Currently Browsing: Literatura romana

Cartea Reghinei – Ioana Nicolaie (recenzie)

Autor:  Ioana Nicolaie

Naționalitate:  română

An apariție: 2019 (editura Humanitas)

Gen carte: ficțiune, realism, viața satului românesc

Număr pagini: 224

Nota goodreads: 4.27

Nota mea: 4/5

DESCRIERE

Reghina este un Iov feminin, dintr-un spațiu nord-transilvan, în care miraculosul se insinuează în ordinea comună, iar istoria recentă sugrumă destinele oamenilor. Este mamă a doisprezece copii, împreună cu care alcătuiește „un trup de o mie de kilograme“, plămădit din puține bucurii și insu-portabilă suferință. Până la urmă, Reghina este mama universală.
Miza cărții Ioanei Nicolaie este să scoată la lumină, prin incursul faulknerian în interiorul unei minți care amestecă timpurile și emoțiile, o viață, un destin, o urmă pe care umanitatea personajelor ei o lasă (sau nu) în lume. Cartea nu se citește cu sufletul ușor, ci cu sufletul la gură.

PĂREREA MEA

Cartea Reghinei este prima carte pe care eu am citit-o de la autoarea Ioana Nicolaie și cu siguranță nu va fi ultima. Îmi place stilul autoarei și mă bucur că am reușit să descopăr încă o autoare româncă. Acest volum a apărut în 2019 la editura Humanitas și are ca teme viața socială, satul românesc și destinele umane. În special destinul Reghinei, personajul feminin principal al cărții.

Titlul ne oferă din start un indiciu puternic: că urmează o carte despre Reghina, o femeie puternică și cu care destinul nu a fost niciodată blând. Stilul cărții și povestea în sine îmi amintește de personajele lui Rebreanu, mai ales de Ana din romanul Ion. Deși Reghina și Ana lui Rebreanu au destine diferite, au și multe în comun.

Limbajul cărții este metaforic, iar asta uneori a fost prea mult pentru mine, ca cititor, care se așteaptă ca un roman despre viața satului românesc să fie scris într-un limbaj mai simplu. Cartea trebuie citită pe îndelete, se simte și se reflectează pe marginea celor citite.

Povestea Reghinei este povestea țărăncii românce de altădată (deși sunt sigură că și acum mai există așa ceva): căsătoria din obligație, pierderea primei iubiri, viața aspră de la țară, nașterea de prunci numeroși și chinul de a-i îndrepta spre drumul cel bun.

Cartea Reghinei – frântură din viața satului românesc de altădată

Pentru Reghina, viața a fost o continuă luptă, iar paginile cărții curprind numeroase scene tulburătoare. Nu de puține ori am fost șocată de cele citite, deși pentru acele timpuri, nu era nimic nou sub soare. Chiar dacă bărbatul era un nenoricit, bea și o bătea, femeia era martira care trebuia mereu să îndure. (mai mult…)

Bărbații sunt niște porci – Rodica Ojog-Brașoveanu (recenzie)

Autor:  Rodica Ojog-Brașoveanu

Naționalitate:  română

An apariție: 2006 (editura Nemira)

Gen carte: ficțiune, povestiri, umor

Număr pagini: 313

Nota goodreads: 4.12

Nota mea: 4/5

DESCRIERE

Întâmplări inspirate din realitate ai căror protagonisti sunt oameni obișnuiți. Pagini pline de suspans, scrise într-un ritm alert, care culminează de multe ori cu un final neașteptat. Clipe de delectare purtând semnatura inegalabilei Rodica Ojog-Brașoveanu.

PĂREREA MEA

Am citit de la Rodica Ojog-Brașoveanu 15 volume și cred că acest volum de povestiri este cel cu numărul 16. Cărțile Agathei Christie mai reprezintă pentru mine o listă generoasă de cărți parcurse până acum, dar asta și pentru că cele două autoare sunt pentru mine exact ce am nevoie când vreau cărți palpitante sau nu am prea mult chef de citit. Așa că aleg ori ROB, ori Agatha Christie.

Bărbații sunt niște porci este o carte de povestiri, 17 la număr și majoritatea sunt destul de scurte. Pot fi citite și independent, nu neapărat în ordine, așa că puteți începe cu care vreți. Spre dezamăgirea mea însă, fiind mare fană ROB, nu toate povestirile mi-au plăcut. Iar astfel am scăzut o steluță din punctajul de pe goodreads, rămânând doar 4/5. Pentru mine nota 4/5 nu este ceva negativ, deoarece notez așa și cărțile care îmi plac foarte mult. Dar recunosc că acest volum de povestiri nu a fost pentru mine ceva wow.

