Currently Browsing: Literatura canadiana

Bucătăria sclavilor – Kathleen Grissom (recenzie)

Autor: Kathleen Grissom

Naționalitate: canadiana

An apariție: 2010 (în 2011 la editura Polirom)

Gen carte: ficțiune, drama, roman istoric

Număr pagini:  384

Nota goodreads: 4.18

Nota mea: 5/5 +

DESCRIERE

Rămasă orfană, micuța Lavinia ajunge pe pământurile unei plantații de tutun, unde trebuie să trăiască și să muncească alături de sclavi, în bucătărie. Aflată în grija frumoasei Belle, despre care unii cred că e amanta stăpânului, Lavinia devine treptat parte a noii familii; singura opreliște în calea aparentei sale fericiri este faptul că, pe o plantație plină de sclavi de culoare, ea e o sclavă „albă“. În ciuda tuturor greutăților, va fi acceptată în „casa cea mare“, de unde stăpânul lipsește, iar stăpâna se luptă cu dependența de opiu.

PĂREREA MEA

Kathleen Grissom este o autoare canadiană de succes și cartea Bucătăria Sclavilor era pe lista mea de ceva timp, ca să fiu sinceră. Am citit cartea în luna martie a acestui an care a fost, spre surprinderea mea, o luna foarte bună pentru citit. Pentru că de atunci au urmat perioade lungi de reading slump sau am dat peste cărți care nu mi-au plăcut la fel de mult. Ca să nu mai lungim vorba, cartea asta va fi în top cele mai bune cărți citite din anul 2021.

Dacă sunteți interesați de romane care au ca temă principală sclavia, acesta este unul care dezbate foarte bine tema și ilustrează la fel de bine atrocitățile prin care au trăit sclavii negri. Printre teme se mai numără și familia sau prietenia, la fel de bine ilustrate. Titlul este un fel de metaforă pentru imaginea unită a sclavilor, bucătăria fiind de multe ori locul în care ei mai pot schimba câte un cuvânt.

Acțiunea cărții are loc în America secolului 18, într-o perioadă extrem de tulbure. Personajele sunt numeroase și mi s-au părut incredibil de bine construite. La început, facem cunoștință cu Lavinia, o fetiță irlandeză orfană de 7 ani care este trimisă în America. Aceasta este iubită și protejată de o familie de sclavi (formată din Belle, Mama Mae, Papa George, Dory, Ben, gemenii Beattie și Fanny). Copil fiind, micuța irlandeză nu înțelege la început de ce sclavii sunt tratați diferențiat și uneori cu maximă cruzime. Există în carte unele scene în care violul sau violența sunt ca o parte normală din viața sclavilor, iar asta m-a tulburat profund.

Se leagă o prietenie deosebită între Lavinia și Belle, una dintre sclave. Apoi, unele situații tragice capătă amploare. Este o carte atât de complexă, cu atât de multe răsturnări de situație, încât de multe ori te oprești și nu îți vine să crezi ce citești. Această perioadă istorică cruntă a lăsat urme adânci asupra negrilor din America și m-a îndurerat imaginea lor în care până și un biet animal primea mai mult respect. Ca structură, Bucătăria sclavilor este împărțită în 55 de capitole și acțiunea este prezentată din dublă perspectivă, a lui Belle și a Laviniei. Încă un lucru care merită menționat este faptul că negrii vorbesc în dialect, iar asta poate face puțin mai greu de urmărit dialogul dintre ei. Însă romanul te poate captiva atât de tare, încât nu vrei decât să dai pagina și să vezi ce se mai întâmplă.

Dacă vreți o carte cu o acțiune puternică, merită să îi dați o șansă. Doar asigurați-vă că aveți starea necesară pentru o carte care vă va zdruncina din temelii emoțiile. Nu am putut să nu mă întreb pe parcursul lecturii dacă noi conștientizăm cât de norocoși suntem că suntem liberi? Există multe lucruri simple care ni se par normale, dar pentru unii nu au fost sau nu sunt (a se vedea situația de acum din Madagascar și nu numai). Recomand Bucătăria sclavilor și aștept să îmi spuneți cum vi s-a părut. Pe goodreads i-am oferit 5 din 5 steluțe (cu plus).

