Autor: Melissa Da Costa
Naționalitate: franceză
Titlu original: Tout le bleu du ciel
An apariție: 2019 (2023 la editura Trei)
Nota mea: 5/5
Număr pagini: 672
Gen carte: ficțiune, romance
Melissa Da Costa este o autoare franceză extrem de tânără (născută în 1990) și după părerea mea, extrem de talentată. Deși scrie de mic copil, nu s-a gândit că o să aibă atât de mult succes. Tot albastrul cerului a fost publicată prima dată în 2019, în Franța, la o editură mică (Carnets nord) și apoi reeditată. În 2022, Da Costa a devenit a treia cea mai publicată autoare din Franța. Am ținut morțiș să precizez și aceste informații pe care le-am găsit despre autoare, cu dorința de a mai citi și alte cărți de-ale sale ce poate vor fi traduse la noi.
Tot albastrul cerului este o carte destul de grosuță (672 pagini), însă nu trebuie să vă speriați, deoarece se citeșe ușor și este foarte captivantă. Pentru mine, a fost o călătorie pe teritoriul Franței (deși de câțiva ani locuiesc în această țară) și mi-a permis să călătoresc, virtual vorbind, și în alte locuri necunoscute și magice.
Cartea are mai multe personaje, dar există două personaje care vin, fiecare cu povestea lui, să te ducă într-o poveste tulburătoare, dar frumoasă. Cartea este încărcată de un tragism profund, însă mi-a plăcut cu atât mai mult. Emile are 27 de ani, un Alzheimer precoce și o familie pe care nu vrea să o îndurereze. Alege să plece în călătorie cu rulota și pune un anunț pe internet, căutând un partener de călătorie. O găsește astfel pe Joanne, o tânără cu o poveste tulburătoare. Cine este ea și de ce ar accepta să plece la drum cu un străin? Motivul – unul neașteptat. Cel puțin pentru mine.
Nu sunt suficiente cuvinte ca să descriu cât de mult mi-a plăcut această carte și de aceea prefer să nu dau prea mukte detalii despre acțiunea cărții sau despre situațiile prin care vor trece personajele. Una caldă, una rece – cam așa as descrie eu viața celor două personaje. Cum se vor înțelege, ce întâmplări neprevăzute vor avea loc….totul doar dacă citiți cartea. (mai mult…)
Autor: Elizabeth George Speare
Naționalitate: americană
Titlu original: The Witch of Blackbird Pond
An apariție: 1958 (în 2015, la Editura Art)
Nota mea: 5/5
Număr pagini: 238
Gen carte: ficțiune istorică, young adult
Elizabeth George Speare (1908-1994) a fost o autoare americană de literatură pentru tineret. Vrajitoarea de la Iazul Mierlei este cea de-a doua carte a autoarei și a fost publicată în 1958 și a primit ca premii Newbery Medal (1959) și Vermont Golden Dome Book Award Nominee (1960). Acțiunea cărții se petrece în secolul al XVII-lea, în Connecticut, în perioada colonizării Americii de Nord.
Colonia Connecticut este o comunitate în care personajele conviețuiesc și trec prin tot felul de situații neprevăzute. Personajul feminin principal al cărții este Kit Tyler, orfana care se va muta din Barbados în această colonie pentru a locui cu mătușa, unchiul și cele două verișore ale sale.
Kit a avut o relație deosebită cu bunicul său, iar pentru ea, el a fost ultima legătură cu viața din Barbados. Întâlnim barierele culturale și sociale, dar și prejudecățile legate de vrăjitorie și practicarea ei. Titlul te induce cumva în eroare, deoarece vrăjitoarea de care se vorbește nu este cu adevărat una. Dacă inițial am crezut că este o carte doar pentru copii, cred că este potrivită și pentru adulți. Eu am citit-o cu mare interes.
Kit are 16 ani și la început este privită ca o excentrică de către coloniștii puritani. Aceștia se remarcau prin anumite prejudecăți și idei mai multe sau mai puțin exagerate. Ca teme, sunt abordate familia, copilăria, libertatea individuală, prejudecățile, diferențele sociale și culturale, comunitatea și prietenia. (mai mult…)
Autor: Shelley Read
Naționalitate: americană
Titlu original: Go as a river
An apariție: 2023 (Editura Humanitas, colecția Raftul Denisei)
Nota mea: 5/5
Număr pagini: 336
Gen carte: ficțiune istorică
Shelley Read este autoare americană, iar Viața ca un râu este romanul său de debut. Uimitor, nu? Și zic uimitor deoarece este o carte foarte bună și care transmite atât de multă emoție. Nu mulți scriitori reușesc asta la acest nivel încă de la prima carte. Pentru mine, cartea asta a fost ca o poezie. Captivantă, lirică și foarte emoționantă. În prim plan se află povestea lui Torie (sau Victoria), o tânără care își pierde mama și este nevoită să trăiască alături de un tată rece și de un frate agresiv. Torie cunoaște dragostea în persoana lui Will și de aici pornește un adevărat tăvălug de evenimente, tragedii și răsturnări de situație.
Relația dintre cei doi tineri este descrisă într-un mod magic și foarte mult mi-au plăcut descrierile folosite de autoare pentru a creiona iubirea dintre ei. Cartea devine la un moment dat o luptă pentru supraviețuire, iar astfel ne dăm seama ce personaj puternic avem în fața noastră.
Titlul este o metaforă tare frumoasă și după părerea mea, se poate referi și la destinul uman, la schimbare sau la viața ca o călătorie. Râul poate simboliza și trecerea timpului, ideea de provocare sau obstacol. Asemenea unui râu impetuos, și viața poate avea un curs alert și nebănuit.
