aș vrea să vă spun niște chestii care mă apasă, legate de Vivi Ann.

O crimă neașteptată va tulbura existența celor 3 surori, mai ales viața lui Vivi Ann. Nu vreau însă să dezvălui despre ce este vorba, ci doar să vă spun că este ceva total neașteptat.

Un alt personaj este Noah, un adolescent care va trece prin niște momente teribile. Lipsa tatălui l-a afectat enorm și asta l-a făcut să fie o fire și mai răzvrătită decât ar fi trebuit să fie un adolescent. Pentru că da, să fii un adolescent neînțeles este greu, dar este și mai greu să duci dorul tatălui tău.

Cu toate acestea, povestea din carte mi s-a părut pe alocuri neverosimilă, iar unele scene forțate. Relația tată-fiică mi s-a părut de multe ori creionată în mod exagerat, deoarece nu cred că tatăl își ura vreo fiică, nici măcar pe Vivi Ann. Acest tată purta pe umeri o suferință uriașă și probabil că felul lui a reacționa era un mod de a se apăra.

Cartea nu este o capodoperă, dar este potrivită pentru relaxare și, cel mai important, atinge o coardă sensibilă atunci când o citești. Nu prea pot face comparație cu alte cărți ale autoarei, deoarece nu am citit decât Privighetoarea până acum, dar eu sunt de părere că merită citită.

Povestea din carte este una destul de bine conturată și cred că merită să cunoașteți povestea personajelor. Pe goodreads i-am oferit 4 din 5 steluțe. Pe viitor vreau să mai citesc de la Kristin Hannah și Aleea cu licurici, Grădina de iarnă și Între surori.

CITATE

El nu era potrivit pentru Vivi Ann, care trata dragostea de parcă ar fi fost făcută din piatră și inimile ca și cum ar fi fost din sticlă.

Învățase de foarte devreme că o inimă rănită trebuia tratată cu blândețe. Era o lecție pe care o știa orice fată orfană de mamă.

Conta cine erai, cum rămâneai unit cu ai tăi în vremuri de restriște, contau oamenii pe care îi purtai în inima ta.

 

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: