Currently Browsing: Topuri carti

Ce vreau să citesc în 2022

 

Anul trecut am facut o listă cu ce autori vreau să descopăr în 2021. Nu am citit toți autorii din listă, ci doar pe câțiva. Adică 5 autori din 10. Iar lista o puteți vedea aici. De obicei, nu sunt omul listelor și rar mă țin de ele. Nu îmi fac liste de TBR la început de an sau lună, ci prefer să citesc în funcție de starea mea. De multe ori, aleg o carte mai light după una mai grosuță sau care abordează un subiect serios.

În 2022, vreau totuși să punctez câțiva autori. Iar aceștia sunt:

  • Chuck Palahniuk    pe lista mea se află Fight Club și Bântuiții
  • Jessie Burton mi-as dori să citesc Muza și Confesiunea
  • Yukio Mishima cu Amurgul marinarului
  • Elizabeth Gaskell cu Nord și Sud
  • Pam Jenoff am pe listă mai multe cărți: Iubita comandantului, Fetele dispărute din Paris și Povestea unui orfan
  • Elena Ferrante mi-aș dori să citesc tetralogia Prietena mea geniala
  • A. J. Cronin  să mai citesc de la el Cei mai frumosi ani și Gran Canaria
  • Marin Preda mă bate un gând să îl descopăr mai bine și să citesc Scrieri din tinerețe, Jurnal intim, Intrusul
  • Jodi Picoult să citesc Vremea plecării și O viață de rezervă
  • Haruki Murakami să citesc Pădurea norvegiană și Iubita mea, Sputnik

(mai mult…)

Top cărți citite în 2021

 

În acest an mi-am propus să citesc un număr mai mic de cărți față de anii precedenți, iar pe goodreads am setat 5o de cărți. Și am reușit să citesc un număr  de 51 de cărți. Ceea ce nu este rău, deoarece am multe cărți groase citite (de peste 500 sau 700 de pagini chiar). În acest an am descoperit autori noi, am citit literatură clasică (care este prima mea dragoste în materie de cărți) sau am citit thrillere și cărți captivante. Cred că am acoperit multe genuri literare, dar asta probabil într-un alt mini-articol.

Am făcut așadar un top 10 al cărților citite în acest an, după cum urmează. Dacă doriți să citiți impresiile mele, puteți citi fiecare recenzie făcând click pe linkuri:

  1. Ursul și privighetoarea – Katherine Arden
  2. Castelul pălărierului – A. J. Cronin
  3. Bucătăria sclavilor – Kathleen Grissom
  4. Caietul cu nume pierdute – Sofia Lundberg
  5. Vraciul – Tadeusz Dolega-Mostowicz
  6. Singur în Berlin – Hans Fallada
  7. Secretele din Strada Portului – Ann Cleeves
  8. Fiicele Evei – Lynn Austin
  9. Arta compromisului – Ileana Vulpescu
  10. Tentația de a fi fericit – Lorenzo Marone

Toate cărțile au primit 5/5 steluțe pe goodreads.

Ursul și privighetoarea – Katherine Arden (recenzie)

Autor: Katherine Arden

Naționalitate: americană

An apariție: 2017 ( 2018 – editura Litera – YoungArt)

Gen carte: ficțiune, young adult, literatura contemporană, fantasy

Număr pagini:  400

Titlu original: The Bear and the Nightingale

Nota goodreads: 4.08

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

În sălbăticia Rusiei, iarna pare că durează mai tot anul. Dar pe Vasilisa nu o deranjează frigul, şi după o zi petrecută afară, serile rămâne lângă foc, ascultând basmele doicii sale despre Împăratul Îngheţ, demonul zăpezii. La câţiva ani după ce mama Vasilisei moare, tatăl ei călătoreşte la Moscova, de unde se întoarce cu o nouă nevastă. O femeie cu credinţă în Dumnezeu, care le interzice tuturor să mai slujească spiritele casei şi datinile păgâne. Familia întreagă o ascultă, doar Vasya i se împotriveşte, hrănind în continuare spiritele ce sălăşluiesc în jurul căminului, simţind că dispariţia lor ar putea aduce cu sine necazuri mari. Şi, într-adevăr, recoltele devin tot mai slabe, rele de tot felul se abat asupra întregului sat, în vreme ce creaturi malefice apar tot mai aproape de casă. E timpul ca Vasya să-şi descopere adevăratele puteri.

