Autor: Holly Ringland
Naționalitate: australiană
An apariție: 2018 (2020, Editura Humanitas)
Gen carte: ficțiune
Titlu original: The Lost Flowers of Alice Hart
Număr pagini: 376
Nota goodreads: 4.08
Nota mea: 5/5
DESCRIERE
Deși este o cititoare impatimita, Alice nu a fost niciodata intr-o biblioteca si e sigura ca toate cartile cresc in gradini, asemenea florilor iubite ale mamei sale. Dar in ziua in care se aventureaza dincolo de lanul de trestie de zahar care se inalta ca un zid intre ea si lume, descopera un oras si o biblioteca, dandu-si seama ca e posibila si o altfel de viata. Ar vrea sa nu mai asiste la scenele violente de acasa si să uite de frica paralizantă cand mania propriului tata se indreapta asupra ei. Nu isi imagineaza radacinile profunde ale acestui sentiment ce o va insoti multi ani, pana in ziua in care va reusi sa faca pace cu trecutul. Al sau si al unui lung sir de femei abuzate despre care afla la ferma Thornfield a bunicii June, unde se cultiva flori australiene.
PĂREREA MEA
Holly Ringland este o autoare australiancă de succes, iar Florile pierdute ale lui Alice Hart a primit numeroase aprecieri și premii literare. Cartea a apărut prima dată în 2018, iar la noi a fost publicată în colecția Raftul Denisei, de la editura Humanitas. Nu cred că trebuie să mai spun cât de mult îndrăgesc eu cărțile de la această editură.
Florile pierdute ale lui Alice Hart are 376 de pagini și un stil accesibil. Se citește repede și există șanse mari să fii prins în poveste încă de la primele rânduri. Avem tema naturii (florile, în special), familia, prietenia, iubirea, dar și pierderea și puterea de a merge mai departe. Titlul se referă atât la trecutul lui Alice, personajul feminin principal al cărții, cât și la alte personaje care apar aici, denumite Flori. Aceste Flori sunt femei cu un trecut tragic care au găsit un refugiu la ferma Thornfield.
Personajele sunt numeroase, dar în centrul atenției stă Alice Hart. Aceasta este la început un copil care descoperă lumea, descoperă cărțile și biblioteca, iar mai apoi este nevoită să se maturizeze brusc. Există o serie de schimbări neplăcute care o vor forța să își schimbe total viața. Nu vreau să intru în amănunte, așa că vă invit să citiți cartea și să descoperiți despre ce e vorba.
Cartea mi s-a părut foarte emoționantă și nu de puține ori am citit cu lacrimi în ochi sau cu nod în gât. Există multe momente triste, însă există și anumite părți în care speranța revine și totul ia o întorsătură pozitivă.
Alice Hart – o Alice în Țara Minunilor
Alice a fost personajul meu preferat, deoarece am admirat-o pentru inocența sa, cât și pentru puterea de care a dat dovadă. Iar eu admir mult personajele care iubesc cărțile, așa că aici Alice a primit un plus de la mine. Părinții lui Alice, Clem și Agnes, au și ei o poveste interesantă, iar undeva spre finalul cărții înțelegem în sfârșit de unde au plecat unele probleme. Un alt personaj interesant este June, bunica lui Alice, o femeie extraordinară.
Ajunsă adult, Alice va căuta iubirea acolo unde nu trebuie și va suferi. Însă cum multe lucruri din viață au și o întorsătură pozitivă, viața sa se va schimba în bine. Mie mi-a plăcut mult felul în care personajele au fost construite. Cât despre acțiune, undeva la mijlocul cărții, am simțit că totul ia o turnură neașteptată cu care nu am fost neapărat de acord.
Cartea este formată din 30 de capitole scurte, iar fiecare capitol poartă numele unei flori exotice. Sub titlul capitolului, avem o descriere, dar și un desen foarte frumos. Spre exemplu, orhideea simbolizează dorința de a poseda, swainsona arată un îndemn spre curaj, iar spinifex-ul, plăcerile periculoase. (mai mult…)
Autor: Kate Morton
Naționalitate:australiană
An apariție: 2012
Gen carte: ficțiune
Număr pagini: 484
Nota mea: 5/5
Primită de la: Librăria online Târgul Cărții.ro
PREZENTARE
1961: Într-o superbă zi de vară, când familia ei organizează un picnic pe malul pârâului ce străbate terenul fermei Greenacres, adolescenta Laurel se ascunde de părinți și de surori. Are 16 ani și vrea să viseze în voie la prima ei iubire, rebelul Billy, și la luminile rampei, care o așteaptă la Londra, departe de cadrul bucolic al copilăriei. Însă, până la apusul soarelui, Laurel va fi martora unei crime terifiante, care o va marca toată viața.
2011: Acum actriță consacrată, Laurel Nicolson se întoarce acasă pentru a-și sărbători, împreuna cu surorile ei, mama nonagenară, al cărei sfârșit este aproape. De veghe la căpătâiul lui Dorothy, Laurel este copleșită de amintirile traumatizante din adolescență, iar vorbele șoptite de bătrână la hotarul dintre somn și trezie îi oferă o pistă de investigație. Asemenea unui detectiv, Laurel începe să cerceteze trecutul familiei, aducând la lumină întâmplări incredibile, petrecute în Londra zguduită de bombardamentele din cel de-al Doilea Război Mondial.
