Autor: Theo Anghel
Naționalitate: română
An apariție: 2016
Număr pagini: 367
Gen carte: fantasy
Nota mea: 4/5
Puteți găsi cartea AICI
Primită de la : Editura Quantum Publishers
PREZENTARE
In acest al patrulea volum al seriei Am murit, din fericire, o găsim pe Oriana în Purgatorio, după o goană nebună în urma căreia și ea, dar și cei ce o însoțesc cad victimele unor noi încercări. Cu Abel rănit de moarte și Marc pierdut în Chaos, incertitudinile devin mai zdrobitoare ca oricând.
Acest volum, la fel ca precedentele, te va ține cu sufletul la gură și nu-l vei lăsa din mână până când nu vei întoarce și ultima pagină.
PĂREREA MEA
Acest volum este a patra carte din serie Am murit, din fericire și există și carte cu nr. 5 pe care eu încă nu am apucat să o citesc. Primul volum l-am citit acum doi și celelalte pe parcurs, iar acum când am ajuns la cel de-al patrulea volum, a trebuit să îmi amintesc un pic acțiunea și ce s-a întâmplat în celelalte volume. Cum era și de așteptat, fiecare carte aduce ceva nou, apar alte personaje și tot felul de răsturnări de situație. În ultima perioadă nu am mai avut atât de mult timp liber la dispoziție și atunci când am citit Purgatorio mi-a luat vreo 4-5 zile ca să o termin. Nu este o carte rea, promite destul de mult, are un stil fain, dar parcă ceva i-a lipsit (comparativ cu celelalte trei volume care mi-au plăcut mai mult). Ori poate eram eu deja familiarizată cu acțiunea celorlalte trei romane și aveam așteptări mai mari de la acesta. Sincer, cred că Purgatorio are prea multe pagini, mult prea mult dialog, iar tachinările acestea nesfârșite dintre personaje ajung la un moment dat să te scoată din minți. (mai mult…)
Autor: Theo Anghel
Naționalitate: română
An apariție: 2016
Număr pagini: 336
Gen carte: fantasy
Nota mea: 5/5
Alte cărți de același autor: Rochia aurie, Întoarcerea (vol. 2 din seria Am murit, din fericire)
Puteți găsi cartea AICI
Primită de la: Editura Quantum Publishers
PREZENTARE
Fabuloasele aventuri ale Orianei continuă în 336 pagini de emoție condensată. Ai 336 motive să citești această carte. Tânăra Oriana moare într-un accident, chiar în ziua nunții ei. Pentru oricine, acesta ar părea sfârșitul. Nu și pentru ea. Se întoarce ca recuperator de suflete, însă nu la vechea viață și familie, pentru care trebuie să rămână moartă, ci la una cu totul nouă. Răsfățul și confortul, considerate garantate mai înainte, se duc acum pe Apa Sâmbetei. Va trebui să lupte pentru a-i salva pe ceilalți, dar și pe sine. Apar noi prieteni, noi dușmani și… prima iubire?
Există viață după moarte? Unii vor spune da, alții că nu. Dar există un răspuns la care cu siguranță nu v-ați gândit.
Există recuperatorii de suflete.Smulși din existențele lor, sunt aruncați în altele, neîntrebați de nimeni, fără să li se ceară acceptul. Trebuie doar să se supună legilor celor de Dincolo. Iar unii aleg răzvrătirea…
PĂREREA MEA
Vă scriam aici impresiile mele despre primul volum al seriei Am murit, din fericire și cu bucurie vă anunț că a apărut și al treilea volum care se numește Dincolo. Dacă în primul volum am avut surpriza să aflu mai multe despre Oriana și anturajul din care ajunge să facă parte, cel de-al doilea volum mi-a plăcut la fel de mult și mă bucur că am ajuns să îl citesc. Practic, Chaos este continuarea acțiunii din Întoarcerea și cumva acțiunea mi s-a părut mult mai alertă. De Theo Anghel am mai citit și Rochia aurie, un roman care insistă mai mult pe latura romantică și care, de asemenea, mi-a plăcut enorm.
