Autor: Kathleen Grissom
Naționalitate: canadiana
An apariție: 2010 (în 2011 la editura Polirom)
Gen carte: ficțiune, drama, roman istoric
Număr pagini: 384
Nota goodreads: 4.18
Nota mea: 5/5 +
DESCRIERE
Rămasă orfană, micuța Lavinia ajunge pe pământurile unei plantații de tutun, unde trebuie să trăiască și să muncească alături de sclavi, în bucătărie. Aflată în grija frumoasei Belle, despre care unii cred că e amanta stăpânului, Lavinia devine treptat parte a noii familii; singura opreliște în calea aparentei sale fericiri este faptul că, pe o plantație plină de sclavi de culoare, ea e o sclavă „albă“. În ciuda tuturor greutăților, va fi acceptată în „casa cea mare“, de unde stăpânul lipsește, iar stăpâna se luptă cu dependența de opiu.
PĂREREA MEA
Kathleen Grissom este o autoare canadiană de succes și cartea Bucătăria Sclavilor era pe lista mea de ceva timp, ca să fiu sinceră. Am citit cartea în luna martie a acestui an care a fost, spre surprinderea mea, o luna foarte bună pentru citit. Pentru că de atunci au urmat perioade lungi de reading slump sau am dat peste cărți care nu mi-au plăcut la fel de mult. Ca să nu mai lungim vorba, cartea asta va fi în top cele mai bune cărți citite din anul 2021.
Dacă sunteți interesați de romane care au ca temă principală sclavia, acesta este unul care dezbate foarte bine tema și ilustrează la fel de bine atrocitățile prin care au trăit sclavii negri. Printre teme se mai numără și familia sau prietenia, la fel de bine ilustrate. Titlul este un fel de metaforă pentru imaginea unită a sclavilor, bucătăria fiind de multe ori locul în care ei mai pot schimba câte un cuvânt.
Acțiunea cărții are loc în America secolului 18, într-o perioadă extrem de tulbure. Personajele sunt numeroase și mi s-au părut incredibil de bine construite. La început, facem cunoștință cu Lavinia, o fetiță irlandeză orfană de 7 ani care este trimisă în America. Aceasta este iubită și protejată de o familie de sclavi (formată din Belle, Mama Mae, Papa George, Dory, Ben, gemenii Beattie și Fanny). Copil fiind, micuța irlandeză nu înțelege la început de ce sclavii sunt tratați diferențiat și uneori cu maximă cruzime. Există în carte unele scene în care violul sau violența sunt ca o parte normală din viața sclavilor, iar asta m-a tulburat profund.
Se leagă o prietenie deosebită între Lavinia și Belle, una dintre sclave. Apoi, unele situații tragice capătă amploare. Este o carte atât de complexă, cu atât de multe răsturnări de situație, încât de multe ori te oprești și nu îți vine să crezi ce citești. Această perioadă istorică cruntă a lăsat urme adânci asupra negrilor din America și m-a îndurerat imaginea lor în care până și un biet animal primea mai mult respect. Ca structură, cartea este împărțită în 55 de capitole și acțiunea este prezentată din dublă perspectivă, a lui Belle și a Laviniei. Încă un lucru care merită menționat este faptul că negrii vorbesc în dialect, iar asta poate face puțin mai greu de urmărit dialogul dintre ei. Însă romanul te poate captiva atât de tare, încât nu vrei decât să dai pagina și să vezi ce se mai întâmplă.
Dacă vreți o carte cu o acțiune puternică, merită să îi dați o șansă. Doar asigurați-vă că aveți starea necesară pentru o carte care vă va zdruncina din temelii emoțiile. Nu am putut să nu mă întreb pe parcursul lecturii dacă noi conștientizăm cât de norocoși suntem că suntem liberi? Există multe lucruri simple care ni se par normale, dar pentru unii nu au fost sau nu sunt (a se vedea situația de acum din Madagascar și nu numai). Recomand cartea și aștept să îmi spuneți cum vi s-a părut. Pe goodreads i-am oferit 5 din 5 steluțe (cu plus).
CITATE
Stejarul nostru se înălța în vârful dealului, iar frunzișul bogat umbrea creanga de care atârna trupul. N-am mai vrut să privesc din nou în sus după ce am recunoscut basmaua verde și pantofii lucrați de mână, cu vârfurile îndreptate în jos.
Începusem să observ că întrebările despre sclavii de la colibe nu erau încurajate și, chiar dacă un adult ne răspundea la ele, nu se simțea tocmai în largul lui când o făcea.