Titlul volumului este dat tocmai de povestirea 15 din carte, iar temele abordate sunt destinul uman, comportamentul și tot ce ține de bărbați și femei în general. Titlul m-a indus oarecum în eroare deoarece autoarea nu ironizează doar partea bărbătească, ci prezintă într-o lumină umoristică și latura feminină, cu bune și cu rele. (mai mult…)

Sfârșitul șoaptelor. Decembrie 1989 – Ruta Sepetys (recenzie)

Autor:  Ruta Sepetys

Naționalitate:  americană

An apariție: 2022 (editura Epica)

Gen carte: ficțiune, istorie, YA

Titlu originalI Must Betray You

Număr pagini:  368

Nota goodreads: 4.45

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

București, 1989

În Europa, toate regimurile comuniste se prăbușesc rand pe rand. Românii nu se bucură de libertate, ci se află în continuare sub bratul de fier al dictaturii lui Nicolae Ceaușescu. Într-o țară inchisa, izolată și condusă prin impunerea sentimentului de frică, Cristian Florescu, un adolescent de șaptesprezece ani, care visează să devină scriitor, este șantajat și racolat de Securitate. Nu-i rămân decât două posibilități: să-i trădeze pe toți din jurul lui, tot ce iubește, sau, folosindu-se de de noul lui statut, să facă tot ce poate pentru a submina sistemul totalitar, din interior. Cristian riscă totul ca să demaște regimul autoritar și pe cel mai diabolic dictator din Europa de Est, să ofere o voce poporului român și să arate lumii ce se petrece în țara lui. Când apare scânteia Revolutiei, se alătură plin de entuziasm și luptă pentru schimbare și, în sfârșit, pentru Libertate.

PĂREREA MEA

Ruta Sepetys este o scriitoare americană de origine lituaniană care a scris Printre tonuri cenușii, O mare de lacrimi, Fântânile tăcerii, Adio, New Orleans. Sfârșitul șoaptelor. Decembrie 1989 este ultimul său roman, apărut în 2022. Nu este greu de ghicit ce reprezintă titlul cărții, deoarece dacă ne uităm bine și la copertă, cât și la titlu, ne putem ușor da seama că este vorba despre un moment de răscruce pentru România: Revoluția din ’89 și căderea regimului comunism.

M-am născut în ’89 și tot ce știu despre Ceaușescu și regimul comunism este de la părinți și apropiați. Aveam 9 luni când Ceaușescu și soția au fost împușcați, iar România a scăpat de sub jugul tiraniei. Cartea nu este doar un document despre ceea ce a însemnat comunismul pentru România, ci are la bază și o poveste fictivă.

Cristian Florescu are 17 ani și duce o viață chinuită alături de familia sa. Îndură foame, frig, lipsa de libertate și totuși speră. Are o relație specială cu bunicul său (pe care îl alintă atât de frumos: Bunu’), pe care îl idolatrizează. Ca orice adolescent, Cristian îndrăznește să visez și se îndrăgostește.

Prin ochiii lui Cristian, aflăm detalii despre Securitate, cenzură, propagandă comunistă, despre informatori și despre dosarele stufoase despre cei urmăriți de Securitate. Comunismul a fost un regim dur, în care românul a trebuit să fie curajos de fiecare dată. (mai mult…)

Poveste imorală – Rodica Ojog-Brașoveanu (recenzie)

Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu

Naționalitate: română

An apariție: 1998 (la noi, în 2015, la Editura Nemira)

Gen carte: ficțiune, mister, crimă, roman polițist

Număr pagini: 336

Nota goodreads: 4.21

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

București, 1997… Cand mai multe prostituate sunt găsite moarte in apartamentele lor, căpitanii de politie Costea și Badoiu habar n-au ca anchetarea acestor crime ii va duce direct in hatisurile unui complicat caz de coruptie politica, ale carui ramificatii se intind mult dincolo de hotarele Romaniei. Simpatici si inventivi, inteligenti si curajosi, cei doi politisti – un soi de San Antonio si Bérurier autohtoni, porecliți in lumea interlopa Cap Bob si Babuinul – se vor ambitiona sa descalceasca toate itele afacerii.

PĂREREA MEA

Nu cred că mai este secret faptul că Rodica Ojog-Brașoveanu se numără printre autoarele mele preferate și că am citit până acum o mulțime dintre romanele și povestirile sale. Am citit Grasă și proastă, Coșmar , O bombă pentru Revelion, Violeta din safe, Nopți albe pentru Minerva, Minerva se dezlănțuie, seria Melania Lupu, etc. Pe pagina cu lista de recenzii  puteți găsi linkurile către toate cărțile citite.

Rodica Ojog-Brașoveanu este autoare de romane polițiste, deosebit de apreciate de public și care au mereu un ingredient secret – umorul. Fie că vorbim despre un roman cu crime, unul istoric sau pur și simplu despre o serie de povestiri, umorul nu lipsește niciodată. Am descoperit această autoare acum câțiva ani și de atunci încerc să citesc câte o carte de a sa. Nu vreau însă să citesc multe cărți odată, deoarece nu vreau ca lista lor să se termine. (mai mult…)

Arta compromisului – Ileana Vulpescu (recenzie)

Autor: Ileana Vulpescu

Naționalitate: română

An apariție: 2002 (la Editura Tempus)

Gen carte: ficțiune

Număr pagini:  208

Nota goodreads: 4.17

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

Un scriitor nu poate pretinde că ar deține adevărul absolut și ca părerile lui ar fi infailibile. Scriitorul este doar un observator și un comentator al vieții, dar mai ales al contemporaneității sale. Scriitor, neerijându-se în judecător, obligat să aplice fie codul civil, fie pe cel penal, nu dă sentințe: constată.

