Currently Browsing: Carte

Singur în Berlin – Hans Fallada (recenzie)

Autor: Hans Fallada

Naționalitate: germană

An apariție: 1947 (2012, la Editura Polirom) – roman cunoscut și sub denumirea Fiecare moare singur

Gen carte: ficțiune istorică, literatura clasică

Număr pagini: 760

Titlu original: Jeder stirbt für sich allein

Nota goodreads: 4.24

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

În Berlinul anului 1940 se trăiește într-o teroare continuă. Locatarii imobilului de pe Jablonski Strasse, numărul 55 – familia Persicke, agresivă și loială lui Hitler, Fromm, un judecător pensionat, Otto si Anna Quangel, un cuplu discret – încearcă să se descurce cu viața din regimul nazist prin diferite metode. Sotii Quangel primesc teribila veste că fiul lor a fost ucis în lupta in Franta: viața lor liniștită este zdruncinată din temelii, iar cei doi încep un joc de-a șoarecele și pisica cu ambițiosul inspector Escherich, de la Gestapo. Singur in Berlin este un roman inspirat din povestea reală a lui Otto și a Elisei Hampel, care au „comis acte de insubordonare civică“ in Berlin, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cei doi au fost judecați de Roland Freisler, un judecător nazist notoriu, și apoi pedepsiți. Aceasta a fost una dintre primele opere antinaziste publicate de un autor german după al Doilea Razboi Mondial.

PĂREREA MEA

Hans Fallada a fost un autor german care a prezentat în scrierile sale vicisitudinile sociale din perioada nazismului, printr-un realism critic inegalabil. De la același autor am mai citit Și acum ce facem, micuțule?, iar recenzia cărții o puteți citi aici. Singur în Berlin apare și sub denumirea de Fiecare moare singur, așa că dacă ajungeți la acea carte, să știți că este una și aceeași. Deși are un număr generos de pagini (760), nu pot spune că am citit-o greu. Scrisă într-un stil franc, sincer și direct, cartea m-a impresionat de la primele pagini. Nu este o carte veselă, ci mai degrabă un șir nesfârșit de tragedii.

Multe personaje, unii sunt evrei lipsiți de apărare în fața nazismului, alții sunt simpli nemți care suportă atrocitățile nazismului, iar alții își impun puterea. Avem muncitori în uzină, ofițeri, alcoolici, prostituate, fii căzuți pe front. Degradarea umană cu tot ce înseamnă ea (consumul de alcool, parvenitismul, sărăcia, boala, moartea, violența, prostituția) este prezentată în detalii șocante.

Printre teme, am regăsit tema socială, nazismul, războiul, supraviețuirea. Legat de titlu, aș putea să îl asociez cu repercursiunile unui regim brutal, iar singurătatea și Berlinul nu înseamnă decât capitularea în fața morții, pedeapsa sau finalul. Am fost uimită de viața cruntă pe care o duceau multe de personaje, de lipsa resurselor financiare, de sărăcia și mizeria în care unele își duceau existența. (mai mult…)

Top cărți citite în 2021

 

În acest an mi-am propus să citesc un număr mai mic de cărți față de anii precedenți, iar pe goodreads am setat 5o de cărți. Și am reușit să citesc un număr  de 51 de cărți. Ceea ce nu este rău, deoarece am multe cărți groase citite (de peste 500 sau 700 de pagini chiar). În acest an am descoperit autori noi, am citit literatură clasică (care este prima mea dragoste în materie de cărți) sau am citit thrillere și cărți captivante. Cred că am acoperit multe genuri literare, dar asta probabil într-un alt mini-articol.

Am făcut așadar un top 10 al cărților citite în acest an, după cum urmează. Dacă doriți să citiți impresiile mele, puteți citi fiecare recenzie făcând click pe linkuri:

  1. Ursul și privighetoarea – Katherine Arden
  2. Castelul pălărierului – A. J. Cronin
  3. Bucătăria sclavilor – Kathleen Grissom
  4. Caietul cu nume pierdute – Sofia Lundberg
  5. Vraciul – Tadeusz Dolega-Mostowicz
  6. Singur în Berlin – Hans Fallada
  7. Secretele din Strada Portului – Ann Cleeves
  8. Fiicele Evei – Lynn Austin
  9. Arta compromisului – Ileana Vulpescu
  10. Tentația de a fi fericit – Lorenzo Marone

Toate cărțile au primit 5/5 steluțe pe goodreads.

