Autor: Alexandru Voicescu
Naționalitate: română
An apariție: 2016 (la Editura Herg Benet)
Număr pagini: 272
Gen carte: roman, ficțiune
Nota mea: 5/5
Alte cărți de același autor: Malad
Puteți găsi cartea AICI
Primită de la: Editura Herg Benet
PREZENTARE
După moartea tragică a soției sale, Gérard – un profesor francez de istorie a artei – decide să se retragă o perioadă în nordul îndepărtat al Europei. Liniștea pe care o caută în meditație printre fiordurile Norvegiei este întreruptă de întâlnirea accidentală cu o tânără ce urmează cursurile unei stranii școli locale de fotomodele, a cărei deviză este „Sine Anima”.
„Niciun drum nu seamănă complet cu un altul, așa cum nici viețile noastre nu sunt identice în fiecare zi. Trebuie doar să îți reamintești cine ai fost în clipa respectivă și vei ști și unde ai fost.“
PĂREREA MEA
Aici vă spuneam impresiile despre Malad, celălalt roman al lui Alexandru Voicescu pe care l-am citit anul trecut. Dacă ați citit Malad, să știți că și acest roman urmează același stil scriitoricesc. Sunt două cărți foarte asemănătoare, dar în același timp foarte diferite. Aveam așteptări mari de la această carte, iar acestea nu mi-au fost deloc înșelate. Pe ambele le-am primit de la una dintre editurile mele preferate, Editura Herg Benet, căreia îi mulțumesc pentru bunăvoință și ocazia de a descoperi atât de multe cărți minunate!
Și mai avea un sentiment ciudat, care îi crea o stare de neliniște: acea fată i se destăinuia, așa, adormind în mijlocul lizierei pădurii, fără să fie nevoie de vorbe și gesturi. Fata îi spunea că există, că este reală și că nu trebuie să o uite.Că trebuie să o ajute și protejeze.
Tema cărții mi s-a părut puțin ambiguă, deoarece este pe de o parte un roman de dragoste, dar este și un roman al existenței imprevizibile. Titlul ne oferă informații despre unul dintre personajele principale ale cărții, Fata fiind un personaj extrem de misterios și interesant. După cum puteți bine observa din fotografia de mai sus, coperta este extrem de sugestivă și chiar dacă nu sunt genul de cititoare care să mă iau neapărat după copertă, cu siguranță nu aș ocoli această carte!
Dar cum putea să moară dacă ea ar fi murit complet odată cu el? Era de datoria lui să trăiască și să o păstreze vie. Să moară însemna ceva mult prea definitiv, iar lui îi era teamă. Nu putea să o omoare. Nu din nou.
Autor: Alexandru Voicescu
Naționalitate: română
An apariție: 2015 (la Editura Herg Benet)
Număr pagini: 224
Gen carte: roman, ficțiune
Nota mea: 5/5
Puteți găsi cartea AICI
Primită de la: Editura Herg Benet
PREZENTARE
În timpul lansării noului produs al companiei high tech la care este angajat, Andrei, art director român stabilit în Elveţia, experimentează o viziune inexplicabilă, indusă de un desen al misterioasei Ioana. Încercând să afle identitatea acesteia și legătura dintre ei doi, devine implicat în acţiunile unui grup de artişti underground dintr-o reţea cosmopolită, grup care duce la extrem învăţăturile mentorului lor. Acuzat de crimă, trebuie să fugă. Este ghidat de Eliza, o tânără care pare să cunoască îndeaproape motivele ce i-au schimbat viaţa normală şi aproape anostă de până atunci. Pe parcursul a numai câtorva zile, Andrei realizează că adevărurile pe care le ştia despre propria persoană sunt doar o mică parte a unui puzzle care îl poartă fără voia lui prin Praga, Lausanne, Milano și un izolat sat din Banatul sârbesc.
În Malad, realitatea se întrepătrunde cu oniricul, ştiinţa cu alchimia, religia cu fanatismul, iar existenţa obiectivă se dovedeşte doar o umbră a unui alt substrat, mai adânc şi mai improbabil de conştientizat, unde moartea şi decadenţa sunt catalizatori reci ai destinului. În cele din urmă, iubirea poate să fie salvarea. Sau distrugerea, deopotrivă.
PĂREREA MEA
Corect ar fi să încep prin a vă spune că atunci când am primit exemplarul acestei cărți de la editură am simțit că va fi o lectură halucinantă. Titlul este captivant, coperta este faină tare și mă așteptam ca și romanul în sine să mă captiveze. A trecut cred că vreo săptămână de la lectura lui și eu tot nu reușesc să îmi formez o impresie. Este greu să îți formezi o părere atunci când începi să citești o carte, parcurgi vreo 20 de pagini și apoi îți dai seama că ceva nu e în regulă, că s-ar putea să nu fi fost tu suficient de atent la detalii.
Un păr fucsia extravagant, țepos, cu trei șuvițe albastre spre sprânceana din stânga, lăsate mai lungi cam cu cinci centimetri decât restul. Dermatograf vinețiu aplicat extra, ridicat asemeni ochilor de pisică. Avea sânii conturați ferm, cu un decolteu suficient descoperit de tricoul neimprimat.
Stilul cărții nu este atât de accesibil (deși are un pic peste 200 de pagini), cel puțin nu este accesibil și ușor de înțeles celor neobișnuiți cu acest stil. Spun asta pentru că există o întreagă filosofie în jurul personajului principal și evenimentele neobișnuite de care are parte, fac din roman o carte altfel. Cel puțin pentru mine. Cartea începe lent, aflăm multe detalii despre Andrei, despre viața lui și despre evenimentul la care va lua parte. Însă pânza de păianjen țesută pe tot parcursul cărții va începe să se destrame abia spre final, atunci când ne sunt lămurite multe semne de întrebare. Refuz să vă dezvălui multe din acțiunea cărții, mai ales ca să nu piardă din farmec. Așa că prefer să vă spun doar impresiile mele.
Am dat instinctiv înapoi atunci când lentila unei drone recorder s-a ridicat brusc, trimițând pe ecran o sclipire brutală la contactul cu cerul format din nori de cenușă. Pentru o clipă, o lumină vie și inegală mi-a izbit retina. Câteva raze de soare trecuseră de perdeaua gri înecăcios, pentru a dispărea la fel de repede.