Autor: Ileana Vulpescu
Naționalitate: română
An apariție: 2002 (la Editura Tempus)
Gen carte: ficțiune
Număr pagini: 208
Nota goodreads: 4.17
Nota mea: 5/5
DESCRIERE
Un scriitor nu poate pretinde că ar deține adevărul absolut și ca părerile lui ar fi infailibile. Scriitorul este doar un observator și un comentator al vieții, dar mai ales al contemporaneității sale. Scriitor, neerijându-se în judecător, obligat să aplice fie codul civil, fie pe cel penal, nu dă sentințe: constată.
PĂREREA MEA
Ileana Vulpescu (1932-2021) a fost o autoare româncă care a scris numeroase romane și povestiri: Arta conversației (1980), Rămas bun casei părintești (1990), Pe apa sâmbetei (2009), De-amor, de-amar, de inimă albastră (2005), Viață, viață, legată cu ață (2007), etc. Din toată opera sa literară, am citit până acum De-amor, de-amar, de inimă albastră, Rămas bun casei părintești și Arta conversației. Cred că dintre cele trei citite, cel mai mult mi-a plăcut Arta conversației, atât pentru subiect, cât și datorită personajului feminin principal.
Arta compromisului a apărut în 2002 și este continuarea Artei conversației. Nu mi s-a părut la fel de bine construită, însă mi-a plăcut destul de mult. Este structurată în 14 capitole destul de scurte (cartea are 208 pagini) și tratează teme ca societatea, comunismul, Revoluția din 89, familia, maternitatea, iubirea, relațiile dintre oameni, etc.
Titlul este o metaforă pentru destinul uman și vrea să scoată în evidență faptul că viața este plină de compromisuri. Însă cât de mult suntem dispuși să riscăm pentru a atinge anumite scopuri sau pentru a duce o viață cât de cât decentă? Cum am mai spus, nu este la fel de captivantă ca Arta conversației, mai ales pentru că pune accentul pe viața mai multor personaje sau pe mai multe aspecte ale societății.
Personajele sunt numeroase și recunosc că uneori am fost bulversată și nu reușeam să țin minte ce rol avea fiecare în carte. Dar în linii mari, este povestea personajului feminin principal, Sînziana Hangan, o femeie aflată la vârsta a doua, doctoriță, care poartă stigmatul societății în care trăiește. Are o fată din prima căsnicie și încă una din flori, cum spune Sînziana. Cartea prezintă viața dură din comunism și de dinainte de el, ba chiar aflăm și detalii tulburătoare legate de viața altor personaje secundare (cum este Sandu Dragomir, obligat să renunțe la familiei după ce se întoarce din deportare). (mai mult…)