Vraciul & Profesorul Wilczur – Tadeusz Dolega – Mostowicz (recenzie)

Autor: Tadeusz Dolega – Mostowicz

Naționalitate: poloneză

Număr volume: 2

An apariție:  ♠  volum 1 – 1937 (la noi, in 1988, la Editura Adevărul)

♠   volum 2 – 1939 (idem)

Gen carte: literatură clasică, ficțiune, dramă

Număr pagini: 276 (vol. 1 )+ 350 (vol. 2)

Titlu original: Znachor + Profesor Wilczur

Nota goodreads: 4.45 + 4.50

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

O poveste impresionantă despre acceptarea destinului și despre puterea omului de a se adapta și a supraviețui. Doctorul Rafal Wilczur are deosebite însușiri sufletești și o uriașă capacitate de dăruire. Cu toate acestea, soarta îl supune unui lung șir de lovituri.

Prof. dr. Rafal Wilczur este o somitate în lumea medicală pentru operațiile chirurgicale de succes. Familist convins, este devotat soției și fiicei, dar meseria îi răpește mult timp și îi neglijează pe cei dragi. După o operație grea, doctorul fuge acasă, încărcat de daruri, dar constată că, sătulă să-l aștepte, soția a luat fetița și l-a părăsit. Disperat, începe să le caute, apoi să bea în baruri, unde e bătut și tâlhărit. Când se trezește, nu mai știe nici unde se află și nici cine este, iar banii și actele i-au dispărut. Cu ce situații limită se va confrunta eroul nostru rămâne să vedem.

PĂREREA MEA

Înainte de toate, trebuie să vă spun că am ales să fac o singură recenzie, chiar dacă romanul are două volume separate, cu titluri diferite. Și că voi încerca să nu dau spoilere care să strice farmecul cărții. Pentru mine, acest roman este clar în top 5 cărți citite în 2021, așa că probabil vă dați seama cât de mult mi-a plăcut. Însă trebuie să recunosc că primul volum mi-a plăcut puțin mai mult decât al doilea.

Tadeusz Dolega-Mostowicz a fost un autor clasic polonez care s-a născut în Federația Rusă în 1898. Întâmplarea face ca acesta să devină mai târziu cetățean polonez și să scrie adevărate capodopere. Regretul meu este că Vraciul este singurul roman tradus la noi, deoarece mi-ar fi plăcut să mai citesc și altceva scris de acest autor minunat. Nu pot citi în limba originală, deoarece nu cunosc o boabă de poloneză.

Ceea ce a făcut uneori lectura dificilă sunt chiar numele poloneze, greu de pronunțat și de ținut minte, dar în rest, am avut parte de o lectură extrem de plăcută. Pentru mine, un roman captivant înseamnă un roman care îmi stârnește emoție, care mă ține lipită de el și la care mă mai gândesc o perioadă. De aceea, nici nu am făcut imediat o recenzie. Nu am putut. Nu am putut să adun câteva idei coerente ca să fac o recenzie și nu am vrut să fie ceva scris de mântuială.

Titlul ambelor volume (Vraciul și Profesorul Wilczur) fac referire la personajul principal masculin al cărții, Rafal Wilczur, un medic chirurg reputat din Varșovia. Aparent, este un om împlinit, deoarece are o carieră înfloritoare, o soție minunată și o fetiță pe care o iubește enorm. Dar cum viața ne aduce uneori surprize neplăcute, află că soția l-a părăsit, luând și fetița. Atunci este extrem de tulburat și pornește pe străzile Varșoviei, unde se întovărășește cu niște lichele care îl jefuiesc și îl părăsesc la groapa de gunoi. După acest accident nefericit, Rafal își pierde memoria și nu mai știe nimic de viața lui.

