Cei rămași și cei plecați – Parinoush Saniee

DESCRIERE

Autor: Parinoush Saniee

Naționalitate: iraniană

An apariție: 2018( 2019 la Editura Polirom)

Gen carte: roman, ficțiune

Număr pagini: 250

Titlu original: ânhâ ke raftand va ânhâ ke mândand

Nota goodreads: 3.83

Nota mea : 4/5

Puteți găsi cartea AICI

Primită de la: Târgul Cărții
PĂREREA MEA

Parinoush Saniee este o autoare iraniană extrem de apreciată și în afară de romanul de față, am mai citit Cel care mă așteaptă și Tatăl celuilalt copil. Față de acest roman, primele două citite mi s-au părut mult mai bună și mai captivante. Iar în cele ce urmează vă zic și de ce. Trebuie să vă spun de la început că Cei rămași și cei plecați nu prea s-a ridicat la nivelul așteptărilor mele, dar asta s-a întâmplat pentru că le aveam pe celelalte două ca o comparație. Bineînțeles că nu toate cărțile sunt la fel și fiecare le putem percepe în moduri diferite. Ce m-a făcut să pătrund mai greu în atmosfera cărții a fost numărul foarte mare de personaje și a fost destul de dificil să rețin care cine era și ce relație avea cu ceilalți.

Mai bine să nu vezi nimic decât să vezi numai dușmani în toată lumea.

Titlul se referă la o familie iraniană despărțită care a fost nevoită să se împartă în două: unii au rămas acasă, au îndurat lipsuri datorită revoluției islamice, iar alții au pornit spre alte țări cu gândul la viitor. Dialogurile de la începutul cărții lasă de multe ori impresia de banal, dar mai târziu ies la iveală adevăruri dureroase pentru membrii familiei. Au loc dispute, replici acide, conflicte și foarte mult dialog. Mama este capul familiei și cred că a fost personajul preferat. Deși vede că între copiii săi se nasc conflicte, încearcă să îi apropie și suferă foarte mult când aceștia sunt supărați sau se ceartă.

Tristețea mă apăsa de parcă pe umeri aș fi dus un munte de care nu mă puteam debarasa. Doliul și durerea în singurătate m-au dus în pragul nebuniei.

(mai mult…)

Maestrul minciunii – Nicholas Searle

Autor: Nicholas Searle

Naționalitate: britanică

An apariție: 2016 (2019 la Editura Leda )

Gen carte: roman, ficțiune, mister, thriller

Titlu original: The Good Liar

Număr pagini: 352

Nota goodreads: 3.35

Nota mea: 3/5

Primită de laEditura Leda

Puteți găsi cartea AICI

DESCRIERE

Roy, un escroc cu experiență care locuiește într-un orășel din Marea Britanie, plănuiește să dea o lovitură de maestru. Urmează să întâlnească și să farmece o văduvă frumoasă. Aproape peste noapte se va muta în somptuoasa locuință a femeii și împreună vor începe să ducă o viață de pensionari aparent tihnită: seri liniștite în fața televizorului, câte o vacanță la Berlin. Apoi el se va face nevăzut cu averea iubitei.

O poveste captivantă și plină de suspans care începe în prezent și ajunge cu 50 de ani în urmă. Acest debut de neuitat are ceva din farmecul obsedant al romanului „Ispășire”, căci desăvârșita sa încrengătură de minciuni, secrete și trădări va duce către un deznodământ bulversant.

PĂREREA MEA

Romanul a apărut în 2019 la editura Leda și este romanul de debut al lui Nicholas Searle. Acesta este un autor englez și scenarist care promite foarte mult ca autor, dar nu pot spune că acest roman m-a convins în totalitate.Cartea are 352 de pagini și are o ecranizare de excepție la Warner Bros Pictures. În descrierea cărții se face referire la romanul lui Ian McEwan, Ispășire, pe care nu l-am citit, dar sper sa am ocazia în viitor să o fac. Teme predilecte ale cărții sunt relațiile interumane, trecutul, minciuna. Legat de titlu, acesta mi s-a părut oarecum exagerat, deoarece Roy nu este chiar un maestru al minciunii, ci mai degrabă se dorește a fi unul.

Acum putea s-o pornească de la zero.

(mai mult…)

Anotimpul ploilor – Tatiana de Rosnay

Autor: Tatiana de Rosnay

Naționalitate: franceză

An apariție: 2018 ( 2019 la Editura Litera)

Gen carte: roman, ficțiune, istoric

Număr pagini: 272

Titlu original: The Rain Watcher

Nota goodreads: 3.19

Nota mea : 3/5

Puteți găsi cartea aici

Primită de laTârgul Cărții

DESCRIERE

Ploua fără încetare în Paris, iar familia Malegarde – împărțită între Franta, Anglia și Statele Unite – se reunește pentru prima data după mulți ani, pentru a sărbători a șaptezecea aniversare a lui Paul, patriarhul familiei și un arboricultor renumit. Dar când acesta suferă un accident vascular cerebral, fiul său, Linden, un fotograf de succes, se găsește blocat într-un oraș amenințat de un dezastru natural uluitor. lar când Sena inundă străzile, familia va trebui să lupte pentru a-și păstra unitatea pe măsură ce o mulțime de temeri ascunse și de secrete încep sa iasă la iveală.

