Ce cărți am primit (13)

Vreau să vă arăt ce minunății de cărți am primit zilele trecute de la Editura Leda. Sunt două cărți apărute în 2016 și abia aștept să le citesc! Voi pe care ați citit-o și ce impresie v-a lăsat? Mulțumesc editurii pentru superbele romane!

Colecționara de parfumuri interzise – Kathleen Tessaro

colectionara

Autor: Kathleen Tessaro

Naționalitate: americană

An apariție: 2013

Gen carte: ficțiune

Număr pagini: 464

Nota mea: 5/5

Puteți găsi cartea AICI (dacă vă grăbiți primiți o reducere )

Primită de laEditura Nemira

PREZENTARE

La prima vedere, tânăra Grace Monroe are o viața fericita, în rândul aristocrației din Londra anilor 1950. Și totuși, nu își găsește locul în această lume. Într-o zi, destinul îi scoate în cale o moștenire neașteptată de la misterioasa Madame Eva d’Orsey, a cărei identitate trebuie sa o descopere. Povestea ne-o arată pe enigmatica necunoscută la New York, Monte Carlo, Paris și Londra, dezvăluind o femeie extraordinară, sursă de inspirație pentru cei mai talentați creatori de parfumuri. Imortalizată în arome de neuitat, existenta Evei d’Orsey ii va schimba viata lui Grace. Tânăra va trebui să aleagă: ori se transformă în femeia pe care o doresc cei din jur, ori rămâne ea însăși.

PĂREREA MEA

Dacă ați ști de cât timp îmi doresc să citesc acest roman, nu m-ați crede! Am primit un exemplar al acestei cărți de la editura Nemira și am așteptat cu sufletul la gură să termin cartea pe care o începusem deja și să trec la Colecționara de parfumuri interzise. Fiind primul meu contact cu cărțile lui Tessaro, aveam așteptări mari de la această carte. Deși are 464 de pagini, nu vă gândiți că o veți citi greu, pentru că nu va fi deloc așa. Cartea se parcurge destul de ușor, dar pentru mine a doua parte a sa a fost cea mai interesantă și mai captivantă. A doua jumătate a cărții este plină de mister și multe elemente ale romanului prezentate la început încep să se lege.

Madame Eva d’ Orsey.

Eva d’Orsey.

Numele nu îi spunea nimic.

Însă conținea o undă de poezie, un ritm delicat, vioi, care îi stârnea imaginația.

Titlul cărții este un fel de metaforă, deoarece colecționara din titlu nu este chiar o colecționară în sensul propriu al cuvântului. Tema cărții nu este una singură, ci este formată dintr-un amalgam de teme: relațiile de dragoste și prietenie, destinul uman, atingerea țelurilor. Personajele mi s-au părut foarte interesante și mi-a plăcut că fiecare capitol prezintă o altă perioadă, făcând trecerea de la 1954 și 1955 la 1927 și 1928. Pentru un capitol vom fi alături de Eva în 1955, ca mai apoi să fim aproape de Grace în 1928. Și tot așa.

Este mai bine dacă exagerezi. Timiditatea e fatală. În orice. Întotdeauna să fii îndrăzneață. Uită-te la tine, spuse ea făcând un pas îndărăt pentru a-ți admira opera. Vezi cum te-ai transformat?

(mai mult…)

Trandafirul albastru – Virgil Răzeșu

trandafirul albastru

Autor: Virgil Mazilu

Naționalitate: română

An apariție: 2015

Gen carte: roman

Număr pagini: 272

Nota mea: 4/5

Primită de la autor

Am primit această carte deosebită chiar de la autorul ei, domnul Virgil Răzeșu, care a dorit să citesc această carte și să afle părerea mea despre ea. După cum vedeți din imaginea de mai sus, are copertă superbă și primul gând când am văzut cartea a fost să cred că este o poveste de dragoste sau ceva legat de natură. Însă nu mică mi-a fost mirarea când am început să citesc cartea și să aflu că titlul are o semnificație aparte.

Stilul cărții m-a fermecat de la primele pagini și nu pot să vă descriu emoția ce m-a surprins când mi-am dat seama cât de frumoasă este această carte. Din câte am înțeles este o carte inspirată din viața autorului, avându-i în prim-plan pe fratele scriitorului și pe soția acestuia, Iuliana. Soția sa este bolnavă de Alzheimer, iar fratele său, Matei, a fost încarcerat pe nedrept. Ambele povești de viață sunt prezente alternativ și vă spun sincer că m-am întristat la multe secvențe din carte. Însă pe cât sunt de triste, pe atât sunt de reale și deosebite.

