Currently Browsing: Literatura spaniola

Iubirile croitoresei – Maria Duenas (recenzie)

Autor: Maria Duenas

Naționalitate: spaniolă

An apariție: 2009 (în 2011, la editura Polirom)

Gen carte: ficțiune, istorie, dramă,  Al Doilea Război Mondial

Titlu original: El tiempo entre costuras

Număr pagini: 608 (depinde de ediție)

Nota goodreads: 4.15

Nota mea: 4/5

DESCRIERE

În lunile de dinaintea revoluției franchiste, tânăra croitoreasă Sira Quiroga părasește Madridul, minata de nemărginită iubire pentru un bărbat aproape necunoscut. Se stabilește împreună cu acesta în Tanger, oraș monden, exotic și vibrind de pasiune, unde i se intimpla ceva de neimaginat. Căci aici va fi Sira și trădată, și părăsită. Asa se naste romanul Iubirile croitoresei, o aventură pasionantă, trăită in saloane haute couture și hoteluri de lux, unde conspirațiile politice și neștiutele misiuni ale serviciilor secrete se împletesc cu loialitatea față de cei apropiați și forța de neînfrânt a dragostei.

PĂREREA MEA

Maria Duenas este autoarea spaniolă a mai multor romane traduce în limba română: Iubirile croitoresei, Ce avem și ce uităm, Fetele căpitanului (2019) și Cumpătarea (2016). Am mai citit de la această autoare până acum doar Ce avem și ce uităm, o carte care nu mi-a îndeplinit așteptările prea mare și despre care puteți citi câteva rânduri aici.

Nu am știu acest amănunt de la început, ci abia la finalul cărții (așa se întâmplă când nu te documentezi suficient pe marginea unui roman) că Iubirile croitoresei este prima carte din seria Sira Quiroga, iar cea de a doua, care încă nu a fost tradusă la noi și a fost publicată abia în 2021, se numește Sira, după numele personajului feminin principal.

Iubirile croitoresei a apărut în 2009, iar la noi a fost publicată în 2011 (și 2013) de editura Polirom. Are multe pagini (608) – depinde și de ediție, bineînțeles – și eu am citit-o într-o săptămână. De ce a durat atât? Pentru că am mai început o carte în paralel și am pătruns pentru o perioadă scurtă de timp în lumea audiobook din aplicația Voxa. Dar despre asta vă voi spune în alt articol.

A durat o săptămână și pentru că, deși m-a captivat de la primele rânduri, m-a pierdut apoi. Aveam cartea asta de ceva timp pe listă și au fost multe momente în care am amânat-o pentru că are un număr generos de pagini. Ei bine, romanul începe bine, te captivează, vrei să afli mai multe despre povestea personajelor, apoi încep dramele, al Doilea Război Mondial și nu mai reușește să te țină acolo, lipit de carte. (mai mult…)

Un fiu – Alejandro Palomas (recenzie)

Autor: Alejandro Palomas

Naționalitate: spaniolă

An apariție: 2019 (la noi, în 2019, la Editura Rao)

Gen carte: ficțiune, YA, mister, drama

Număr pagini: 208

Nota goodreads: 4.30

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

Protagonistul acestui roman este un copil cu totul deosebit. Pe nume Guillermo, alintat Guille, trăieste doar cu tatal sau, Manuel, intrucat mama, de profesie stewardesa, a plecat la munca in Dubai. Tocmai a ajuns la o scoala noua, iar singura lui prietena este Nazia, o fata pakistaneza. Pare un copil fericit, un copil anormal de fericit, dupa opinia dirigintei sale, Sonia. Cand aceasta il intreaba „Ce vrei sa fii cand ai sa te faci mare?”, Guille raspunde ca vrea sa fie Mary Poppins. Toate acestea o vor face pe Sonia sa ceara sprijinul Mariei, consilierul scolar, pentru a o ajuta sa descopere ce se ascunde sub acea fatada a fericirii lui Guille.

PĂREREA MEA

Alejandro Palomas este un scriitor spaniol și după părerea mea, unul foarte talentat. Nu am mai citit alte cărți scrise de el, dar aceasta mi-a întrecut toate așteptările. Cartea a fost publicată la editura Rao în 2019 și are doar 208 pagini. Se citește foarte repede și reușește să te prindă încă de la primele pagini. Sunt unii critici care îl aseamănă cu Micul Prinț, dar eu l-aș asemăna și cu Minunea, cartea lui Palacios – și aici mă refer la faptul că aceste cărți au în comun o inocență aparte a personajului principal care este de fapt un băiețel. Bineînțeles că poveștile lor diferă.

Titlul este unul simplu, fără a-l anunța pe cititor că va urma un adevărat carusel de emoții. Deoarece așa am perceput eu întreaga carte – un amalgam de emoții, care mai de care mai covârșitoare. Acest fiu din titlu nu este nimeni decât Guillermo, alintat Guille, un băiețel de 10 ani cu o imaginație debordantă și mare fan al lui Mary Poppins și al poveștilor în general. Temele abordate sunt copilăria, familia, poveștile, relația dintre părinți-copii, dar și relația profesor-copil.