PĂREREA MEA

Tatiana de Rosnay este o scriitoare franceză cu multe romane publicate, dar din păcate, cu doar trei  romane traduce în limba română: Se numea Sarah, Vieți secrete și Anotimpul ploilor. Pe primele două el am în bibliotecă de câteva luni, iar pe al treilea l-am citit în luna martie. Ultima perioadă nu a fost o perioadă prea bună pentru citit, deși se presupune că mulți lucrăm de acasă și avem timp să citim acele cărți pe care le plănuiam de ceva timp. În ultima lună simt o tensiune în jur din cauza virusului care și-a pus de gând să distrugă omenirea și astfel cheful de lectură s-a diminuat. Însă încerc să trec peste asta cât de mult pot și să nu fiu tristă. Cărțile sunt lumi în care ne putem regăsi, iar o carte bună ne poate aduce zâmbetul pe buze și da o bună dispoziție.

Nu înțelegeam moartea. Nu știam ce e. Puteam s-o cântăresc doar prin absența hohotului de râs al bunicului. Dar nu știam cât de curând urma să văd moartea.

(mai mult…)

Pacientul englez – Michael Ondaatje

DESCRIERE

Autor: Michael Ondaatje

Naționalitate: canadiană

An apariție: 1992 ( 2013 la Editura Polirom)

Gen carte: roman, ficțiune, clasic, istoric

Număr pagini: 300

Titlu original: The English Patient

Nota goodreads: 3.88

Nota mea : 5/5

Puteți găsi cartea aici

Primită de la: Târgul Cărții

PĂREREA MEA

Aveam de ceva timp această carte pe lista mea și mă așteptam să fie o carte interesantă și o poveste de dragoste aparte. Numai că eu nu prea am regăsit această mare dragoste. Și mă așteptam să mă atașez de personaje, să îmi pese de viața lor, de trecutul lor. Dar stilul, poate că el e de vină, te face să fii detașat până la final. Cartea nu prezintă iubirea, cu toate frumusețile și momentele sale bune, ci și o imagine tragică: cea a războiului. Anul 2019 a fost pentru mine anul cu multe lecturi legate de război, fie el Primul Război Mondial sau al Doilea Război Mondial, și se pare că, fără să îmi dau seama, descopăr și anul acesta astfel de cărți.

Ca și cum s-ar fi pregătit, ca și cum și-ar fi dorit să alunece în propria moarte, mimându-i aerul și lumina.

Patru personaje, patru destine și un mod ciudat în care destinele lor se întâlnesc. Hana, o tânără de 20 de ani, infirmieră, dedicată muncii sale acerbe. Caravaggio, un hoț extrem de versat în ocupația sa. Kip, un genist care mereu este la un pas de pericol. Și nu în ultimul rând, pacientul englez, de unde vine și numele cărții, asupra căreia planează misterul până la final. Un avion prăbușit, o poveste de dragoste cu o femeie măritată și un destin imprevizibil. Dacă mă gândesc la povestea dintre acest bărbat și amanta sa, nu aș spune că este o poveste de dragoste deosebită. Poate că am eu ceva cu iubirile din afara căsătoriei și de aceea nu am privit cu ochi buni relația lor.

(mai mult…)

Misterul de la Blackwood – Lois Duncan

DESCRIERE

Autor: Lois Duncan

Naționalitate: americană

An apariție: 1974 (2019 la Editura Leda )

Gen carte: roman, ficțiune, YA, horror, mister, paranormal

Titlu original: Down a Dark Hall

Număr pagini: 190

Nota goodreads: 3.79

Nota mea: 4/5

Primită de laEditura Leda

Puteți găsi cartea AICI

PĂREREA MEA

De mult nu am mai citit o carte atât de interesantă ca stil, dar și misterioasă în același timp. Mă așteptam să fie un roman horror, să ți se ridice părul de frică atunci când citești, dar scenele din carte mi s-au părut destul de ok cât să nu inspire frică. Povestea cărții este lină la început, cunoaștem pe unul dintre personaje și pe familia sa. Kit este o tânără adusă la conacul Blackwood pentru studii, dar nu bănuiește nicio clipă ce o va aștepta. La conac mai sosesc încă 3 fete, iar la un moment dat se întâmplă tot felul de lucruri ciudate. Cartea este destulă de scurtă (190 de pagini), se citește repede (am citit-o în 2 zile) și reușește să te captiveze. Plus că este cartea ideală de citit între lecturi complexe care au nevoie de multă atenție și concentrare.

Visa. Știa că visa, pentru că, atunci când se trezea dimineața, impresia viselor încă se ținea strâns de hotarele memoriei sale.