(mai mult…)

Ursul și privighetoarea – Katherine Arden (recenzie)

Autor: Katherine Arden

Naționalitate: americană

An apariție: 2017 ( 2018 – editura Litera – YoungArt)

Gen carte: ficțiune, young adult, literatura contemporană, fantasy

Număr pagini:  400

Titlu original: The Bear and the Nightingale

Nota goodreads: 4.08

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

În sălbăticia Rusiei, iarna pare că durează mai tot anul. Dar pe Vasilisa nu o deranjează frigul, şi după o zi petrecută afară, serile rămâne lângă foc, ascultând basmele doicii sale despre Împăratul Îngheţ, demonul zăpezii. La câţiva ani după ce mama Vasilisei moare, tatăl ei călătoreşte la Moscova, de unde se întoarce cu o nouă nevastă. O femeie cu credinţă în Dumnezeu, care le interzice tuturor să mai slujească spiritele casei şi datinile păgâne. Familia întreagă o ascultă, doar Vasya i se împotriveşte, hrănind în continuare spiritele ce sălăşluiesc în jurul căminului, simţind că dispariţia lor ar putea aduce cu sine necazuri mari. Şi, într-adevăr, recoltele devin tot mai slabe, rele de tot felul se abat asupra întregului sat, în vreme ce creaturi malefice apar tot mai aproape de casă. E timpul ca Vasya să-şi descopere adevăratele puteri.

PĂREREA MEA

Aveam pe lista mea de ceva timp acest roman, însă mereu s-a ivit altă carte și nu am ajuns și la el. Și iată în luna noiembrie a acestui an, am reușit și eu să citesc o minune de carte. Trebuie să spun că pe internet am citit doar păreri pozitive, dar încă nicio recenzie completă. Am vrut să descopăr singură cartea și să scriu apoi câteva impresii, iar mai târziu să citesc și impresiile altora. Revenind la carte, Ursul și privighetoarea face parte din trilogia The Winternight, fiind primul volum, iar la noi s-a tradus deocamdată doar acesta. Sau cel puțin așa știu eu. A apărut pentru prima dată în 2017, iar la noi în 2018, la editura YoungArt. Autoarea Katherine Arden are 34 de ani, este din SUA și scrie extraordinar de bine. Chiar am fost surprinsă să aflu că autoarea este atât de tânără și de talentată.

Acțiunea se petrece în Rusia medievală, într-o perioadă în care oamenii credeau în supranatural, în basme și alte lucruri fantastice. Ca pagini, este voluminoasă (400 de pagini), însă are un stil alert și se citește foarte repede. Eu am citit-o în câteva zile. Chiar și descrierile minuțioase sunt extrem de interesante și nu ca în alte cărți, unde am întâlnit descrieri interminabile.

Temele cărții sunt numeroase, de la basm, la fantastic, la iubire, familie, prietenie și așa mai departe. Practic, cartea este un amestec de mai mult teme. Semnificația titlului a fost pentru mine o plăcută surpriză, deoarece are legătură cu personajele cărții, însă într-un mod neașteptat. Cine este Ursul și cine este Privighetoarea? Ei bine, vă las să citiți și să descoperiți. Misterul este dezlegat undeva pe la jumătatea cărții de fapt.

Acțiunea este complexă, totul este prezentat într-un ritm alert și personajele sunt multe și foarte bine conturate. Unele sunt personaje reale, din viața de zi cu zi, însă altele sunt personaje fantastice, luate din folclorul rusesc și nu numai (rusalka, vazila, domovoiul, bolotnikul, etc.) Cartea are forma unui basm, doar că unul complex. Și legat de personajele fantastice, dar și de mulți termeni luați din folclorul rusesc, la finalul cărții există un glosar de termeni care ne explică ce semnifică fiecare.

Avem o atmosferă de basm și chiar cartea însăși începe cu un basm, spus copiilor lui Piotr (boierul) de către Dunia, doica loială și înțeleaptă. Trebuie să recunosc că am observat prezența unor tipologii specifice basmului. De exemplu, boierul, mama vitregă, ființele supranaturale negative sau pozitive, fiul rătăcitor care pleacă de acasă, împărați, călugări, preoți.

