Currently Browsing: Literatura canadiana

Bucătăria sclavilor – Kathleen Grissom (recenzie)

Autor: Kathleen Grissom

Naționalitate: canadiana

An apariție: 2010 (în 2011 la editura Polirom)

Gen carte: ficțiune, drama, roman istoric

Număr pagini:  384

Nota goodreads: 4.18

Nota mea: 5/5 +

DESCRIERE

Rămasă orfană, micuța Lavinia ajunge pe pământurile unei plantații de tutun, unde trebuie să trăiască și să muncească alături de sclavi, în bucătărie. Aflată în grija frumoasei Belle, despre care unii cred că e amanta stăpânului, Lavinia devine treptat parte a noii familii; singura opreliște în calea aparentei sale fericiri este faptul că, pe o plantație plină de sclavi de culoare, ea e o sclavă „albă“. În ciuda tuturor greutăților, va fi acceptată în „casa cea mare“, de unde stăpânul lipsește, iar stăpâna se luptă cu dependența de opiu.

PĂREREA MEA

Kathleen Grissom este o autoare canadiană de succes și cartea Bucătăria Sclavilor era pe lista mea de ceva timp, ca să fiu sinceră. Am citit cartea în luna martie a acestui an care a fost, spre surprinderea mea, o luna foarte bună pentru citit. Pentru că de atunci au urmat perioade lungi de reading slump sau am dat peste cărți care nu mi-au plăcut la fel de mult. Ca să nu mai lungim vorba, cartea asta va fi în top cele mai bune cărți citite din anul 2021.

Dacă sunteți interesați de romane care au ca temă principală sclavia, acesta este unul care dezbate foarte bine tema și ilustrează la fel de bine atrocitățile prin care au trăit sclavii negri. Printre teme se mai numără și familia sau prietenia, la fel de bine ilustrate. Titlul este un fel de metaforă pentru imaginea unită a sclavilor, bucătăria fiind de multe ori locul în care ei mai pot schimba câte un cuvânt.

Acțiunea cărții are loc în America secolului 18, într-o perioadă extrem de tulbure. Personajele sunt numeroase și mi s-au părut incredibil de bine construite. La început, facem cunoștință cu Lavinia, o fetiță irlandeză orfană de 7 ani care este trimisă în America. Aceasta este iubită și protejată de o familie de sclavi (formată din Belle, Mama Mae, Papa George, Dory, Ben, gemenii Beattie și Fanny). Copil fiind, micuța irlandeză nu înțelege la început de ce sclavii sunt tratați diferențiat și uneori cu maximă cruzime. Există în carte unele scene în care violul sau violența sunt ca o parte normală din viața sclavilor, iar asta m-a tulburat profund.

Se leagă o prietenie deosebită între Lavinia și Belle, una dintre sclave. Apoi, unele situații tragice capătă amploare. Este o carte atât de complexă, cu atât de multe răsturnări de situație, încât de multe ori te oprești și nu îți vine să crezi ce citești. Această perioadă istorică cruntă a lăsat urme adânci asupra negrilor din America și m-a îndurerat imaginea lor în care până și un biet animal primea mai mult respect. Ca structură, cartea este împărțită în 55 de capitole și acțiunea este prezentată din dublă perspectivă, a lui Belle și a Laviniei. Încă un lucru care merită menționat este faptul că negrii vorbesc în dialect, iar asta poate face puțin mai greu de urmărit dialogul dintre ei. Însă romanul te poate captiva atât de tare, încât nu vrei decât să dai pagina și să vezi ce se mai întâmplă.

Dacă vreți o carte cu o acțiune puternică, merită să îi dați o șansă. Doar asigurați-vă că aveți starea necesară pentru o carte care vă va zdruncina din temelii emoțiile. Nu am putut să nu mă întreb pe parcursul lecturii dacă noi conștientizăm cât de norocoși suntem că suntem liberi? Există multe lucruri simple care ni se par normale, dar pentru unii nu au fost sau nu sunt (a se vedea situația de acum din Madagascar și nu numai). Recomand cartea și aștept să îmi spuneți cum vi s-a părut. Pe goodreads i-am oferit 5 din 5 steluțe (cu plus).

CITATE

Stejarul nostru se înălța în vârful dealului, iar frunzișul bogat umbrea creanga de care atârna trupul. N-am mai vrut să privesc din nou în sus după ce am recunoscut basmaua verde și pantofii lucrați de mână, cu vârfurile îndreptate în jos.

Începusem să observ că întrebările despre sclavii de la colibe nu erau încurajate și, chiar dacă un adult ne răspundea la ele, nu se simțea tocmai în largul lui când o făcea.

Fiicele paznicului – Jean E. Pendziwol (recenzie)

Autor: Jean E. Pendziwol

Naționalitate: canadiană

An apariție: 2017  (2019 la Editura Rao)

Gen carte: ficțiune istorică, mister, familie

Titlu original: The Lightkeeper’s Daughters

Număr pagini:  336

Nota goodreads: 4.22

Nota mea: 4/5

DESCRIERE

Deși mintea ei este încă lucidă, pe Elizabeth o trădează ochii. Pentru că nu mai poate să vadă cărțile și tablourile care erau pentru ea o sursă de bucurie, își umple golul din suflet cu muzică și cu amintiri ale familiei ei. Trecutul revine cu forță în prezent atunci când jurnalele tatălui ei decedat sunt găsite pe o veche epavă.

