Ultima doamna Parrish – Liv Constantine

Autor: Liv Constantine

Naționalitate: americană

An apariție: 2017 (2020 la Editura Leda )

Gen carte: roman, ficțiune, mister, thriller

Titlu original: The Last Mrs. Parrish

Număr pagini: 480

Nota goodreads: 3.89

Nota mea: 4/5

Primită de laEditura Leda

Puteți găsi cartea AICI

DESCRIERE

Amber Patterson s-a săturat până peste cap de propria soartă. S-a săturat să fie un nimeni: o femeie banală, greu de remarcat, care nu iese cu nimic în evidență. Merită mai mult – o viață călăuzită de bani și putere, întruchipată de zeița blondă, cu ochi albaștri, Daphne Parrish, care nici măcar nu apreciază ce are.

Pentru toată lumea din orășelul rezidențial Bishops Harbor, din Connecticut, Daphne – președinta unei asociații filantropice – și soțul ei Jackson – mogul al afacerilor imobiliare – formează un cuplu desprins din basme.

Invidia o macină pe Amber. Însă tânăra pune la cale un plan perfid. Se folosește de compasiunea de care dă dovadă întotdeauna Daphne, pentru a se insinua în familia Parrish. În scurt timp, îi devine cea mai intimă prietenă, călătoresc împreună în Europa și se apropie tot mai mult de Jackson. Doar că trecutul ei întunecat ascunde un secret care îi poate distruge tot ce a clădit.

Plin de răsturnări de situație șocante, care conduc spre un final spectaculos, volumul Ultima doamnă Parrish este un thriller savuros, scris cu talent seducător.

PĂREREA MEA

Liv Constantine este pseudonimul literar al surorilor Lynne și Valerie Constantine care, deși despărțite de trei state, au reușit să creeze un roman care te captivează și te intrigă. Știți că eu nu laud cărțile dacă nu merită lăudate pe deplin, dar această carte are un subiect care mi se -are că a fost bine dezvoltat și cred că este o carte care merită citită. Un alt amănunt pe care vreau să îl amintesc este faptul că Ultima doamnă Parrish este volumul cu care debutează colecția Leda Bazaar, o colecție care promite să aducă cititorilor ceva nou și sper eu, captivant. Cartea este destul de grosuță ca număr de pagini (480), însă nu vă speriați, este o carte cu scris mare și se citește super repede. Tema principală a cărții care mi s-a părut bine exploatată și este prima carte care prezintă atât de detaliat asta, este bogăția, averea. Dar mai regăsim și relațiile de cuplu, planul profesional, prietenia și destinul. (mai mult…)

Fata din lut – Heather Tucker

Autor: Heather Tucker

Naționalitate: americană

An apariție: 2016 (2018 la editura Rao)

Număr pagini: 400

Titlu original: The Clay Girl

Nota mea: 5/5

Gen carte: ficțiune istorică, young adult, realism magic

Notă goodreads: 4.38

PREZENTARE

Un roman de debut uluitor și liric, Fata din lut este un incredibil tur de forță literar.

Vincent Appleton îi zâmbește fiicei sale, scoate pistolul și se împușcă în cap. Pentru surorile Appleton, nu este prima dată când viața o ia razna. Dar de data aceasta, explodează. Hariet, în vârstă de doar opt ani și pe care toată lumea o strigă Ari, este trimisă la Cape Breton, la mătușa ei Mary, despre care umblă vorba că ar mânca fetițe cu fulgi cu tot. Dar Mary și cu partenera ei, Nia, îi oferă refugiu lui Ari și prietenului ei de nedespărțit, căluțul-de-mare imaginar Jasper. Însă vremurile fericite nu durează, iar Ari este din nou smulsă din casa mătușii ei și silită să se întoarcă la mama ei cu probleme și la traumatizatele ei surori. Tatăl ei vitreg, Len, și restul familiei îi dau totuși speranță, dar abia ce Ari ajunge să se atașeze de ei, că este din nou dezrădăcinată violent, atunci când mama ei se mută cu brutalul Dick Irwin.