După începutul feeric, cartea ne rezervă o mulțime de surprize. Îl cunoaștem pe boierul Piotr, pe fiii lui și pe soția sa, Marina. După ce își pierde soția în urma nașterii mezinei, Piotr este zguduit puternic. Iar de acolo se întîmplă tot felul de evenimente care mai de care mai ciudate sau surprinzătoare. Revenind la personaje, preferata mea este Vasea (Vasilisa), mezina familiei, a cărei bunică se zice că a fost cândva vrăjitoare. Ei bine, Vasea este un copil atipic. Iubește natura, primăvara, iarna, câmpiile și are darul de a vedea și comunica cu ființele supranaturale. (mai mult…)

Dragă Edward – Ann Napolitano (recenzie)

Autor: Ann Napolitano

Naționalitate: americană

An apariție: 2020 ( la noi, la editura Litera – colecția Buzz Books)

Gen carte: ficțiune, young adult, literatura contemporană

Număr pagini:  384

Titlu original: Dear Edward

Nota goodreads: 4.13

Nota mea: 4/5

DESCRIERE

Într-o dimineață de vară, Edward Adler, un puști în vârstă de doisprezece ani, se îmbarcă la bordul unui avion care pleacă de pe Aeroportul din Newark cu destinația Los Angeles, împreună cu fratele său mai mare, cu părinții lor și alți 183 de pasageri. Printre aceștia se numără un afacerist de succes de pe Wall Street, o tânără care se confruntă cu o sarcină neașteptată, un soldat rănit în Afghanistan, un magnat, o femeie care fuge de soțul ei posesiv.

Dar avionul se prăbușește, iar Edward este singurul supraviețuitor. Povestea lui captează atenția întregii țări, dar băiatul se luptă să-și găsească locul în lume după pierderea tragică a familiei sale. I se pare că a rămas pentru totdeauna legat de avionul acela și de pasagerii din el. Apoi face o descoperire neașteptată, care-l va ajuta să obțină răspunsurile la câteva întrebări esențiale: Cum înveți să o iei de la capăt, după ce ai pierdut totul? Cum înveți să-ți recapeți încrederea? Cum găsești sensul vieții?

Dragă Edward este, în același timp, o poveste despre maturizare, un portret multidimensional al unor personaje de neuitat și o ilustrare a căilor prin care o inimă frântă poate învăța din nou să iubească.

PĂREREA MEA

Ann Napolitano este o autoare americană, iar romanul Dragă Edward a fost publicat întâia oară în ianuarie 2020 de Dial Press, devenind instant un bestseller New York Times. La noi, a apărut în același an, la editura Litera, în colecția Buzz Books ( o colecție în care am descoperit multe cărți bune) și face parte din categoria thriller, suspans și detectiv.

Are 384 de pagini și se citește destul de repede. Depinde cât de mult timp îi aloci și cât de repede te prinde. Subiectul este unul captivant (nu îl mai reiau, deoarece apare mai sus, la partea de descriere) și m-a emoționat. Nu până la lacrimi, cum au fost emoționați alți cititori, dar totuși. Ca teme, au fost abordate tema familiei, iubirea, supraviețuirea, destinul tragic, amintirile. Titlul este reprezentat de formula cu care începe o scrisoare și nu, nu este spoiler dacă vă spun că un element important al romanului sunt scrisorile. Cum anume, veți vedea dacă veți citi toată cartea.

 Cadrul acțiunii este SUA, în diferite locații (Los Angeles, spre exemplu). Personajele cărții sunt numeroase și trebuie să fii atent încă de la început la fiecare dintre ele ca să înțelegi care e treaba cu ele. În urma unui accident tragic de avion, Edward Adler, un puști de 12 ani, este singurul supraviețuitor. Este bine? Este rău? Bine, pentru că a supraviețuit. Pe de altă parte, rău, deoarece în accident și-a pierdut ambii părinți și fratele de 15 ani, pe Jordan. Și este rău, deoarece existența sa va fi mereu bântuită de această enormă pierdere.