Cu ajutorul lui Morgan, o adolescentă delincventă silită să presteze muncă în folosul comunității, Elizabeth parcurge jurnalele, iar cele două se apropie pe parcursul acestei călătorii imaginare în trecut, pe insula Porphyry de pe Lacul Superior, unde tatăl lui Elizabeth a fost paznicul farului timp de 70 de ani.

PĂREREA MEA

Jean E. Pendziwol este o  autoare canadiană, iar romanul Fiicele paznicului a apărut prima dată la noi în 2019, la editura Rao. Are dimensiuni reduse (336 pagini) și inițial, mă așteptam să se citească repede. Ca teme, întâlnim familia, trecutul, relațiile de familie și societatea.

Titlul face referire la cele două fiice ale paznicului de far, Elizabeth și Emily. Stilul cărții este unul accesibil, dar până la jumătatea cărții, acțiunea cărții nu m-a prins. Ba chiar m-a plictisit un pic. Cel mai probabil că nu a fost acum momentul potrivit pentru lectura ei. (mai mult…)

Omul obsedat de cărți – Allison Hoover Bartlett (recenzie)

omul-obsedat-nemira

Autor: Allison Hoover Bartlett

Naționalitate: canadiană

An apariție: 2009

Gen carte: ficțiune

Număr pagini: 274

Nota mea: 4/5

Puteți găsi cartea AICI

Primită de laEditura Nemira

PREZENTARE

Ani de-a rândul John Gilkey a furat o mulțime de cărți rare din librării și anticariate. Nu din dorința de a obține un profit, ci dintr-o iubire obsesivă. Pe urmele lui a pornit un împătimit al cărții și așa a început jocul de-a șoarecele și pisica – palpitant și amuzant. Allison Hoover Bartlett ne oferă o incursiune în lumea cărților și a celor care ar face orice ca să facă rost de ele.

PĂREREA MEA

Am primit această minunată carte de la ultimul colaborator al blogului, editura Nemira, căruia țin să îi mulțumesc din suflet pentru acest exemplar. Când am ales această carte am avut senzația că îmi va plăcea foarte mult și că mai mult ca sigur voi descoperi un roman palpitant. Este o carte palpitantă, însă sincer mă așteptam la ceva  mai bine conturat și la o singură poveste incitantă.

Aveam așteptări mari de la această carte, deoarece titlul și coperta spun destul de multe despre carte. Stilul cărții este accesibil, o veți parcurge destul de ușor și cred că o să vă placă subiectul cărții. Este un roman ficțional care are în prim-plan un subiect care mie personal mi s-a părut interesant: furtul cărților rare și motivele pe care un hoț de acest gen le-ar avea pentru a sustrage diferite titluri.

Să fie oare o pură pasiune pentru cărți sau o victorie câștigată cu stima de sine? Este prezentat cazul lui John Gilkey, personaj care este îndrăgostit de cărți și face orice, dar absolut orice, ca să le obțină. Interesant mi s-a părut faptul că, deși este băgat la închisoare pentru ilegalitățile pe care le comite, își face mereu un nou plan pentru atunci când va ieși din închisoare. Un colecționar de cărți se află pe urmele sale și face tot posibilul să îl descopere și să îl dea pe mâna poliției.

Autoarea romanului ne propune să facem cunoștință cu povestea lui Gilkey și cu o sumedenie de amănunte despre el, familia sa și pasiunea sa pentru cărți. Cu toate că mi s-a părut o carte interesantă, mi-aș fi dorit ca acest subiect să fie mai bine exploatat și mai bine conturat. Cartea are numai câteva personaje și doar 264 de pagini pe care cred că le veți citi repejor. Cum am mai spus, acțiunea nu este foarte complexă, nu are o intrigă puternică, ci doar un personaj bizar cu pasiuni ciudate care oferă cititorului o modalitate de relaxare într-o frumoasă (sau ploioasă) zi de toamnă.Recomand cartea celor care vor o lectură ușurică, frumoasă și care are ca subiect principal cărțile și hoții de cărți.

CITATE

Ce să fac cu toate cărțile mele? era întrebarea. Iar răspunsul, Citiți-le, îl trezea la realitate. Dar, oricum, dacă nu puteți să le citiți, n-aveți decât să le mângâiați. Să aruncați un ochi pe ele. Să le lăsați să se deschidă unde vor ele.

Să mă aflu în preajma lui Gilkey era la fel de palpitant, deși, în loc de fiorul visceral pe care țin minte că-l simțeam când eram copil, acum mă străbătea un fior intelectual.

Povestea, în schimb, despre cum lua cărți și cum ajunsese departe pentru că făcuse chestia asta. Părea inteligent, dar pronunța greșit o mulțime de cuvinte, cum fac adesea oamenii cultivați care n-au crescut într-un mediu cultivat.