CITATE

Stejarul nostru se înălța în vârful dealului, iar frunzișul bogat umbrea creanga de care atârna trupul. N-am mai vrut să privesc din nou în sus după ce am recunoscut basmaua verde și pantofii lucrați de mână, cu vârfurile îndreptate în jos.

Începusem să observ că întrebările despre sclavii de la colibe nu erau încurajate și, chiar dacă un adult ne răspundea la ele, nu se simțea tocmai în largul lui când o făcea.

Fiicele paznicului – Jean E. Pendziwol (recenzie)

Autor: Jean E. Pendziwol

Naționalitate: canadiană

An apariție: 2017  (2019 la Editura Rao)

Gen carte: ficțiune istorică, mister, familie

Titlu original: The Lightkeeper’s Daughters

Număr pagini:  336

Nota goodreads: 4.22

Nota mea: 4/5

DESCRIERE

Deși mintea ei este încă lucidă, pe Elizabeth o trădează ochii. Pentru că nu mai poate să vadă cărțile și tablourile care erau pentru ea o sursă de bucurie, își umple golul din suflet cu muzică și cu amintiri ale familiei ei. Trecutul revine cu forță în prezent atunci când jurnalele tatălui ei decedat sunt găsite pe o veche epavă.

Cu ajutorul lui Morgan, o adolescentă delincventă silită să presteze muncă în folosul comunității, Elizabeth parcurge jurnalele, iar cele două se apropie pe parcursul acestei călătorii imaginare în trecut, pe insula Porphyry de pe Lacul Superior, unde tatăl lui Elizabeth a fost paznicul farului timp de 70 de ani.

PĂREREA MEA

Jean E. Pendziwol este o  autoare canadiană, iar romanul Fiicele paznicului a apărut prima dată la noi în 2019, la editura Rao. Are dimensiuni reduse (336 pagini) și inițial, mă așteptam să se citească repede. Ca teme, întâlnim familia, trecutul, relațiile de familie și societatea.

Titlul face referire la cele două fiice ale paznicului de far, Elizabeth și Emily. Stilul cărții este unul accesibil, dar până la jumătatea cărții, acțiunea cărții nu m-a prins. Ba chiar m-a plictisit un pic. Cel mai probabil că nu a fost acum momentul potrivit pentru lectura ei. (mai mult…)

Fiica lui Hokusai – Katherine Govier (recenzie)

Autor: Katherine Govier

Naționalitate: canadiană

An apariție: 2011 (2014 la Editura Humanitas )

Gen carte: roman, ficțiune istorică

Număr pagini: 460

Nota goodreads: 3.85

Nota mea : 4/5

PREZENTARE

Amintind de Fata cu cercel de perlă a lui Tracy Chevalier, romanul Fiica lui Hokusai este o reconstituire, amplă şi palpitantă totodată, a vieţii pictoriţei japoneze Oei, fiica celebrului pictor nipon Katsushika Hokusai.

În ultimii ani de viaţă, lovit de paralizie şi aproape incapabil să mai ţină pensula în mână, Hokusai e ajutat să picteze de fiica sa, Oei, multe dintre creaţiile lui târzii aparţinându-i de fapt acesteia, spun istoricii artei. Astfel, în spatele aprecierii şi recunoaşterii generale de care se bucură opera maestrului japonez, autor al celebrului Val de la Kanagawa sau al celor Patruzeci şi şase de privelişti ale Muntelui Fuji, se scrie povestea unei vieţi neîmplinite, a unei pictoriţe de talent, cu un stil propriu, sfâşiată între dragostea şi veneraţia faţă de tatăl ei, pasiunea de a picta, dar şi conştiinţa propriei valori. Fără să se complacă în existenţa banală şi cenuşie a femeilor din epocă, Oei îşi va trăi cu aceeaşi intensitate destinul artistic, poveştile de iubire şi prietenia de-o viaţă cu Shino, datorită căreia va pătrunde în culisele Yoshiwarei, cartierul plăcerilor, şi va cunoaşte viaţa plină de tristeţe şi privaţiuni a gheişelor şi curtezanelor. Urmărit pas cu pas, de la copilăria fascinantă alături de un tată care îi insuflă pasiunea pentru pictură până la moartea acestuia, survenită din pricina invidiei discipolilor, destinul lui Oei e înfăţişat într-o naraţiune de mare forţă, plină de dramatism şi culoare, evocând adesea arta maestrului japonez.

