Omul Șoaptă – Alex North (recenzie)

Autor: Alex North

Naționalitate:  britanică

An apariție:  2019 (2020, Editura Lebăda Neagră)

Gen carte: ficțiune, thriller, crimă, horror

Titlu original: The Whisper Man

Număr pagini: 437

Nota goodreads: 4.04

Nota mea: 5/5 +

DESCRIERE

Omul Șoaptă este cel mai răvășitor thriller pe care l-am citit de la Omul de zăpadă al lui Jo Nesbo. Mult mai mult decât suma părților sale, romanul este de coșmar și tulburător; în același timp, este emoționant fiindcă se bazează pe relațiile firești dintre tați și fii, e despre durere, pierdere și recuperare. – Alex Michaelides, autor al The Silent Patient, bestsellerul anului 2019 desemnat de New York Times

PĂREREA MEA

Am citit cel mai bun thriller de anul acesta. Și nu exagerez cu nimic când spun asta. Omul șoaptă este romanul de debut al lui Alex North, autor britanic, care s-a inspirat în scrierea acestui roman excepțional din discuțiile cu fiul său. Acesta avea 4 ani la scrierea cărții și îi povestea tatălui despre o fetiță învizibilă și despre băiatul din podea.

Cum este Omul Șoaptă? Este o carte care te trece prin mulți fiori. Te înspăimântă, te tulbură și la un moment dat te zăpăcește. Mi-a luat o săptămână să o termin, dar de vină a fost lipsa timpului, că altfel o terminam în 2-3 zile maxim.

Mi-a plăcut mult subiectul, acțiunea palpitantă și chiar și personajele construite. Avem o carte despre relații disfuncționale, psihopați, crime, relații și tot felul de elemente care te fac să nu mai lași cartea din mână. Am citit cartea la recomandările câtorva cititori și sinceră să fiu, mă bucur că am citit-o. Așa pot să o recomand și eu mai departe. Pe mine m-a scos din reading slump, într-o perioadă în care mă simțeam prea obosită și nicio carte nu îmi stârnea interesul. (mai mult…)

Litera stacojie – Nathaniel Hawthorne (recenzie)

Autor: Nathaniel Hawthorne

Naționalitate:  americană

An apariție:  1850

Gen carte: ficțiune, literatura clasică

Titlu original: The Scarlet Letter

Număr pagini: 320

Nota goodreads: 3.43

Nota mea: 4/5

DESCRIERE

Cu acțiunea plasată în America secolului al XVII‑lea, într‑o colonie puritană din împrejurimile orașului Boston, Massachusetts, Litera stacojie spune povestea lui Hester Prynne, care rămâne însărcinată în urma unei aventuri extraconjugale și dă naștere unei fiice, Pearl, fapt pentru care este condamnată de comunitate la moarte, iar ulterior să poarte litera „A“ – de la adulter – ţesută pe veșminte în culoarea stacojie.

De-a lungul cărții, considerată capodopera sa și unul dintre cele mai bune romane americane ale secolului al XIX-lea, Hawthorne explorează temele păcatului, vinovăţiei, pedepsei, căinţei și ispășirii.

PĂREREA MEA

M-am tot gândit și răzgândit cum să scriu câteva impresii despre acest roman clasic despre care poate mulți dintre voi l-ați citit sau de care măcar ați auzit. L-am citit prima dată în al doilea an de Litere și țin minte că mi-a plăcut. Citindu-l acum, la distanță de vreo 12 ani, îl privesc cu alți ochi și cu o experiență literară ceva mai bogată. Fiind un roman clasic, este destul de greu de citit, mai ales dacă nu sunteți familiarizați cu acest gen de carte. Literatura clasică a fost prima mea dragoste și am bifat multe romane clasice, ba chiar pe unele le-am recitit.