Întrebat la școală ce vrea să fie când va fi mare, Guille spune că vrea să fie Mary Poppins. Nu ca ea, ci ea. De ce? Există un mister legat de această dorință a sa. Un mister pe care nu l-am ghicit, iar la final m-a lovit pur și simplu. Învățătoarea băiețelului și consiliera școlii poartă discuții cu tatăl lui Guille, cu Manuel Antunez, care este de meserie mecanic de avioane. Mama copilului, Amanda, lipsește din peisaj, aceasta fiind stewardesă.

Cum este Guille ca personalitate? Este un copil curios, sensibil, energic și optimist. Dragostea sa față de Mary Poppins o datorează mamei sale, o englezoaică care a crescut la orfelinat până la vârsta de 9 ani. Tatăl său, Manuel, este un părinte model, însă un părinte care ascunde o suferință anume, dorind să își protejeze fiul. Băiețelul se împrietenește la școală cu Nazia, o fetiță de vârsta lui, însă aceasta se lovește de mentalitatea greu de înțeles a familiei sale pakistaneze. Mi s-a părut incorectă atitudinea familiei Naziei față de Guille, cât și consecințele pe care fetița el suportă fără niciun motiv. (mai mult…)

Ce avem și ce uităm – Maria Duenas (recenzie)

Autor: Maria Duenas

Naționalitate: spaniolă

An apariție: 2012  (2013 la editura Polirom)

Gen carte: ficțiune, istorie, dramă, literatura contemporană

Titlu original: Misión olvido

Număr pagini: 456

Nota goodreads: 3.39

Nota mea: 3/5

DESCRIERE

Printre pasiuni incrucisate si conflicte profesionale, dezamagita de propriul esec sentimental si incapabila sa revina la o viata normala, profesoara Blanca Perea accepta ceea ce i se pare a fi un plicticos proiect academic. Acest lucru inseamna insa si distrugerea propriei familii. Blanca pleaca din Madrid in Santa Cecilia, California; acolo, intre doi barbati, unul care-i aduce marturii postume si altul tot mai apropiat sentimental, Blanca patrunde tot mai adinc intr-un labirint de sentimente, intrigi subterane si usi intredeschise. Dar, inainte de a gasi raspunsuri la multimea intrebarilor ce-i asalteaza destinul, ea mai are multe piedici de trecut.

PĂREREA MEA

Maria Duenas este o scriitoare spaniolă, autoarea și a romanului Iubirile croitoresei, dar și profesor universitar în Spania. Ce avem și ce uităm a fost publicat inițial în 2021, iar la noi a apărut la editura Polirom, în 2013. Acesta este primul roman pe care eu îl citesc și sper să ajung curând și la Iubirile croitoresei, pe care o am de ceva timp pe lista mea. Ce pot să vă spun despre carte? Am avut așteptări mari, dar simt acum, după ce am terminat cartea, că nu a fost suficient. Au fost niște elemente în carte care nu m-au ținut lipită de ea și e păcat asta. La începutul cărții aflăm că aceasta a fost dedicată fratelui autoarei, Pablo Ducnas Vinuesa.

Cartea este structurată în 45 de capitole, potrivite ca mărime. Titlul face referire la viața și gândurile Blancăi, o femeie trecută de prima tinerețe. Ca teme abordate avem istoria, cercetarea, profesia, familia, iubirea. Deși are un număr destul de generos de pagini, adică 476, eu nu am simțit când au trecut. Personajul feminin principal este Blanca Perea, profesor universitar în Spania, care decide să plece în California pentru un proiect academic. (mai mult…)

Autopsia satanei – Luis de la Higuera (recenzie)

autopsia-satanei_1_fullsize

Autor: Luis de la Higuera

Naționalitate: spaniolă (?)

Titlu originalL’autopsie De Satan

An apariție: 2006

Nota mea: 4/5

Tip carte: roman horror, thriller, mister

Am ales că citesc această carte pentru că m-a intrigat foarte tare titlul ei. Nu știam nimic despre acest autor și cu atât mai mult nici despre acest roman. Am avut impresia că va fi ceva extrem de incitant, însă am fost un pic dezamăgită că nu a fost cum mă așteptam.

Acțiunea romanului se petrece în secolul al XVII-lea, în timpul alegerilor papale. Tema religioasă este și ea prezentă, însă este împletită armonios cu misterul și suspansul. Într-un sătuc din Franța, Lausec, sunt descoperite rămășițele unui schelet de dimensiuni uriașe. Locuitorii sunt panicați și încep să emită diverse teorii, iar acestea sunt sprijinite de punctele de vedere diferite ale cardinalilor și medicilor.