PĂREREA MEA

Aveam pe lista mea de ceva timp acest roman, însă mereu s-a ivit altă carte și nu am ajuns și la el. Și iată în luna noiembrie a acestui an, am reușit și eu să citesc o minune de carte. Trebuie să spun că pe internet am citit doar păreri pozitive, dar încă nicio recenzie completă. Am vrut să descopăr singură cartea și să scriu apoi câteva impresii, iar mai târziu să citesc și impresiile altora. Revenind la carte, Ursul și privighetoarea face parte din trilogia The Winternight, fiind primul volum, iar la noi s-a tradus deocamdată doar acesta. Sau cel puțin așa știu eu. A apărut pentru prima dată în 2017, iar la noi în 2018, la editura YoungArt. Autoarea Katherine Arden are 34 de ani, este din SUA și scrie extraordinar de bine. Chiar am fost surprinsă să aflu că autoarea este atât de tânără și de talentată.

Acțiunea se petrece în Rusia medievală, într-o perioadă în care oamenii credeau în supranatural, în basme și alte lucruri fantastice. Ca pagini, este voluminoasă (400 de pagini), însă are un stil alert și se citește foarte repede. Eu am citit-o în câteva zile. Chiar și descrierile minuțioase sunt extrem de interesante și nu ca în alte cărți, unde am întâlnit descrieri interminabile.

Temele cărții sunt numeroase, de la basm, la fantastic, la iubire, familie, prietenie și așa mai departe. Practic, cartea este un amestec de mai mult teme. Semnificația titlului a fost pentru mine o plăcută surpriză, deoarece are legătură cu personajele cărții, însă într-un mod neașteptat. Cine este Ursul și cine este Privighetoarea? Ei bine, vă las să citiți și să descoperiți. Misterul este dezlegat undeva pe la jumătatea cărții de fapt.

Acțiunea este complexă, totul este prezentat într-un ritm alert și personajele sunt multe și foarte bine conturate. Unele sunt personaje reale, din viața de zi cu zi, însă altele sunt personaje fantastice, luate din folclorul rusesc și nu numai (rusalka, vazila, domovoiul, bolotnikul, etc.) Cartea are forma unui basm, doar că unul complex. Și legat de personajele fantastice, dar și de mulți termeni luați din folclorul rusesc, la finalul cărții există un glosar de termeni care ne explică ce semnifică fiecare.

Avem o atmosferă de basm și chiar cartea însăși începe cu un basm, spus copiilor lui Piotr (boierul) de către Dunia, doica loială și înțeleaptă. Trebuie să recunosc că am observat prezența unor tipologii specifice basmului. De exemplu, boierul, mama vitregă, ființele supranaturale negative sau pozitive, fiul rătăcitor care pleacă de acasă, împărați, călugări, preoți.

După începutul feeric, cartea ne rezervă o mulțime de surprize. Îl cunoaștem pe boierul Piotr, pe fiii lui și pe soția sa, Marina. După ce își pierde soția în urma nașterii mezinei, Piotr este zguduit puternic. Iar de acolo se întîmplă tot felul de evenimente care mai de care mai ciudate sau surprinzătoare. Revenind la personaje, preferata mea este Vasea (Vasilisa), mezina familiei, a cărei bunică se zice că a fost cândva vrăjitoare. Ei bine, Vasea este un copil atipic. Iubește natura, primăvara, iarna, câmpiile și are darul de a vedea și comunica cu ființele supranaturale. (mai mult…)

Bucătăria sclavilor – Kathleen Grissom (recenzie)

Autor: Kathleen Grissom

Naționalitate: canadiana

An apariție: 2010 (în 2011 la editura Polirom)

Gen carte: ficțiune, drama, roman istoric

Număr pagini:  384

Nota goodreads: 4.18

Nota mea: 5/5 +

DESCRIERE

Rămasă orfană, micuța Lavinia ajunge pe pământurile unei plantații de tutun, unde trebuie să trăiască și să muncească alături de sclavi, în bucătărie. Aflată în grija frumoasei Belle, despre care unii cred că e amanta stăpânului, Lavinia devine treptat parte a noii familii; singura opreliște în calea aparentei sale fericiri este faptul că, pe o plantație plină de sclavi de culoare, ea e o sclavă „albă“. În ciuda tuturor greutăților, va fi acceptată în „casa cea mare“, de unde stăpânul lipsește, iar stăpâna se luptă cu dependența de opiu.