PĂREREA MEA

Iubesc cărțile din colecția Raftul Denisei de la Editura Humanitas și sunt de fiecare dată extrem de bucuroasă când descopăr un nou titlu. Ca în cazul multor cărți, nu știam prea bine care e subiectul cărții, ci am preferat să mă cufund cu totul în lectură. Lectura însă nu a fost punctul meu forte în ultimele săptămână, având un examen important la mijloc, așa că am citit cât am reușit. În linii mari, mi-a plăcut cartea și m-a impresionat în mod special stilul cărții.

Este o carte generoasă ca număr de pagini (460), cuprinde foarte multe descrieri care fac din cartea asta una frumos conturată. Personajele sunt numeroase, destul de bine construite, iar cel mai mult se pune accentul pe viața pictorului Hokusai și a fiicei sale, Oei. Cartea este prezentată în mare parte din perspectiva fetei, aceasta prezentându-și viața de la o vârstă fragedă până la bătrânețe. Este uluitor felul în care mica Oei evoluează și felul în care ea ne prezintă acest lucru.

Tema cărții este socială și istorică, punându-se accent pe societatea japoneză din secolul al XIX-lea. Este o societate mizeră, cu multe lipsuri, cu multe probleme, în care personajele se luptă continuu să supraviețuiască. Oei, fiica talentată a pictorului, este personajul meu preferat din toată cartea. Are darul povestirii, te introduce pas cu pas în secretele vieții ei și te simți de parcă ai fi și tu acolo. Cel puțin eu așa m-am simțit.

Este o carte foarte complexă, cum am mai spus, cu foarte multe descrieri, atât a personajelor, cât și a societății japoneze. Aflăm informații despre curtezane, adică prostituate. Acestea respectă anumite ritualuri comportamentale sau ale înfățișării și sunt anumite lucruri permise sau interzise. Mica Oei ne prezintă viața curtezanelor și foarte multe detalii legate de acestea, mai ales legate de Shino, o tânără de care fetița se simte mereu fascinată și de care o va  lega o prietenie pe viață.

(mai mult…)

Omul obsedat de cărți – Allison Hoover Bartlett (recenzie)

omul-obsedat-nemira

Autor: Allison Hoover Bartlett

Naționalitate: canadiană

An apariție: 2009

Gen carte: ficțiune

Număr pagini: 274

Nota mea: 4/5

Puteți găsi cartea AICI

Primită de laEditura Nemira

PREZENTARE

Ani de-a rândul John Gilkey a furat o mulțime de cărți rare din librării și anticariate. Nu din dorința de a obține un profit, ci dintr-o iubire obsesivă. Pe urmele lui a pornit un împătimit al cărții și așa a început jocul de-a șoarecele și pisica – palpitant și amuzant. Allison Hoover Bartlett ne oferă o incursiune în lumea cărților și a celor care ar face orice ca să facă rost de ele.

PĂREREA MEA

Am primit această minunată carte de la ultimul colaborator al blogului, editura Nemira, căruia țin să îi mulțumesc din suflet pentru acest exemplar. Când am ales această carte am avut senzația că îmi va plăcea foarte mult și că mai mult ca sigur voi descoperi un roman palpitant. Este o carte palpitantă, însă sincer mă așteptam la ceva  mai bine conturat și la o singură poveste incitantă.

Aveam așteptări mari de la această carte, deoarece titlul și coperta spun destul de multe despre carte. Stilul cărții este accesibil, o veți parcurge destul de ușor și cred că o să vă placă subiectul cărții. Este un roman ficțional care are în prim-plan un subiect care mie personal mi s-a părut interesant: furtul cărților rare și motivele pe care un hoț de acest gen le-ar avea pentru a sustrage diferite titluri.

Să fie oare o pură pasiune pentru cărți sau o victorie câștigată cu stima de sine? Este prezentat cazul lui John Gilkey, personaj care este îndrăgostit de cărți și face orice, dar absolut orice, ca să le obțină. Interesant mi s-a părut faptul că, deși este băgat la închisoare pentru ilegalitățile pe care le comite, își face mereu un nou plan pentru atunci când va ieși din închisoare. Un colecționar de cărți se află pe urmele sale și face tot posibilul să îl descopere și să îl dea pe mâna poliției.