Greșeam, poate. Nu mai știam nimic despre nimic atunci când dădeam nas în nas cu realitatea oamenilor cârtiță.
Sinceră să fiu, până acum nu prea am citit serii de cărți și asta pentru că aveam o prejudecată cum că durează mult să citesc 3 volume sau mai mult și acum vreo 3-4 ani nici nu citisem fantasy. Însă mulțumită editurii Quantum Publishers ( și căreia îi mulțumesc din nou) am făcut cunoștință și cu latura fantasy a literaturii românești. Credeți-mă pe cuvânt, avem autori contemporani tineri (Theo Anghel, Marina Neagu și mulți alții) care scriu foarte bine și care promit mult. Sper ca editurile noastre să încurajeze aparițiile acestor scriitori și să ajung să citesc tot mai mulți autori români contemporani. (mai mult…)
Autor: Theo Anghel
Naționalitate: română
An apariție: 2014
Număr pagini: 295
Gen carte: fantasy
Nota mea: 5/5
Alte cărți de același autor: Rochia aurie
Puteți găsi cartea AICI
Primită de la : Editura Quantum Publishers
PREZENTARE
Tânăra Oriana moare într-un accident, chiar în ziua nunții ei. Pentru oricine, acesta ar părea sfârșitul. Nu și pentru ea. Se întoarce ca recuperator de suflete, însă nu la vechea viață și familie, pentru care trebuie să rămână moartă, ci la una cu totul nouă. Răsfățul și confortul, considerate garantate mai înainte, se duc acum pe Apa Sâmbetei. Va trebui să lupte pentru a-i salva pe ceilalți, dar și pe sine. Apar noi prieteni, noi dușmani și… prima iubire?
Există viață după moarte? Unii vor spune că da, alții că nu. Dar există un răspuns la care cu siguranță nu v-ați gândit.
Există recuperatorii de suflete. Smulși din existențele lor, sunt aruncați în altele, neîntrebați de nimeni, fără să li se ceară acceptul. Trebuie doar să se supună legilor celor de Dincolo. Iar unii aleg răzvrătirea…
PĂREREA MEA
Mulțumesc editurii pentru ocazia de a citi această carte minunată și deși nu prea știu cum ar fi mai bine să încep această recenzie, vreau să vă spun că acest volum are o continuare, volumul 2 se numește Chaos, iar volumul 3 este în curs de apariție. Am primit de la editură și volumul 2, dar ceva mi-a spus să nu citesc imediat volumele unul după altul. Lucru care s-a și întâmplat. Am terminat acest volum acum câteva zile și nu am vrut să mă grăbesc cu impresiile despre el, pentru că încă mă simt tulburată de ceea ce am citit. În următoarele zile voi citi și volumul 2, căruia îi voi rezerva o recenzie separată.
De Theo Anghel mulți dintre voi ați auzit deja, odată cu apariția cărții Rochia aurie, un roman care este total diferit față de cel despre care vreau să vă vorbesc acum. Eram foarte curioasă să încep seria Am murit, din fericire, mai ales pentru că are un titlu puțin mai neobișnuit. Clar moartea nimănui nu poate fi o fericire, dar bănuiesc că există o anumită logică în alegerea acestui titlu ciudat, dar extrem de interesant. Nu prea am citit până acum prea mult fantasy, dar această carte mă face să cred că habar nu am ce am pierdut.
Puțin mai târziu mi-au fost prezentați cei doi salvatorem. Aveau să-mi fie nelipsiți tovarăși în aventura ce mă aștepta. Ama și Abel. Păreau niște copii, Ama o brunetă micuță, reprezenta Raiul, iar Abel, blond și luminos ca un soare, Iadul. M-aș fi simțit mai în siguranță dacă ajutoarele mele ar fi fost ceva mai în vârstă.