PĂREREA MEA

Kathleen Grissom este o autoare canadiană de succes și cartea Bucătăria Sclavilor era pe lista mea de ceva timp, ca să fiu sinceră. Am citit cartea în luna martie a acestui an care a fost, spre surprinderea mea, o luna foarte bună pentru citit. Pentru că de atunci au urmat perioade lungi de reading slump sau am dat peste cărți care nu mi-au plăcut la fel de mult. Ca să nu mai lungim vorba, cartea asta va fi în top cele mai bune cărți citite din anul 2021.

Dacă sunteți interesați de romane care au ca temă principală sclavia, acesta este unul care dezbate foarte bine tema și ilustrează la fel de bine atrocitățile prin care au trăit sclavii negri. Printre teme se mai numără și familia sau prietenia, la fel de bine ilustrate. Titlul este un fel de metaforă pentru imaginea unită a sclavilor, bucătăria fiind de multe ori locul în care ei mai pot schimba câte un cuvânt.

Acțiunea cărții are loc în America secolului 18, într-o perioadă extrem de tulbure. Personajele sunt numeroase și mi s-au părut incredibil de bine construite. La început, facem cunoștință cu Lavinia, o fetiță irlandeză orfană de 7 ani care este trimisă în America. Aceasta este iubită și protejată de o familie de sclavi (formată din Belle, Mama Mae, Papa George, Dory, Ben, gemenii Beattie și Fanny). Copil fiind, micuța irlandeză nu înțelege la început de ce sclavii sunt tratați diferențiat și uneori cu maximă cruzime. Există în carte unele scene în care violul sau violența sunt ca o parte normală din viața sclavilor, iar asta m-a tulburat profund.

Se leagă o prietenie deosebită între Lavinia și Belle, una dintre sclave. Apoi, unele situații tragice capătă amploare. Este o carte atât de complexă, cu atât de multe răsturnări de situație, încât de multe ori te oprești și nu îți vine să crezi ce citești. Această perioadă istorică cruntă a lăsat urme adânci asupra negrilor din America și m-a îndurerat imaginea lor în care până și un biet animal primea mai mult respect. Ca structură, Bucătăria sclavilor este împărțită în 55 de capitole și acțiunea este prezentată din dublă perspectivă, a lui Belle și a Laviniei. Încă un lucru care merită menționat este faptul că negrii vorbesc în dialect, iar asta poate face puțin mai greu de urmărit dialogul dintre ei. Însă romanul te poate captiva atât de tare, încât nu vrei decât să dai pagina și să vezi ce se mai întâmplă.

Dacă vreți o carte cu o acțiune puternică, merită să îi dați o șansă. Doar asigurați-vă că aveți starea necesară pentru o carte care vă va zdruncina din temelii emoțiile. Nu am putut să nu mă întreb pe parcursul lecturii dacă noi conștientizăm cât de norocoși suntem că suntem liberi? Există multe lucruri simple care ni se par normale, dar pentru unii nu au fost sau nu sunt (a se vedea situația de acum din Madagascar și nu numai). Recomand Bucătăria sclavilor și aștept să îmi spuneți cum vi s-a părut. Pe goodreads i-am oferit 5 din 5 steluțe (cu plus).

CITATE

Stejarul nostru se înălța în vârful dealului, iar frunzișul bogat umbrea creanga de care atârna trupul. N-am mai vrut să privesc din nou în sus după ce am recunoscut basmaua verde și pantofii lucrați de mână, cu vârfurile îndreptate în jos.

Începusem să observ că întrebările despre sclavii de la colibe nu erau încurajate și, chiar dacă un adult ne răspundea la ele, nu se simțea tocmai în largul lui când o făcea.

Trenul orfanilor – Christina Blake (recenzie)

Autor: Christina Baker Kline

Naționalitate: britanică

An apariție: 2013  (2018  la editura PandoraM)

Gen carte: ficțiune istorică, YA

Titlu original: Orphan Train

Număr pagini:  232

Nota goodreads: 4.18

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

Între anii 1854 şi 1929, aşa-numitele „trenuri ale orfanilor” străbăteau în mod regulat distanţa dintre oraşele de pe Coasta de Est şi ţinuturile din Midwest, ducând mii de copii abandonaţi, a căror soartă avea să depindă doar de noroc. Urmau să fie adoptaţi de o familie iubitoare sau aveau să îndure o copilărie plină de lipsuri?
De origine irlandeză, Vivian Daly a fost un astfel de copil, trimis cu trenul de la New York City către un viitor nesigur. Mai târziu, Vivian se întoarce în est şi duce o viaţă liniştită. Dar în podul casei sale, ascunse în valize, se află vestigiile unui trecut dureros. Atunci când, ca să scape de casa de corecţie, adolescenta Molly Ayer se angajează s-o ajute pe Vivian să facă ordine în pod, se dovedeşte că cele două femei nu sunt atât de diferite pe cât par.