În limba latină, numele de Victoria înseamnă triumf sau izbândă, iar personajul cărții este demn de acest nume. Torie este nevoită să părăsească casa natală, pornind spre sălbăticie. Mereu am sperat că se va întoarce și că viața sa va intra în normal. Dacă va fi așa sau nu, puteți afla decât citind cartea. (mai mult…)
Sunt mandra posesoare a doua pisicute minunate. Piciu (pe care il puteti vedea in poza de mai sus) si Aria, o felina tarcata extrem de scumpa. Mi-a venit ideea de a scrie si despre cartile cu pisici si in acest mini-articol vreau să vă spun câteva ceva despre cărțile in care se gasesc astfel de personaje. Să le luăm pe rând:
1. 320 de pisici negre – Rodica Ojog-Brasoveanu
Nu mai e un secret pentru nimeni ca sunt fan Rodica Ojog-Brasoveanu si ca am citit un numar impresionant din cartile scrise de dansa. Acest roman superb este al treilea din seria Melania Lupu, o serie pe care v-o recomand cu drag.
Puteti citi o mica recenzie aici.
2. Dacă pisicile ar dispărea din lume – Genki Kawamura
I-am facut o recenzie aici daca sunteti curiosi.
3. Memoriile unui motan călător – Hiro Arikawa
Puteti sa cititi recenzia aici
4. Iubire cu i mic – Francesco Miralles
Nu are inca o recenzie, desi este o carte care mi-a placut mult, dar cu siguranta va urma una.
5. Motanul care voia să salveze cărțile – Sosuke Natsukawa
Si acestei carti i-am facut o recenzie aici.
6. Înotând cu elefantul, în brațe cu pisica – Yoko Ogawa
Este o carte inca neterminata, deoarece atunci cand am inceput-o nu prea aveam starea necesara pentru ea. Fiind si literatura japoneza, nu pot spune ca m-a atras stilul si povestea in sine. Dar nu este exclus ca in acest an sa ii mai dau o sansa.
7. Pisica musafir – Takashi Hiraide
Fiind o carte scurta si fara mari pretentii, va fi probabil o lectura relaxanta. O am pe lista si planuiesc sa ajung curand la ea. Ii voi face o recenzie separata dupa ce o voi citi. Chiar sunt foarte curioasa cum va fi, avand in vedere ca majoritatea cartilor cu personaje-pisici descoperite de mine au fost lecturi relaxante si cam atat. Mi se pare destul de greu ca scriitor sa gasesti acea poveste wow pentru iubitorii de feline.
Cartile despre pisici sunt mult mai numeroase decat cele prezentate de mine, insa am vrut sa ma rezum numai la carti care au cuvantul pisica sau motan in titlu (cu exceptia cartii Iubire cu i mic) si doar la cartile deja citite de mine sau care urmeaza.
Autor: Carlos Ruiz Zafon
Naționalitate: spaniol
An apariție: 2001 ( 2013 la Editura Polirom)
Gen carte: roman, fictiune
Număr pagini: 488
Titlu original: La sombra del viento
Nota goodreads: 4.29
Nota mea : 5/5
DESCRIERE
Ne aflăm în Barcelona anului 1945. Într-o dimineață cețoasă, domnul Sempere, proprietar al unui anticariat din inima orașului vechi, își duce fiul, Daniel, la Cimitirul Cărților Uitate, o clădire impunătoare, veche și sumbră, plină de volume ale unor autori necunoscuți sau uitați, cărți aduse de oameni care au ținut să le ferească de părăsire, de indiferență sau de la dispariție. Potrivit tradiției, cine intră pentru prima oară trebuie să adopte o carte. Dintre miile de tomuri, Daniel se simte atras de Umbra vântului de Julian Carax, un roman misterios pe care, ajuns acasă, îl citește în aceeași noapte dintr-o suflare. În anii următori, Daniel se pomeneste implicat într-o serie de intrigi și de crime, trecând prin numeroase primejdii pentru a salva cartea de anumite persoane. În același timp, el se lansează în cercetarea amănunțită a biografiei autorului, cel puțin la fel de enigmatică și de stranie precum romanele sale.
PĂREREA MEA
Carlos Ruiz Zafon a fost un autor spaniol care a scris niște cărți deosebit de interesante, printre care seria Cimitirul cărților uitate, iar aceasta cuprinde 4 volume. Umbra vântului este primul volum al seriei, fiind urmat de Jocul îngerului. Am citit acest prim volum în martie 2022, adică acum un an și mi-a plăcut foarte. Însă tot am amânat să scriu câteva impresii despre el, fără un motiv anume. Între timp am citit și al doilea volum al seriei, Jocul îngerului, dar despre acela vă povestesc în alt articol.
De la Zafon am mai citit Marina și Luminile din septembrie, iar despre a doua dintre ele puteți citi aici. Pe cele doua le-am citit în 2020, în timpul pandemiei. Zafon este unul dintre scriitorii mei preferați când vine vorba despre literatura contemporană și cu fiecare carte citită de la el, m-am simțit mai bogată sufletește.
Umbra vântului este o carte grosuță (488 de pagini), dar odată ce ești prins în mrejele sale, nu o mai poți lăsa din mână. Unii îl compară pe Zafon cu Isabel Allende, dar părerea mea este că primul scrie mult mai complex și mai bine. Deși și Allende îmi place destul de mult și am citit câteva romane scrise de ea.
Romanul este complex și abordează teme multiple, printre care literatura, cultura, iubirea, misterul, identitatea individuală, dar și tema răului. Personal, îmi plac mult cărțile în care apar cititori pasionați sau tema cărților. Dar aici asta nu e tot, deoarece apare și tema întunecată a răului, presărată de intrigi și numeroase secrete. Îmi este foarte greu să descriu această carte, așa că mă voi limita doar la câteva idei care mi se par importante. (mai mult…)