PĂREREA MEA
Este a doua carte scrisă de Kate Morton pe care eu o citesc, înainte de asta am mai citit Grădina uitată, o carte fascinantă cu un stil superb. Am observat în ambele romane o înclinație a autoarei pentru mai multe planuri narative și pentru personaje numeroase și interesante.
Aveam așteptări ridicate de la această carte și nu pot descrie în cuvinte cât de mult mi-a plăcut! Are un stil aparte, o acțiune complicată și dacă e să vorbim despre final, aflați că vă va tulbura la culme. Este o ficțiune inspirată din realitatea cotidiană, iar titlul se referă la ipostaza în care se află unul dintre personaje, aceea de păstrătoare a unui secret teribil.
Personajele sunt numeroase, bine puse la punct și frumos conturate. Trebuie să remarc detaliile deosebite și răbdarea cu care scriitoarea scrie fiecare pagină și dă viață fiecărui personaj în parte. Dintre toate personajele cărții, cel mai mult am admirat-o pe Laurel, prezentată în ipostaza de adolescentă și apoi de femeie matură. Martoră la un incident grav, Laurel nu înțelege crima la care a fost martoră și nici ce amestec are mama sa în toată povestea asta. Dar peste ani, când Dorothy se află la finalul vieții, Laurel află un secret șocant la care nici eu personal nu mă așteptam. Tocmai finalul este cel care m-a hotărât să dau cărții 5 din 5 steluțe.
S-ar putea să nu aveți mereu răbdare să parcurgeți descrierile vaste, dar vă asigur că este o carte ce merită citită. Veți afla povești de viață complexe și secrete de familie. Mi-a plăcut mult de tot acest roman frumos și vreau să îl recomand tuturor celor pasionați de povestiri deosebite de viață.
CITATE
Laurel și-a întors privirile spre mama ei, care dormea. Era chiar locul unde stătuse mama în timpul războiului, în casa din Campden Grove. Dar oare cine îi trimisese o cartolină cu mulțumiri cu mai bine de zece ani mai târziu și de ce?
Abia acum i-a trecut prin cap lui Laurel că fusese prea preocupată de sine ca să se gândească sau chiar să o întrebe pe mama cum fusese ea la 17 ani, ce își dorise, ce greșeli pe care nu voia să le repete fiica ei făcuse.
Apoi cuțitul acela special s-a înfipt în pieptul omului. Timpul părea că și-a încetinit curgerea. Bărbatul a strigat și chipul i s-a schimonosit surprins, de durere și groază. Laurel nu-și putea lua ochii de la el, privindu-i mâinile care cuprinseseră plăselele de os ale cuțitului, în locul unde sângele îi păta cămașa, urmărindu-l cum se prăbușește, în timp ce adierea caldă a vântului îi rostogolea pălăria în țărână.
Autor: Markus Zusak
Naționalitate: australiană
Titlu original: The Book Thief
Nota mea: 4/5
Nazismul este perioada cruntă ce a distrus multe vieți fără drept de apel. Liesel este o fetiță ce cunoaște sărăcia, mizeria și lipsa dragostei părinților. În familia sa adoptivă, fetița este mai apropiată de tatăl său. Acesta o învață să citească și chiar citesc împreună până la ore imposibile.
Singura alinare a fetei sunt cărțile care o captivează și o determină să “fure” nimic altceva decât…cărți. Când am auzit de aceasta carte, nu mi-aș fi imaginat că este o carte despre război, despre exterminarea evreilor, despre sărăcie și mizerie…îmi imaginam că este vorba despre visul unui copil care își dorește să cunoască cât mai multe și să citească.
Este o carte terifiantă, îți lasă fiori pe șira spinării, trăiești la maximum atmosfera cărții și te prinde în vraja ei din care parcă nu mai poți ieși. Am început să o citesc de Paște, anul acesta, și mi-a lăsat la urma un gust amar. Vreau să spun că romanul este mai interesant în prima jumătate, pe urmă se cam pierde ideea și sunt pagini întregi care nu spun mai nimic. O să vi se pară surprinzător, dar cea care narează este…Moartea.
Moartea povestește cum a luat vieți umane, cum i-a scăpat pe unii sau pe alții din ghearele ei necruțătoare. Este o poveste despre destin, despre speranță și disperare. Este o poveste despre cel de-al doilea Război Mondial și despre cum ziua de mâine este pentru mulți germani un vis aproape imposibil.
Cum vi s-a părut această carte?Merită citită?
CITATE
I wanted to tell the book thief many things, about beauty and brutality. But what could I tell her about those things that she didn’t already know? I wanted to explain that I am constantly overestimating and underestimating the human race-that rarely do I ever simply estimate it. I wanted to ask her how the same thing could be so ugly and so glorious, and its words and stories so damning and brilliant.
I have hated words and I have loved them, and I hope I have made them right.