PĂREREA MEA

Christina Baker Kline este o autoare de origine americană care a scris până acum 8 romane și a primit numeroase premii pentru talentul său literar.

Trenul orfanilor sau Fetița din trenul orfanilor (cum apare în alte ediții) mi s-a părut o carte extraordinar de bună. O aveam pe listă de ceva timp, dar am tot amânat-o. Un motiv cred că este și faptul că îmi imaginam o carte prea dureroasă și că trebuie să am o anumită stare ca să o citesc. Cartea a apărut prima dată în 2013 și are numai 232 de pagini. Subiectul cărții m-a fascinat de la prima pagină și în totalitate. Acțiunea se petrece pe două planuri (prezentul – 2011) și un plan trecut (1929), cele două alternând pe parcursul romanului.

Temele abordate sunt familia, copilăria, iubirea. Titlul mi s-a părut bine ales: trenul orfanilor este un tren care între 1854-1929 a transportat 200 000 de copii de pe Coasta de Este spre Vestul mijlociu. Acești orfani erau de fapt copii abandonați sau fără părinți, cărora li se găsea o familie adoptivă. Partea cea mai cruntă este faptul că adopția era un fel de licitație, deoarece copiii erau aleși pentru munci grele. Imaginea asta mi s-a părut extrem de tulburătoare. Personajele cărții nu sunt foarte numeroase, dar sunt puternic construite.

Molly este o adolescentă rebelă care trebuie să facă muncă în folosul comunității; ajunge la un moment dat în casa lui Vivian, o bătrână cu un trecut misterios și dureros, în același timp. M-a impresionat până la lacrimi povestea lui Vivian și evenimentele prin care a trecut. Și ea a fost  orfană, o victimă a unui sistem în care era permisă abuzarea copiilor. A făcut parte din orfanii din tren, a trecut prin mai multe familii și a cunoscut durerea, frica, frigul, foamea, dar a aflat și ce înseamnă bunătatea oamenilor cu suflet. (mai mult…)

Top cărţi 2020

Este obligatoriu să fac un top al cărţilor citite în 2020. A fost un an greu, cu multe schimbări, cu multe frustrări, cu mai puţin chef de lectură în unele perioade şi cu mai puţină activitate pe blog ca de obicei. Dar promit ca în 2021 să fiu puţin mai activă, chiar dacă o să scriu şi articole mai scurte. În 2020 mi-am propus să citesc 70 de cărţi şi am reuşit să citesc un număr fascinant de … 70 cărţi. În topul cărţilor citite în acest an se numără:

  1. Luminile din septembrie – Carlos Ruiz Zafon
  2. Ultimul capitol – Knut Hamsun (aici trişez, deoarece am mai citit cartea o dată în 2014)
  3. Stâlpi de sare – Fadia Faquir
  4. Povestitorul – Jodi Picoult
  5. Fata din lut – Heather Tucker
  6. Iubire cu i mic – Francisc Miralles
  7. Şatra – Zaharia Stancu
  8. Numără stelele – Lois Lowry
  9. Fata cu palton albastru – Monica Hesse
  10. Regina roşie – Philippa Gregory

Şi pentru că la numărul 2 am trişat cu o carte recitită, mai adaug una care m-a fascinat:

11. Masca – Dean Koontz (pseudonim Owen West)

Vreau să precizez că toate aceste cărţi mi-au plăcut super mult, iar ordinea lor este perfect aleatorie. În sensul că cea de pe poziţia 10 nu este mai prejos decât cea de pe 1 sau invers. Sper ca anul 2021 să fie un an bogat în lecturi şi să descopăr, de ce nu, alte stiluri şi alţi autori. Voi ce cărţi fascinante aţi descoperit în 2020? Cum a fost anul vostru literar?

« Older Entries