Am citit cartea în romană, deoarece cred că dacă o citeam în engleză, nu m-aș fi descurcat prea bine, datorită limbajului vechi. Este o carte interesantă, dar (și aici există un mare dar) are și câteva minusuri. Nathaniel Hawthorne este un scriitor american, născut la Salem și a scris atât romane, cât și povestiri. Litera stacojie a fost scris în 1850, iar acțiunea sa este cuprinsă între 1642 și 1649, adică în secolul 17. Acțiunea se desfășoară în Boston, Massachusetts, în plină eră puritană. (mai mult…)

Sunt o babă comunistă – Dan Lungu (recenzie)

Autor: Dan Lungu

Naționalitate:  română

An apariție:  2004 (la Editura Polirom)

Gen carte: ficțiune

Număr pagini: 240

Nota goodreads: 4.02

Nota mea: 3/5

DESCRIERE

Ne aflăm la aproape zece ani de la căderea dictaturii ceaușiste, cu pușin timp inaintea alegerilor electorale. Emilia Apostoae, pensionară, care și-a trăit cea mai mare parte a vieții sub regimul “puterii populare”, primește un telefon de la Alice, fiica sa, emigrată în Canada, prin care este îndemnată “să nu voteze cu foștii comuniști”. Acest telefon, urmat de alte discuții în contradictoriu, o aruncă pe Emilia într-o adevărată criză identitară, din care încearcă să se salveze rememorând trecutul și căutându-și justificări, în ochii ei și ai fiicei, pentru propriile nostalgii. Însoțiți mereu de umor si (auto)ironie, ne intoarcem spre copilariă și adolescența Emiliei, intrăm în miezul nostalgiei paradoxale după dictatură, pulsăm în ritmurile vietii cotidiene și întelegem din interior problemele epocii.

PĂREREA MEA

Dan Lungu este scriitor și profesor universitar la UAIC Iasi, la catedra de Sociologie. A scris numeroase romane, iar Sunt o babă comunistă este primul roman pe care eu l-am citit. Cu siguranță nu va fi ultimul. Mai am pe listă Raiul găinilor, Fetița care se juca de-a Dumnezeu și În iad toate becurile sunt arse.

Deși am citit cartea în luna ianuarie, mi-a luat destul timp ca să mă adun și să scriu o recenzie. Adevărul este că s-au strâns multe lecturi depre care eu nu am scris niciun rând. Și e păcat, deoarece am descoperit cărți bune care merită recomandate. Revenind la cartea lui Dan Lungu, a fost o lectură destul de plăcută, iar tema abordată (comunismul și viața din timpul său) nu are cum să nu te atragă.

Naratoarea este Emilia Apostoae, o femeie în vârstă care rememorează atât scene de după comunism, cât și din timpul său. Aceasta ne oferă detalii despre Alice, fiica plecată în Canada și care urmează să se mărite cu un canadian, cât și despre vizita făcută de cei doi în România. Stilul este încărcat de umor. dar am remarcat și o ironie fină. (mai mult…)

Cartea Reghinei – Ioana Nicolaie (recenzie)

Autor:  Ioana Nicolaie

Naționalitate:  română

An apariție: 2019 (editura Humanitas)

Gen carte: ficțiune, realism, viața satului românesc

Număr pagini: 224

Nota goodreads: 4.27

Nota mea: 4/5

DESCRIERE

Reghina este un Iov feminin, dintr-un spațiu nord-transilvan, în care miraculosul se insinuează în ordinea comună, iar istoria recentă sugrumă destinele oamenilor. Este mamă a doisprezece copii, împreună cu care alcătuiește „un trup de o mie de kilograme“, plămădit din puține bucurii și insu-portabilă suferință. Până la urmă, Reghina este mama universală.
Miza cărții Ioanei Nicolaie este să scoată la lumină, prin incursul faulknerian în interiorul unei minți care amestecă timpurile și emoțiile, o viață, un destin, o urmă pe care umanitatea personajelor ei o lasă (sau nu) în lume. Cartea nu se citește cu sufletul ușor, ci cu sufletul la gură.