Autoarea romanului ne propune să facem cunoștință cu povestea lui Gilkey și cu o sumedenie de amănunte despre el, familia sa și pasiunea sa pentru cărți. Cu toate că mi s-a părut o carte interesantă, mi-aș fi dorit ca acest subiect să fie mai bine exploatat și mai bine conturat. Cartea are numai câteva personaje și doar 264 de pagini pe care cred că le veți citi repejor. Cum am mai spus, acțiunea nu este foarte complexă, nu are o intrigă puternică, ci doar un personaj bizar cu pasiuni ciudate care oferă cititorului o modalitate de relaxare într-o frumoasă (sau ploioasă) zi de toamnă.Recomand cartea celor care vor o lectură ușurică, frumoasă și care are ca subiect principal cărțile și hoții de cărți.

CITATE

Ce să fac cu toate cărțile mele? era întrebarea. Iar răspunsul, Citiți-le, îl trezea la realitate. Dar, oricum, dacă nu puteți să le citiți, n-aveți decât să le mângâiați. Să aruncați un ochi pe ele. Să le lăsați să se deschidă unde vor ele.

Să mă aflu în preajma lui Gilkey era la fel de palpitant, deși, în loc de fiorul visceral pe care țin minte că-l simțeam când eram copil, acum mă străbătea un fior intelectual.

Povestea, în schimb, despre cum lua cărți și cum ajunsese departe pentru că făcuse chestia asta. Părea inteligent, dar pronunța greșit o mulțime de cuvinte, cum fac adesea oamenii cultivați care n-au crescut într-un mediu cultivat.

Povestea cameristei – Margaret Atwood (recenzie)

0_53037500_1383206119

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Autor: Margaret Atwood

Naționalitate: canadiană

An apariție: 1983

Titlu original: The Handmaid’s Tale

Nota mea: 4/5

Tip carte: roman clasic distopic

DESPRE AUTOR

Margaret Atwood este o scriitoare canadiană de succes, cunoscută pentru romanele sale Povestea cameristei, Ochi-de-pisică, Mireasa hoțomană, Orix și Crake sau Penelopiada. 

DESPRE CARTE

Când am început să citesc această carte, m-am gândit la două lucruri…mai întâi, că e prima dată când citesc o carte scrisă de Margaret Atwood (greșit! am mai citit una, Penelopiada se numește și este o carte scurtuță și cam ciudățică), apoi m-am gândit că după titlu mai mult ca sigur că este o poveste de dragoste. Ei bine, nimic mai fals!

Este o distopie, o carte SF care vorbește despre o societate totalitară. Ideile pe care autoarea le transpuse în roman mi s-au părut absolut geniale. De la societatea dominată total de reguli, până la imaginea personajelor interesante, am găsit numeroase aspecte ce merită cunoscute de fiecare cititor.

Și când am început să citesc cartea, pe loc mi-am adus aminte de alte două cărții care se încadrează în aceeași categorie: Minunata lume noua, a lui Aldous Huxley și 1984, cartea lui George Orwell. Așa de mult îmi place că pot să fac legături între cărți, este ceva de nedescris! Cartea pune un semn mare de întrebare asupra viitorului și, sinceră să fiu, nu mi-aș dori să ajungem să trăim ca în această carte. De ce? O să vă las singuri să aflați dacă veți citi cartea.

Cartea mi-a plăcut destul de mult și mi-a lăsat un sentiment aparte. Mă simțeam de parcă eram eu însumi un personaj al acestei minunate cărți. Deși nu este o carte atât de ușor de citit și înțeles, eu cred că are niște puncte forte care depășesc dificultatea lecturii.

Acțiunea se petrece în Republica Galaad, iar Conducerea revine Comandanților care, printr-o armată de Ochi, Îngeri și Paznici controlează atât viața publică, cât și cea privată. Așadar, societatea imaginată de Atwood este formată din personaje ca Marthe, Mătuși, Cameriste, Nefemei, Neprunci, Soții, etc.

Cameristele sunt femeile bune doar pentru reproducere și nimic mai mult. Este o imagine cruntă, greu de șters din memorie după ce ai parcurs aceasta carte. Recomand această carte celor pasionați de SF și nu numai!

CITATE

Libertatea unui șobolan într-un labirint: e liber cât timp se menține în interiorul labirintului.

 Libertatea să faci un lucru și cea de a fi eliberat. În vremurile anarhiei, exista și libertatea să faci diverse lucruri. Acum am fost eliberate. Să nu subestimați acest tip de libertate.