Currently Browsing: Ce autori am mai descoperit

Portocala sângerie – Harriet Tyce (recenzie)

Autor: Harriet Tyce

Naționalitate: scoțiană

Titlu original: Blood Orange

An apariție: 2019

Nota mea: 4/5

Număr pagini: 336

Notă imdb: 3.87

Gen carte: ficțiune, thriller, mister, suspans

DESCRIERE

La finalul fiecărei zile de muncă, avocata Alison Bailey se oprește cu colegii într-un bar, la un pahar de vin urmat de încă unul, și încă unul, până când devin mult prea multe și își pierde controlul. Partidele de sex scurte și brutale cu Patrick îi pigmentează viața. Fiecare dintre ele este ultima, numai că data viitoare tentația este prea puternică. În timpul acesta, soțul ei, Carl, are grijă de fetița lor, pentru că ea este o mamă pe care nu se poate baza.

Tocmai când lucrurile o iau razna în viața personală, Alison primește primul ei dosar de omor. Distinsa, impecabila Madeleine și-a ucis cu cruzime soțul. La început, fapta apare ca inexplicabilă. Iar atunci când, în sfârșit, soția criminală acceptă să vorbească, realitatea se dovedește a fi un coșmar.

Va reuși Alison să obțină pentru Madeleine încadrarea cea mai favorabilă și pedeapsa minimă? Va reuși să-și pună ordine în viața de familie? Iar Carl, este el soțul inocent și devotat care vrea să pară?

Portocala sângerie este o carte despre lipsa devotamentului în căsnicie, despre impulsuri nestăpânite, despre violența domestică și pierderea respectului de sine. Dincolo de toate acestea, este un thriller psihologic cu o intrigă plină de răsturnări de situație șocante și cu un final absolut neașteptat.

PĂREREA MEA

Harriet Tyce este pe lângă romaniceră, și avocată. Locuiește în Marea Britanie și are doi copii. Portocala sângerie este romanul său de debut, iar în jurul acestuia s-a creat un vibe puternic în rândul cititorilor. Eu am citit-o mai mult din curiozitate și această recenzie o scriu după 9 luni de la terminarea cărții. În prologul romanului sunt anumite indicii legate de semnificația titlului. De ce portocala sângerie? Nu vreau să dezvălui, deși este un amănunt picant al cărții.

Din punctul meu de vedere, este un thriller bunicel, misterios și cu personaje extrem de antipatice. Dar nu poți să nu le urmărești cu atenție viața, secretele, obsesiile. Eu m-am simțit de parcă am privit prin gaura cheii în casa cuiva. Si mi-a plăcut la nebunie.

Allison este o avocata de succes, are o fiică, un soț (Matilda și Carl) și… un amant (Patrick). Dar lucrurile se schimbă și nu mereu in bine. Aș recomanda însă cartea celor peste 16-18 ani, deoarece are multe scene erotice detaliate. Este o carte despre perversiuni, oameni cu tot felul de probleme, sex, adulter. Dar am stat până la final. Ce mi-a placut însă? Ideea că dacă faci rău, vei fi pedepsit. Universul te pedepsește întotdeauna Și că aparențele pot fi înșelătoare. Un om blând poate ascunde cele mai groaznice secrete și în adâncul lui poate ascunde secrete întunecate. (mai mult…)

Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei – Elizabeth George Speare (recenzie)

 

Autor: Elizabeth George Speare

Naționalitate: americană

Titlu original: The Witch of Blackbird Pond

An apariție: 1958 (în 2015, la Editura Art)

Nota mea: 5/5

Număr pagini: 238

Gen carte: ficțiune istorică, young adult

Elizabeth George Speare (1908-1994) a fost o autoare americană de literatură pentru tineret. Vrajitoarea de la Iazul Mierlei este cea de-a doua carte a autoarei și a fost publicată în 1958 și a primit ca premii  Newbery Medal (1959) și  Vermont Golden Dome Book Award Nominee (1960). Acțiunea cărții se petrece în secolul al XVII-lea, în Connecticut, în perioada colonizării Americii de Nord.

Colonia Connecticut este o comunitate în care personajele conviețuiesc și trec prin tot felul de situații neprevăzute. Personajul feminin principal al cărții este Kit Tyler, orfana care se va muta din Barbados în această colonie pentru a locui cu mătușa, unchiul și cele două verișore ale sale.