Autor: Christina Baker Kline
Naționalitate: britanică
An apariție: 2013 (2018 la editura PandoraM)
Gen carte: ficțiune istorică, YA
Titlu original: Orphan Train
Număr pagini: 232
Nota goodreads: 4.18
Nota mea: 5/5
DESCRIERE
Între anii 1854 şi 1929, aşa-numitele „trenuri ale orfanilor” străbăteau în mod regulat distanţa dintre oraşele de pe Coasta de Est şi ţinuturile din Midwest, ducând mii de copii abandonaţi, a căror soartă avea să depindă doar de noroc. Urmau să fie adoptaţi de o familie iubitoare sau aveau să îndure o copilărie plină de lipsuri?
De origine irlandeză, Vivian Daly a fost un astfel de copil, trimis cu trenul de la New York City către un viitor nesigur. Mai târziu, Vivian se întoarce în est şi duce o viaţă liniştită. Dar în podul casei sale, ascunse în valize, se află vestigiile unui trecut dureros. Atunci când, ca să scape de casa de corecţie, adolescenta Molly Ayer se angajează s-o ajute pe Vivian să facă ordine în pod, se dovedeşte că cele două femei nu sunt atât de diferite pe cât par.
PĂREREA MEA
Christina Baker Kline este o autoare de origine americană care a scris până acum 8 romane și a primit numeroase premii pentru talentul său literar.
Trenul orfanilor sau Fetița din trenul orfanilor (cum apare în alte ediții) mi s-a părut o carte extraordinar de bună. O aveam pe listă de ceva timp, dar am tot amânat-o. Un motiv cred că este și faptul că îmi imaginam o carte prea dureroasă și că trebuie să am o anumită stare ca să o citesc. Cartea a apărut prima dată în 2013 și are numai 232 de pagini. Subiectul cărții m-a fascinat de la prima pagină și în totalitate. Acțiunea se petrece pe două planuri (prezentul – 2011) și un plan trecut (1929), cele două alternând pe parcursul romanului.
Temele abordate sunt familia, copilăria, iubirea. Titlul mi s-a părut bine ales: trenul orfanilor este un tren care între 1854-1929 a transportat 200 000 de copii de pe Coasta de Este spre Vestul mijlociu. Acești orfani erau de fapt copii abandonați sau fără părinți, cărora li se găsea o familie adoptivă. Partea cea mai cruntă este faptul că adopția era un fel de licitație, deoarece copiii erau aleși pentru munci grele. Imaginea asta mi s-a părut extrem de tulburătoare. Personajele cărții nu sunt foarte numeroase, dar sunt puternic construite.
Molly este o adolescentă rebelă care trebuie să facă muncă în folosul comunității; ajunge la un moment dat în casa lui Vivian, o bătrână cu un trecut misterios și dureros, în același timp. M-a impresionat până la lacrimi povestea lui Vivian și evenimentele prin care a trecut. Și ea a fost orfană, o victimă a unui sistem în care era permisă abuzarea copiilor. A făcut parte din orfanii din tren, a trecut prin mai multe familii și a cunoscut durerea, frica, frigul, foamea, dar a aflat și ce înseamnă bunătatea oamenilor cu suflet. (mai mult…)
Este obligatoriu să fac un top al cărţilor citite în 2020. A fost un an greu, cu multe schimbări, cu multe frustrări, cu mai puţin chef de lectură în unele perioade şi cu mai puţină activitate pe blog ca de obicei. Dar promit ca în 2021 să fiu puţin mai activă, chiar dacă o să scriu şi articole mai scurte. În 2020 mi-am propus să citesc 70 de cărţi şi am reuşit să citesc un număr fascinant de … 70 cărţi. În topul cărţilor citite în acest an se numără:
Şi pentru că la numărul 2 am trişat cu o carte recitită, mai adaug una care m-a fascinat:
11. Masca – Dean Koontz (pseudonim Owen West)
Vreau să precizez că toate aceste cărţi mi-au plăcut super mult, iar ordinea lor este perfect aleatorie. În sensul că cea de pe poziţia 10 nu este mai prejos decât cea de pe 1 sau invers. Sper ca anul 2021 să fie un an bogat în lecturi şi să descopăr, de ce nu, alte stiluri şi alţi autori. Voi ce cărţi fascinante aţi descoperit în 2020? Cum a fost anul vostru literar?
Am făcut o listă cu cele mai bune cărți citite anul trecut, care mie mi-au plăcut mult. În curând voi face și o listă cu cele mai impresionante cărți citite în prima jumătate a anului 2015. (mai mult…)