Apariția unei fiare misterioase care ucide fără milă oile locuitorilor alimentează frica oamenilor, iar aceștia sunt cuprinși de teama că cel care sălășluiește în micul lor sat nu este altul decât diavolul însuși. Dacă acesta este adevărul sau nu, vă las să citiți cartea și să aflați. După găsirea scheletului neobișnuit, se încearcă reconstituirea lui, însă concluzia la care vor ajunge oamenii este una șocantă. Cel puțin și pentru mine a fost. În roman este strecurată și o poveste de dragoste dintre Agnes, considerată de localnici vrăjitoare, și Zenon, un tânăr medic ale cărui convingeri îi vor schimba viața.

Cartea este construită destul de bine, personajele nu foarte numeroase sunt interesante, iar atmosfera cărții reușește să te țină destul de mult cu sufletul la gură. Însă, după părerea mea, are niște minusuri. Și spun asta pentru că o parte din acțiune lâncezește și anumite părți puteau fi schimbate puțin. Însă în principiu este o carte destul de bună care merită citită. Vă recomand!

CITATE

Teoria savantului italian, dacă era corectă, îl putea ajuta în cercetările sale. Acesta presupunea totuşi încă multe necunoscute, ridica prea multe întrebări ca să poată fi apărată în faţa lui Athanase sau a celor doi reprezentanţi ai Bisericii. De ce straturile erau de grosimi diferite? De ce materia din care erau făcute nu era aceeaşi peste tot? Cu ce frecvenţă se succedau aceste straturi? Cui anume i se datorau? De ce uneori erau înclinate?

Tocmai terminase fraza când privirea i se opri la Agnès. Tânăra nu avea nimic din frumuseţile sofisticate pe care le întâlnea din când în când la Paris. Frumuseţea ei era naturală, simplă. Trăsăturile erau fine, iar silueta zveltă nu era lipsită de farmec. Dacă pomeţii un pic ieşiţi, părul abundent şi gura cărnoasă îi dădeau un aer cam sălbatic, blândeţea ochilor îl corecta din plin. Îmbrăcată altfel, ar fi avut mult succes în saloanele din capitală.

Când mirosul cadavrului atinse nările părintelui Amedée, acestuia i se făcu greaţă, dar se aplecă totuşi curajos asupra grămezii de carne. Rănile erau atât de adânci, plăgile atât de brutal deschise, că numai colţii ascuţiţi ai unui animal mare le-ar fi putut cauza. De altfel, se putea constata că lipsea o parte din corp, devorată pe loc sau luată. Nu era ceva frumos de văzut, şi-i făcu semn lui Octave să stea deoparte.

Viața lui Pi – Yann Martel (recenzie)

15carte

Autor: Yann Martel

Naționalitate: spaniola

An publicare: 2001

Titlu original: Life of Pi

Nota mea: 5/5

DESPRE AUTOR

YANN MARTEL este un scriitor canadian de origine spaniolă. Fiul unei familii de diplomați și scriitori canadieni, crește în Alaska, Costa Rica, Franța, Mexic și în provinciile canadiene Ontario și British Columbia. Adult întreprinde căletorii în Iran, Turcia și India. După ce termină Trinity College School în Port Hope, Ontario, în 1981, studiază filozofia la Trent University din Peterborough, proVincia Ontario, lucrând în acest timp ca spălător de vase, grădinar și Security Guard. La vârsta de 27 ani, după terminarea facultății, se decide să lucreze ca scriitor. Prima sa carte The Facts behind the Helsinki Roccamatios, apare în 1993. 

DESPRE CARTE

Cu acest roman, Martel atinge succesul în 2001. El primește în 2002 pentru această carte Man Booker Prize for Fiction. Pentru a scrie Life of Pi, Martel petrece șase luni în India. El vizitează moschee, temple, biserici și grădini zologice. Îi aparțin o serie de scurte povestiri sub We ate the children last (2004).

Ca să rezum pe scurt cuprinsul cărții, vreau să vă spun că este o carte foarte drăguță, ușor de citit și de înțeles și…extrem de emoționantă! Piscine Patel sau Pi este un copil care are parte de cea mai mare aventură a vieții sale. Tatăl său a fost director al Grădinii Zoologice, iar Pi a trăit de mic aproape de ele, studiindu-le și împrietenindu-se cu ele.

După naufragiul vasului pe care Pi se afla cu familia sa și o parte din animalele Grădinii Zoologice, băiatul are parte de o experiență șocantă: află că nu este singurul supraviețuitor din barca de salvare, ci se află alături de un urangutan, o hienă, o zebră și un tigru.

Timp de 277 de zile, Pi plutește pe mare alături de tigrul Richard Parker, cunoscând cele mai profunde temeri umane și nevoie: foamea, setea, ploaia, frigul, durerea, frica și exasperarea. Câți dintre noi ne-am pus întrebarea dacă am putea trăi pe o barcă de salvare alături de o fiară sălbatică timp de mai multe luni de zile? Cred că nimeni.

Morala ce se desprinde din carte vorbește despre credința în Dumnezeu. Oricât de grele ne-ar fi încercările, trebuie să avem credință nestrămutată în Cel de Sus, pentru că numai el face posibile minuni.  El a făcut posibilă aventura și supraviețuirea lui Pi, iar acest personaj, deși trece prin grele încercări, nu renunță niciodată la speranță. (mai mult…)