Kit a avut o relație deosebită cu bunicul său, iar pentru ea, el a fost ultima legătură cu viața din Barbados. Întâlnim barierele culturale și sociale, dar și prejudecățile legate de vrăjitorie și practicarea ei. Titlul te induce cumva în eroare, deoarece vrăjitoarea de care se vorbește nu este cu adevărat una. Dacă inițial am crezut că este o carte doar pentru copii, cred că este potrivită și pentru adulți. Eu am citit-o cu mare interes.

Kit are 16 ani și la început este privită ca o excentrică de către coloniștii puritani. Aceștia se remarcau prin anumite prejudecăți și idei mai multe sau mai puțin exagerate. Ca teme, sunt abordate familia, copilăria, libertatea individuală, prejudecățile, diferențele sociale și culturale, comunitatea și prietenia. (mai mult…)

7 cărți cu personaje-pisici

Sunt mandra posesoare a doua pisicute minunate. Piciu (pe care il puteti vedea in poza de mai sus) si Aria, o felina tarcata extrem de scumpa. Mi-a venit ideea de a scrie si despre cartile cu pisici si in acest mini-articol vreau să vă spun câteva ceva despre cărțile in care se gasesc astfel de personaje. Să le luăm pe rând:

1. 320 de pisici negre – Rodica Ojog-Brasoveanu

Nu mai e un secret pentru nimeni ca sunt fan Rodica Ojog-Brasoveanu si ca am citit un numar impresionant din cartile scrise de dansa. Acest roman superb este al treilea din seria Melania Lupu, o serie pe care v-o recomand cu drag.

Puteti citi o mica recenzie aici.

2. Dacă pisicile ar dispărea din lume – Genki Kawamura

I-am facut o recenzie aici daca sunteti curiosi.

3. Memoriile unui motan călător – Hiro Arikawa

Puteti sa cititi recenzia aici

4. Iubire cu i mic – Francesco Miralles

Nu are inca o recenzie, desi este o carte care mi-a placut mult, dar cu siguranta va urma una.

5. Motanul care voia să salveze cărțile – Sosuke Natsukawa

Si acestei carti i-am facut o recenzie aici.

6. Înotând cu elefantul, în brațe cu pisica – Yoko Ogawa

Este o carte inca neterminata, deoarece atunci cand am inceput-o nu prea aveam starea necesara pentru ea. Fiind si literatura japoneza, nu pot spune ca m-a atras stilul si povestea in sine. Dar nu este exclus ca in acest an sa ii mai dau o sansa.

7. Pisica musafir – Takashi Hiraide

Fiind o carte scurta si fara mari pretentii, va fi probabil o lectura relaxanta. O am pe lista si planuiesc sa ajung curand la ea. Ii voi face o recenzie separata dupa ce o voi citi. Chiar sunt foarte curioasa cum va fi, avand in vedere ca majoritatea cartilor cu personaje-pisici descoperite de mine au fost lecturi relaxante si cam atat. Mi se pare destul de greu ca scriitor sa gasesti acea poveste wow pentru iubitorii de feline.

Cartile despre pisici sunt mult mai numeroase decat cele prezentate de mine, insa am vrut sa ma rezum numai la carti care au cuvantul pisica sau motan in titlu (cu exceptia cartii Iubire cu i mic) si doar la cartile deja citite de mine sau care urmeaza.

Top cărți citite în 2022

Cum a fost pentru mine anul 2022? Un an al schimbărilor, un an cu bune și rele, dar și cu multe lecturi la activ. A fost anul în care am dat o șansă cărților audio, am alternat între Voxa și Audiotribe și în final, am rămas cu Voxa, care are și cărți audio, dar și carti electronice. Sunt extrem de norocoasă că de un an de zile mă bucur de un Kindle Paperwhite cu lumină internă, care față de cel vechi, îmi permite să citesc și noaptea.

În 2022 am terminat 90 de cărți, dar am pus pe pauză și câteva cărți, deoarece nu am simțit că e momentul lor. Una dintre ele este Iubita locotentului francez, pe care sper sa o reiau în 2023. Cărțile audio au fost în număr de 25. Deși am descoperit multe cărți, îmi este greu să fac un top 10, deoarece, din păcate, puține au fost cele care m-au impresionat cu adevărat. Am observat că am devenit tot mai pretențioasă când vine vorba de citit și că sunt ușor dezamagită de ceea ce citesc. Puteți vedea lista cu toate cărțile citite aici. (mai mult…)

Copiii de pe Volga – Guzel Yakhina (recenzie)

Autor: Guzel Yakhina

Naționalitate: rusă

An apariție :2018 (la noi, în 2020, la Editura Humanitas – colecțIa Raftul Denisei)