După ce iese din spital, Eddie va locui cu unchiul John și mătușa Lacey, sora mamei sale, un cuplu care nu a reușit să facă un copil. Cei doi iau în serios rolul de părinți adoptivi, dar el nu se simte acasă și va găsi un refugiu în casa lui Shay, o fată de vârsta lui. Cei doi vor lega o prietenie frumoasă, cu suișuri și coborâșuri. Partea cea mai interesantă este abia după jumătatea cărții, când se întâmplă niște evenimente care fac din roman unul emoționant.

Cartea este formată din două planuri narative, unul fiind prezentul (de după accident) și unul este reprezentat de trecut (momentul de dinainte de accidentul aviatic). Iar saltul ăsta prezent-trecut mi s-a părut interesant. O întrebare care mi-a stat pe buze pe tot cuprinsul lecturii a fost: cum o iei de la capăt dacă te afli în situația lui Edward? Sincer, nu știu, deoarece este foarte greu să te gândești că ai putea fi pus în asemenea situație. Un asemenea șoc nu cred că poate fi depășit vreodată cu adevărat, iar durerea cel mult se mai estompează cu trecerea timpului. (mai mult…)

Obiecte ascuțite – Gillian Flynn (recenzie)

Autor: Gillian Flynn

Naționalitate: americană

An apariție: 2006  (în 2015 la editura Trei, colecția Fiction Connection)

Gen carte: ficțiune, thriller, mister, crimă, suspans

Număr pagini:  328

Nota goodreads: 3.98

Nota mea: 4/5

DESCRIERE

După o scurtă internare într-un spital de psihiatrie, jurnalista de investigații Camille Preaker se confruntă cu o sarcină dificilă: trebuie să se întoarcă în orășelul unde a copilărit pentru a scrie despre moartea a două fete. Camille n‑a mai vorbit de mult cu mama ei nevrotică și ipohondră și cu sora vitregă, pe care aproape că n‑o cunoaște: o fată atrăgătoare în vârstă de treisprezece ani, cu o putere ciudată asupra localnicilor. Acum, instalată în fosta ei cameră din conacul victorian al familiei, Camille își dă seama că se identifică prea mult cu victimele. Bântuită de propriii demoni, trebuie să dezlege puzzle‑ul psihologic al trecutului, dacă vrea să afle adevărul și să reziste întoarcerii acasă.

PĂREREA MEA

Gillian Flynn este o autoare americană care a scris Fata dispărută, Obiecte ascuțite și Locuri întunecate, romane deosebit de apreciate de cititori. Obiecte ascuțite este primul roman pe care l-am citit de la această scriitoare și recunosc că, deși îl aveam pe lista mea de ceva timp, nu am avut curajul să îl citesc. A apărut prima dată în 2006, iar la noi abia în 2015, la editura Trei. Are 328 de pagini și odată ce te captivează, nu mai poți lăsa cartea din mână.  Cartea se citește relativ rapid și sincer, nu mă așteptam să mă prindă așa de tare de la primele pagini.

Titlul mi s-a părut bine ales și arată o legătură între subiectul cărții și personajele cărții, dar arată, de asemenea, durerea, mutilarea fizică și psihologică. Ca teme, avem psihologicul, boala mintală, crima, relațiile defectuoase dintre părinți și copii. Cartea este un thriller psihologică care tratează un subiect dur, de la crimă la boala psihică. Multe dintre personaje mi s-au părut stranii și am fost puternic oripilată de unele scene ale romanului.

Nu prea am citit până acum cărți cu un subiect atât de puternic și am fost uimită cât de departe poate merge un bolnav psihic. Cred cu tărie că cei care maltratează oameni au fost la rândul lor traumatizați, căutând astfel în creierul lor defect o modalitate de refulare sau răzbunare.

Romanul ne prezintă două crime, în care două fete sunt torturate și ucise. Există chiar varianta, m-am gândit eu în timp ce citeam, unei torturi atât fizice, cât și psihice. Ca structură, cartea este formată din 16 capitole scurte, iar acțiunea este prezentată din perspectiva personajului feminin principal, Camille. (mai mult…)

« Older Entries