În timpul revoluției sexuale din anii ’60, Ari se luptă cu tragedia lăsată în urmă de tatăl ei și cu adicțiile mamei, testându-și limitele cu diverse substanțe care îi amorțesc suferința și cu bărbați care îi oferă tandrețe. Ari străbate o decadă de iubiri și despărțiri, de întâmplări divine și drăcești, dar mereu plină de spirit, de tenacitate și cu incredibilul echilibru pe care doar un căluț-de-mare îl poate avea.

PĂREREA MEA

Heather Tucker este o autoare americană, iar Fata din lut este romanul său de debut. Îmi dau seama încă de la început că va fi o recenzie greu de scris și îmi va fi dificil să surprind toate aspectele importante ale cărții. Am cumparat cartea de Black Friday în 2019 (ea a apărut în 2018 la noi) și mă așteptam să fie o lectură ușoară, accesibilă, poate ceva romantic sau ușor de citit. Da, de multe ori nu citesc descrierea cărții, ci mă ghidez după titlu, autor, copertă. Dacă acestea îmi spun ceva, atunci cumpăr cartea. Coperta mi s-a părut sugestivă și destul de blândă față de cuprinsul romanului, în sensul că am descoperit o carte dureroasă, care mi-a adus lacrimi în ochi din cauza furiei și a neputinței. Cartea are 400 de pagini, format mic și a apărut la editura Rao, o editură care tinde să ajungă în lista editurilor mele preferate. Temele cărții sunt multe: de la familie, copilărie, relațiile dintre membrii familiei, la suferință. supraviețuire, dezechilibru mintal. Cartea asta mi-a amintit un pic de Castelul de sticlă, o carte scrisă de Jeanette Walls, care se aseamănă oarecum la temele abordate. Bineînțeles, diferă stilul de scriere și felul în care personajele au fost construite.

Casa cu surori în care locuiam s-a prăbușit – din nou. Mătușile noastre ne-au luat în grija lor.

(mai mult…)

Mini-articol: Agatha Christie – autoare preferată (2)

Ideea acestui mini-articol mi-a venit azi, când am început să citesc o nouă carte a Agathei Christie, Întâlnire cu moartea. Cartea a început frumos, cu personaje memorabile și curând apare și faimosul Hercule Poirot.

De ce îmi place Agatha Christie? Pentru că este o autoare super inteligentă care a dat viață unor romane inedite. Plus că l-a creat pe faimosul belgian Hercule Poirot. De la ea am citit foarte multe romane, peste 15 la număr. Prin liceu aș fi strâmbat din nas când auzeam de persoane care o citesc. Oare de ce? Nici măcar nu o citisem și nu știu de ce, dar aveam impresia că scrie romane banale. Prima carte pe care am citit-o a fost Penița otrăvită, un roman scurt găsit în biblioteca unui vecin. M-a captivat profund stilul său și de atunci, în fiecare an, descopăr alte și alte cărți.

Romanele care m-au fascinat cel mai tare sunt Zece negri mititei, Crăciunul lui Poirot, Moarte pe Nil, Loc de întâlnire: Bagdad, Crimă în Mesopotamia, 13 la cină, etc. Găsiți pe blog recenziile la aceste cărți, plus la multe altele citite de mine.

Prin ce se deosebește, așadar, stilul Agathei Christie?

  • mister
  • personaje memorabile
  • faimosul Hercule Poirot
  • răsturnări de situație
  • finaluri neașteptate
  • joc de-a șoarecele și pisica
  • umor negru
  • …….(puteți adăuga și voi)

Ce ați adăuga? Vouă vă place stilul Agathei? Ce cărți ați citit de la ea?