PĂREREA MEA

Cartea Reghinei este prima carte pe care eu am citit-o de la autoarea Ioana Nicolaie și cu siguranță nu va fi ultima. Îmi place stilul autoarei și mă bucur că am reușit să descopăr încă o autoare româncă. Acest volum a apărut în 2019 la editura Humanitas și are ca teme viața socială, satul românesc și destinele umane. În special destinul Reghinei, personajul feminin principal al cărții.

Titlul ne oferă din start un indiciu puternic: că urmează o carte despre Reghina, o femeie puternică și cu care destinul nu a fost niciodată blând. Stilul cărții și povestea în sine îmi amintește de personajele lui Rebreanu, mai ales de Ana din romanul Ion. Deși Reghina și Ana lui Rebreanu au destine diferite, au și multe în comun.

Limbajul cărții este metaforic, iar asta uneori a fost prea mult pentru mine, ca cititor, care se așteaptă ca un roman despre viața satului românesc să fie scris într-un limbaj mai simplu. Cartea trebuie citită pe îndelete, se simte și se reflectează pe marginea celor citite.

Povestea Reghinei este povestea țărăncii românce de altădată (deși sunt sigură că și acum mai există așa ceva): căsătoria din obligație, pierderea primei iubiri, viața aspră de la țară, nașterea de prunci numeroși și chinul de a-i îndrepta spre drumul cel bun.

Cartea Reghinei – frântură din viața satului românesc de altădată

Pentru Reghina, viața a fost o continuă luptă, iar paginile cărții curprind numeroase scene tulburătoare. Nu de puține ori am fost șocată de cele citite, deși pentru acele timpuri, nu era nimic nou sub soare. Chiar dacă bărbatul era un nenoricit, bea și o bătea, femeia era martira care trebuia mereu să îndure. (mai mult…)

Bărbații sunt niște porci – Rodica Ojog-Brașoveanu (recenzie)

Autor:  Rodica Ojog-Brașoveanu

Naționalitate:  română

An apariție: 2006 (editura Nemira)

Gen carte: ficțiune, povestiri, umor

Număr pagini: 313

Nota goodreads: 4.12

Nota mea: 4/5

DESCRIERE

Întâmplări inspirate din realitate ai căror protagonisti sunt oameni obișnuiți. Pagini pline de suspans, scrise într-un ritm alert, care culminează de multe ori cu un final neașteptat. Clipe de delectare purtând semnatura inegalabilei Rodica Ojog-Brașoveanu.

PĂREREA MEA

Am citit de la Rodica Ojog-Brașoveanu 15 volume și cred că acest volum de povestiri este cel cu numărul 16. Cărțile Agathei Christie mai reprezintă pentru mine o listă generoasă de cărți parcurse până acum, dar asta și pentru că cele două autoare sunt pentru mine exact ce am nevoie când vreau cărți palpitante sau nu am prea mult chef de citit. Așa că aleg ori ROB, ori Agatha Christie.

Bărbații sunt niște porci este o carte de povestiri, 17 la număr și majoritatea sunt destul de scurte. Pot fi citite și independent, nu neapărat în ordine, așa că puteți începe cu care vreți. Spre dezamăgirea mea însă, fiind mare fană ROB, nu toate povestirile mi-au plăcut. Iar astfel am scăzut o steluță din punctajul de pe goodreads, rămânând doar 4/5. Pentru mine nota 4/5 nu este ceva negativ, deoarece notez așa și cărțile care îmi plac foarte mult. Dar recunosc că acest volum de povestiri nu a fost pentru mine ceva wow.

Titlul volumului este dat tocmai de povestirea 15 din carte, iar temele abordate sunt destinul uman, comportamentul și tot ce ține de bărbați și femei în general. Titlul m-a indus oarecum în eroare deoarece autoarea nu ironizează doar partea bărbătească, ci prezintă într-o lumină umoristică și latura feminină, cu bune și cu rele. (mai mult…)

« Older Entries