PĂREREA MEA

Ileana Vulpescu (1932-2021) a fost o autoare româncă care a scris numeroase romane și povestiri: Arta conversației (1980), Rămas bun casei părintești (1990), Pe apa sâmbetei (2009), De-amor, de-amar, de inimă albastră (2005), Viață, viață, legată cu ață (2007), etc. Din toată opera sa literară, am citit până acum De-amor, de-amar, de inimă albastră, Rămas bun casei părintești și Arta conversației. Cred că dintre cele trei citite, cel mai mult mi-a plăcut Arta conversației, atât pentru subiect, cât și datorită personajului feminin principal.

Arta compromisului a apărut în 2002 și este continuarea Artei conversației. Nu mi s-a părut la fel de bine construită, însă mi-a plăcut destul de mult. Este structurată în 14 capitole destul de scurte (cartea are 208 pagini) și tratează teme ca societatea, comunismul, Revoluția din 89, familia, maternitatea, iubirea, relațiile dintre oameni, etc.

Titlul este o metaforă pentru destinul uman și vrea să scoată în evidență faptul că viața este plină de compromisuri. Însă cât de mult suntem dispuși să riscăm pentru a atinge anumite scopuri sau pentru a duce o viață cât de cât decentă? Cum am mai spus, nu este la fel de captivantă ca Arta conversației, mai ales pentru că pune accentul pe viața mai multor personaje sau pe mai multe aspecte ale societății.

Personajele sunt numeroase și recunosc că uneori am fost bulversată și nu reușeam să țin minte ce rol avea fiecare în carte. Dar în linii mari, este povestea personajului feminin principal, Sînziana Hangan, o femeie aflată la vârsta a doua, doctoriță, care poartă stigmatul societății în care trăiește. Are o fată din prima căsnicie și încă una din flori, cum spune Sînziana. Cartea prezintă viața dură din comunism și de dinainte de el, ba chiar aflăm și detalii tulburătoare legate de viața altor personaje secundare (cum este Sandu Dragomir, obligat să renunțe la familiei după ce se întoarce din deportare). (mai mult…)

Dimineața iubirii – George Șovu (recenzie)

Autor: George Șovu

Naționalitate: română

An apariție: 1987 (editura Albatros)

Gen carte: ficțiune, roman

Număr pagini:  271

Nota goodreads: 3.67

Nota mea: 5/5

PĂREREA MEA

George Șovu a fost romancier, autor de proză scurtă, scenarist ( a scris scenariile pentru celebra serie de filme Liceenii). De la acest autor am mai citit până acum doar Declarație de dragoste, o carte care mi-a plăcut foarte mult. Dimineața iubirii a apărut în 1987, la editura Albastros și din păcate, nu se mai regăsește decât în anticariate. Este un roman destul de scurt,  are 271 de pagini și se citește destul de repede.

Ca teme abordate, se întâlnesc iubirea, școala, adolescența, familia, trecutul, tragedia familială. Titlul este o metaforă a iubirii, invocând adolescența și fiorii primei iubiri. Stilul este unul lejer și captivant. Personajele sunt foarte multe și nu cred că aș putea încheia această scurtă recenzie dacă nu vă spun câte ceva despre fiecare dintre ele. Bogdan Ștefănescu este un adolescent simpatic, cu trăiri intense, îndrăgostit de Ștefana, dar captivat oarecum de o altă tânără fermecătoare, de Mona. Ștefana Dragomir este o adolescentă frumoasă și isteață, dar cu o viață tristă. Se maturizează prematur odată cu decesul mamei și devine soră și mamă pentru frățiorul mai mic, Radu.

De asemenea, fratele Monei este și el un băiețel simpatic și cu lipici la oameni. Mona este fiică de ambasador și o fire controversată; deși pozează într-o fată îndrăzneață, ascunde multe lipsuri sufleteși și multă tristețe. Melania Ștefănescu este mama lui Bogdan și ascunde un trecut trist: rămasă orfană de ambii părinți când era mică, este crescută de un vecin cu suflet mare. La maturitate, Melania este văzută ca o doamnă distinsă și aparent, o fire rece.

Bunicii lui Bogdan (Dragoș și Melania Ștefănescu) sunt personaje foarte simpatice, mai ales bunicul. Dragoș este genul de bunic pe care cred că fiecare dintre noi și l-ar dori. Relația apropiată dintre Bogdan și bunici mi s-a părut atât de frumos conturată, mai ales că Bogdan este crescut de mic de aceștia.Părinții adolescentului sunt genul de oameni care călătoresc și muncesc mult, iar acest lucru a creat o prăpastie între ei și unicul lor fiu. Casa părintească este un fel de laitmotiv al cărții și felul în care autorul prezintă scenele legate de acest element al cărții, îm amintește de cartea lui Ionel Teodoreanu, La Medeleni. Doar că aici avem un alt Dănuț, o altă Olguță și o altă Monica. Dar cele două cărți se aseamănă destul de mult la descrieri. (mai mult…)

« Older Entries