Mini-articol: De ce nu am terminat de citit Harry Potter? (1)

Incep astăzi o serie de mini-articole despre cărți, autori, idei, călătorii și ce mai cred eu că este interesant.

Încep prin a vă spune că am citit până acum doar 3 volume din seria Harry Potter și la un moment dat nu am mai continuat. Primul volum l-am citit în 2014 și următoarele două în 2016. Le-am făcut chiar și recenzie. Dar ceva s-a întâmplat. Nu sunt cărți rele, dar pe măsură ce am citit și alte cărți, nu am mai simțit nevoia să mă mai întorc la HP. Poate la un moment dat o voi face, dar nu cred să fie prea curand.

Urmăresc pe youtube tot felul de booktuberi care laudă seria HP și încerc să îmi dau seama ce i-a fascinat așa tare. Sau poate mă simt eu prea bătrână, deși am doar 31 de ani, și nu mai gust cu aceeași satisfacție multe lecturi.

Principalele mele motive ar fi:
1. Vârsta nepotrivită ( una e să citești seria la 15-16 ani și alta la 25-30 de ani)
2. Nu mă atrage genul fantasy (am citit puține cărți fantasy și nu pot spune că mă atrage)
3. Gurile rele (am citit multe reviewuri și critici legate la adresa seriei și asta m-a influențat)
4. Nu m-a atras stilul autoarei
5. Acțiunea este previzibilă (cu mici excepții, bineînțeles)
6. Prefer să îmi petrec timpul cu lecturi mai “serioase” (da și nu)
7. Consider că e o carte pentru copii ( în principiu, da; însă te poate captiva și ca adult)
8. ……

Vouă cum vi s-a părut seria? V-a plăcut?Ați putea găsi un motiv la 8?

Ultimul oaspete – Megan Miranda

Autor: Megan Miranda

Naționalitate: americană

An apariție: 2019 (2020 la Editura Leda )

Gen carte: roman, ficțiune, mister, thriller, suspans

Titlu original:T he Last House Guest

Număr pagini: 370

Nota goodreads: 3.59

Nota mea: 4/5

Primită de laEditura Leda

Puteți găsi cartea AICI

DESCRIERE

Littleport, Maine, două orașe într-unul singur: o destinație de vacanță pentru cei înstăriți, ale căror case se înșiruie precum mărgelele pe plajă, și o mică așezare portuară fără pretenții pentru localnicii de rând, care își câștigă existența din turism.

În mod obișnuit, între o turistă bogată și cineva din partea locului nu s-ar înfiripa niciodată o prietenie trainică; totuși, vizitatoarea Sadie Loman și localnica Avery Greer descoperă că au nenumărate lucruri în comun. Timp de zece ani, vară de vară, fetele sunt de nedespărțit. Asta până când Sadie este găsită moartă. Deși polițiștii merg pe varianta sinuciderii, există doi oameni care dau vina pe Avery pentru cele întâmplate: un detectiv din oraș și Parker, fratele lui Sadie. Evident, Avery nu are de gând să stea cu brațele încrucișate și este hotărâtă să își dovedească nevinovăția, înainte ca lucrurile să scape de sub control.

PĂREREA MEA

Primul meu gând când am văzut acest roman a fost că are o copertă superbă, apoi m-am gândit că o carte cu asemenea înfățișare nu are cum să te dezamăgească. Megan Miranda este o autoare americană care a scris multe cărți, iar Ultimul oaspete este prima carte citită de la ea. Ultimul oaspete a apărut prima dată în 2019 și la noi în 2020, la editura Leda. Unde, apropo, am descoperit o mulțime de cărți noi care merită citite. Acest roman are 370 de pagini și să știți că se citește repede (are un scris mare). Ca teme abordate, avem familia, prietenia, iubirea, destinul, aflarea adevărului. Titlul nu mi-a oferit indicii de la început, abia pe la final am înțeles de ce se numește așa. (mai mult…)

« Older Entries Next Entries »