(mai mult…)

Stâlpi de sare – Fadia Faqir


DESCRIERE

Autor: Fadia Faqir

Naționalitate: iordaniană

An apariție: 1996 (2009 la Editura Leda )

Gen carte: roman, ficțiune

Titlu original: Pillars of Salt

Număr pagini: 300

Nota goodreads: 3.75

Nota mea: 5/5

Primită de la: Editura Leda

Puteți găsi cartea AICI
PĂREREA MEA

Dacă ați ști de cât timp îmi doream eu cartea asta, nu v-ar veni să credeți. De ani de zile o urmăresc. Și în sfârșit am primit-o, am citit-o și m-am blocat la recenzie. Am terminat-o de vreo săptămână, dar nu mi-am găsit cuvintele și aveam impresia că va ieși o recenzie forțată pe care eu nu o vreau așa. Așa că am mai stat puțin, m-am gândit și am ajuns la câteva impresii finale. Cartea nu e vastă (are 300 de pagini), dar este extrem de complexă. Este acel de gen de carte pe care o iubești, vrei să o citești lent și uneori vrei să nu te mai tulbure atât. Cum să vă descriu eu acest roman? Este un roman al suferinței și povestea combinată a două femei a căror destin se leagă în ospiciu. Atât de multă suferință în cartea asta, încât cele două femei cedează psihic. Nu am putut să cred ochilor atunci când am citit unele pagini. De multe ori, după 20-30 de pagini, luam câte o mică pauză. Cartea asta m-a durut. M-a durut sufletul și am simțit neputință, furie și frustrare. De ce se cheamă Stâlpi de sare? Este o metaforă și în carte apar referiri la cadavrele de pe fundul Mării Moarte care s-a transformat în sare.

Lăudat fie Domnul, căci toți vom muri în curând.

Cum se poate ca o femeie să fie atât de rău tratată? Să fie o vită de povară care trebuie să sufere? Pe ea cine o apără? Vorbim despre Iordania, o țară în care am înțeles, sper să mă înșel, nici acum lucrurile nu stau prea roz. Maha, una dintre cele două femei, mi se pare o adevărată martiră. Are un frate abuziv, se căsătorește, pierde multe, are și unele bucurii, dar mereu o ia de la capăt. M-a înduioșat un anumit moment din viața ei, petrecut în livada de lămâi și portocali. Căci da, acela era locul în care se refugia și îngrijea cu atâta dragoste niște copăcei.Și relația dintre ea și bietul ei tată, o relație deosebită și exemplu real de devotament. Am plâns și am suferit alături de Maha. Plus că mentalitatea personajelor mi se pare extrem de primitivă și ridicolă de multe ori. Ce poate face o femeie care nu poate rămâne însărcinată? Citiți cartea și aflați. Veți fi șocați.

(mai mult…)

Luminile din septembrie – Carlos Ruiz Zafon


DESCRIERE

Autor: Carlos Ruiz Zafon

Naționalitate: spaniol

An apariție: 1992 ( 2013 la Editura Polirom)

Gen carte: roman, fictiune

Număr pagini: 300

Titlu original: Light of September

Nota goodreads: 3.88

Nota mea : 5/5

Primită de la: Târgul Cărții
PĂREREA MEA

Prima mea întâlnire literară cu Carlos Ruiz Zafon a fost anul trecut, când am citit Marina, un roman care mi-a ridicat mari semne de întrebare. Nu am mai întâlnit stil ca al său în nicio carte citită până acum, la modul sincer. Luminile din septembrie m-au atras în primul rând prin titlul care mi s-a părut promițător, dar și prin coperta destul de sugestivă. Îmi doream mister, acțiune, personaje altfel și ceva să mă captiveze. Ce mi-a plăcut la acest roman? Multe. Ca stil, cartea este un amestec de mister, gotic, suspans și ceva horror. Deși este încadrată la colecția Junior de la editura Polirom, nu cred ca este chiar un titlu potrivit pentru copii. După mine, ar fi mai mult pentru adolescenți. Deși l-am descoperit anul trecut pe autor, pot spune că este unul dintre autorii mei preferați proaspăt descoperiți.

Pe mine mă urăște de fapt. Pe mine mă vrea moartă. Nu e loc pentru amândouă în locul acesta.

Titlul Luminile din septembrie mi s-a părut bine ales, deoarece rezumă foarte bine un mister aparte al cărții. Luminile apar în fiecare an în luna septembrie și îi derutează pe locuitori. Și există de asemenea o legendă unică. Cartea începe destul de lin, iar mai apoi totul se complică. Când Irene și Simone ajung să îl cunoască pe Lazarus, viața lor se schimbă în mod radical. Și nu în modul în care v-ați aștepta. Irene este o tânără care simte primii fiori ai iubirii, alături de Ismael, un băiat care navighează pe mare și o introduce în lumea misterioasă a acesteia. Simone, mama fetei, începe să nutrească sentimente pentru Lazarus, un bărbat aparent atrăgător. Mi s-a părut interesant modul în care acesta a fost construit ca personaj, cât și povestea vieții sale. Există multe mistere legate de el în carte, însă nu voi dezvălui care. Un alt personaj dispare, iar Dorian, fratele lui Irene, are și el parte de mult mister. Sunt multe personaje și, curios, toate m-au fascinat.

(mai mult…)

« Older Entries Next Entries »