Nu, întoarcerea lui nu era, nu avea nimic în comun cu întoarcerea fiului risipitor. Bietul de el nu risipise nimic. Nu risipise, ci căpătase, pe nedrept, o pedeapsă stupidă, impusă de unii străini sau înstrăinați de neam și de lege, cărora fusese nevoit să și se supună. Sau, dacă vreți, își risipise, așa cum se va dovedi, viitorul și viața.

(mai mult…)

Malad – Alexandru Voicescu

Autor: Alexandru Voicescu

Naționalitate: română

An apariție: 2015 (la Editura Herg Benet)

Număr pagini: 224

Gen carte: roman, ficțiune

Nota mea: 5/5

Puteți găsi cartea AICI

Primită de la: Editura Herg Benet

PREZENTARE

În timpul lansării noului produs al companiei high tech la care este angajat, Andrei, art director român stabilit în Elveţia, experimentează o viziune inexplicabilă, indusă de un desen al misterioasei Ioana. Încercând să afle identitatea acesteia și legătura dintre ei doi, devine implicat în acţiunile unui grup de artişti underground dintr-o reţea cosmopolită, grup care duce la extrem învăţăturile mentorului lor. Acuzat de crimă, trebuie să fugă. Este ghidat de Eliza, o tânără care pare să cunoască îndeaproape motivele ce i-au schimbat viaţa normală şi aproape anostă de până atunci. Pe parcursul a numai câtorva zile, Andrei realizează că adevărurile pe care le ştia despre propria persoană sunt doar o mică parte a unui puzzle care îl poartă fără voia lui prin Praga, Lausanne, Milano și un izolat sat din Banatul sârbesc.

În Malad, realitatea se întrepătrunde cu oniricul, ştiinţa cu alchimia, religia cu fanatismul, iar existenţa obiectivă se dovedeşte doar o umbră a unui alt substrat, mai adânc şi mai improbabil de conştientizat, unde moartea şi decadenţa sunt catalizatori reci ai destinului. În cele din urmă, iubirea poate să fie salvarea. Sau distrugerea, deopotrivă.

PĂREREA MEA

Corect ar fi să încep prin a vă spune că atunci când am primit exemplarul acestei cărți de la editură am simțit că va fi o lectură halucinantă. Titlul este captivant, coperta este faină tare și mă așteptam ca și romanul în sine să mă captiveze. A trecut cred că vreo săptămână de la lectura lui și eu tot nu reușesc să îmi formez o impresie. Este greu să îți formezi o părere atunci când începi să citești o carte, parcurgi vreo 20 de pagini și apoi îți dai seama că ceva nu e în regulă, că s-ar putea să nu fi fost tu suficient de atent la detalii.

Un păr fucsia extravagant, țepos, cu trei șuvițe albastre spre sprânceana din stânga, lăsate mai lungi cam cu cinci centimetri decât restul. Dermatograf vinețiu aplicat extra, ridicat asemeni ochilor de pisică. Avea sânii conturați ferm, cu un decolteu suficient descoperit de tricoul neimprimat.

Stilul cărții nu este atât de accesibil (deși are un pic peste 200 de pagini), cel puțin nu este accesibil  și ușor de înțeles celor neobișnuiți cu acest stil. Spun asta pentru că există o întreagă filosofie în jurul personajului principal și evenimentele neobișnuite de care are parte, fac din roman o carte altfel. Cel puțin pentru mine. Cartea începe lent, aflăm multe detalii despre Andrei, despre viața lui și despre evenimentul la care va lua parte. Însă pânza de păianjen țesută pe tot parcursul cărții va începe să se destrame abia spre final, atunci când ne sunt lămurite multe semne de întrebare. Refuz să vă dezvălui multe din acțiunea cărții, mai ales ca să nu piardă din farmec. Așa că prefer să vă spun doar impresiile mele.

Am dat instinctiv înapoi atunci când lentila unei drone recorder s-a ridicat brusc, trimițând pe ecran o sclipire brutală la contactul cu cerul format din nori de cenușă. Pentru o clipă, o lumină vie și inegală mi-a izbit retina. Câteva raze de soare trecuseră de perdeaua gri înecăcios, pentru a dispărea la fel de repede.

(mai mult…)