Gen carte: ficțiune istorică, realism magic

Număr pagini: 448

Titlu original: Дети мои

Nota goodreads: 4.16

Nota mea: 4/5

Alte cărți citite de la acest autor: Zuleiha deschide ochii

DESCRIERE

La trei ani după debutul ei fulminant, cu bestsellerul Zuleiha deschide ochii, Guzel Iahina publică în 2018 un nou roman cutremurător, care se bucură deja de faimă internațională. Iată cum îl descrie autoarea: „Am vrut să vorbesc despre lumea coloniilor germane de pe Volga — vibrantă, aparte, vie — o lume creată cândva de oameni veniți din altă țară și pierdută astăzi în negura timpului. Dar este și o poveste despre cum poate o mare dragoste să nască spaime în sufletul nostru și totodată să ne ajute să le depășim.“

Iakob Ivanovici Bach, profesor în satul german Gnadental de pe Volga, duce o viață simplă, anonimă. Într-o zi, este chemat pe celălalt mal al fluviului ce „împarte lumea în două“ să-i dea lecții unei tinere fragile și timide, Klara, fiica unui straniu personaj Udo Grimm. Nu e deloc surprinzător că între cei doi se înfiripă o poveste de iubire. Este însă singurul fapt previzibil din acest roman amețitor, căci în clipa următoare istoria dă năvală, răsturnând reguli și destine, realitatea capătă accente supranaturale, adevărul nu mai este același și totul se topește într-o grandioasă epopee din ritmul căreia nu te mai poți desprinde.

PĂREREA MEA

Guzel Yakhina este autoare rusă, premiată cu Big Book Literary Prize și Yasnaya Polyana Literary Award. De la ea am mai citit în 2019 Zuleiha deschide ochii, dar cred că a fost o lectură grăbită, din care nu am rămas decât cu câteva frânturi. Iar pe goodreads i-am oferit 4 din 5 steluțe. Zuleiha a fost prima carte din 2019, iar Copiii de pe Volga este, coincidență sau nu, prima carte din 2022. Copiii de pe Volga deja a primit premii: Premiul Bolșaia Kniga 2019 și Marele Premiu Ivo Andric 2019. Mai este o carte, ultima apărută, Trenul din Samarkand, la care încă nu am ajuns.

Publicată în 2018, iar la noi abia în 2020, Copiii de pe Volga este o carte cutremurătoare. Nu mă voi ambala în detalii despre acțiune și nu voi povesti detalii din cuprinsul cărții, ci voi încerca să subliniez impresiile mele. Îmi este greu să descriu această carte, deoarece pe cât este de complexă, pe atât este de greu de perceput. Are 448 de pagini, dar eu am citit-o în câteva zile, la început de an. Aveam nevoie de o lectură serioasă, dură și care să mă facă să nu mai las cartea jos. Multă lume a citit-o, are deja multe recenzii, ba chiar și păreri pro și contra. Unii zic că este o rescriere a Zuleihei – nu am văzut-o chiar așa, ci că are multe în comun. Ca stil mai ales. Dar Yakhina are un mod aparte de a povesti și folosește niște descrieri absolut superbe. La începutul cărții scrie că romanul este dedicat bunicului scriitoarei, profesor de limba germană la țară.

Temele sunt istoria (chiar o perioadă istorică tare tulbure), familia, iubirea (accent pus mai puțin pe asta) și aș zice eu, supraviețuirea. Ce reprezintă titlul? Ei bine, misterul este dezvăluit undeva abia la sfârșit, când recunosc că nu mă așteptam la semnificația dată de autoare. Atmosfera magică a cărții este una aparte, iar dacă la început ne lovim de o realitate crudă, încărcată de sărăcie și lupta pentru supraviețuire, ne îndreptăm apoi spre o atmosferă de basm, spre realismul magic. Ca structură, romanul este împărțit în 5 mari capitole, fiecare având un titlu simplu ( Soția, Fiica, Elevul, Fiul și Copiii).

Personajul masculin principal al cărții este Jakob Ivanovici Bach, un tânăr profesor de limba germană. Acesta trăiește în Gnadental, un orășel sărac care are, în opinia mea, mulți locuitori ciudați. Acțiunea cărții se întinde din 1918 – an numit de Bach, Anul Caselor Nimicite- și 1935-1938 (Anul Veșnicului Noiembrie, Anii Peștilor și ai Șoarecilor). Un amănunt istoric pe care nu îl știam este faptul că în perioada Războaielor Mondiale, a existat o colonie de germani pe teritoriul rusesc. (mai mult…)

« Older Entries