Ultima doamna Parrish – Liv Constantine

Autor: Liv Constantine

Naționalitate: americană

An apariție: 2017 (2020 la Editura Leda )

Gen carte: roman, ficțiune, mister, thriller

Titlu original: The Last Mrs. Parrish

Număr pagini: 480

Nota goodreads: 3.89

Nota mea: 4/5

Primită de laEditura Leda

Puteți găsi cartea AICI

DESCRIERE

Amber Patterson s-a săturat până peste cap de propria soartă. S-a săturat să fie un nimeni: o femeie banală, greu de remarcat, care nu iese cu nimic în evidență. Merită mai mult – o viață călăuzită de bani și putere, întruchipată de zeița blondă, cu ochi albaștri, Daphne Parrish, care nici măcar nu apreciază ce are.

Pentru toată lumea din orășelul rezidențial Bishops Harbor, din Connecticut, Daphne – președinta unei asociații filantropice – și soțul ei Jackson – mogul al afacerilor imobiliare – formează un cuplu desprins din basme.

Invidia o macină pe Amber. Însă tânăra pune la cale un plan perfid. Se folosește de compasiunea de care dă dovadă întotdeauna Daphne, pentru a se insinua în familia Parrish. În scurt timp, îi devine cea mai intimă prietenă, călătoresc împreună în Europa și se apropie tot mai mult de Jackson. Doar că trecutul ei întunecat ascunde un secret care îi poate distruge tot ce a clădit.

Plin de răsturnări de situație șocante, care conduc spre un final spectaculos, volumul Ultima doamnă Parrish este un thriller savuros, scris cu talent seducător.

PĂREREA MEA

Liv Constantine este pseudonimul literar al surorilor Lynne și Valerie Constantine care, deși despărțite de trei state, au reușit să creeze un roman care te captivează și te intrigă. Știți că eu nu laud cărțile dacă nu merită lăudate pe deplin, dar această carte are un subiect care mi se -are că a fost bine dezvoltat și cred că este o carte care merită citită. Un alt amănunt pe care vreau să îl amintesc este faptul că Ultima doamnă Parrish este volumul cu care debutează colecția Leda Bazaar, o colecție care promite să aducă cititorilor ceva nou și sper eu, captivant. Cartea este destul de grosuță ca număr de pagini (480), însă nu vă speriați, este o carte cu scris mare și se citește super repede. Tema principală a cărții care mi s-a părut bine exploatată și este prima carte care prezintă atât de detaliat asta, este bogăția, averea. Dar mai regăsim și relațiile de cuplu, planul profesional, prietenia și destinul. (mai mult…)

Fata din lut – Heather Tucker

Autor: Heather Tucker

Naționalitate: americană

An apariție: 2016 (2018 la editura Rao)

Număr pagini: 400

Titlu original: The Clay Girl

Nota mea: 5/5

Gen carte: ficțiune istorică, young adult, realism magic

Notă goodreads: 4.38

PREZENTARE

Un roman de debut uluitor și liric, Fata din lut este un incredibil tur de forță literar.

Vincent Appleton îi zâmbește fiicei sale, scoate pistolul și se împușcă în cap. Pentru surorile Appleton, nu este prima dată când viața o ia razna. Dar de data aceasta, explodează. Hariet, în vârstă de doar opt ani și pe care toată lumea o strigă Ari, este trimisă la Cape Breton, la mătușa ei Mary, despre care umblă vorba că ar mânca fetițe cu fulgi cu tot. Dar Mary și cu partenera ei, Nia, îi oferă refugiu lui Ari și prietenului ei de nedespărțit, căluțul-de-mare imaginar Jasper. Însă vremurile fericite nu durează, iar Ari este din nou smulsă din casa mătușii ei și silită să se întoarcă la mama ei cu probleme și la traumatizatele ei surori. Tatăl ei vitreg, Len, și restul familiei îi dau totuși speranță, dar abia ce Ari ajunge să se atașeze de ei, că este din nou dezrădăcinată violent, atunci când mama ei se mută cu brutalul Dick Irwin.

În timpul revoluției sexuale din anii ’60, Ari se luptă cu tragedia lăsată în urmă de tatăl ei și cu adicțiile mamei, testându-și limitele cu diverse substanțe care îi amorțesc suferința și cu bărbați care îi oferă tandrețe. Ari străbate o decadă de iubiri și despărțiri, de întâmplări divine și drăcești, dar mereu plină de spirit, de tenacitate și cu incredibilul echilibru pe care doar un căluț-de-mare îl poate avea.

PĂREREA MEA

Heather Tucker este o autoare americană, iar Fata din lut este romanul său de debut. Îmi dau seama încă de la început că va fi o recenzie greu de scris și îmi va fi dificil să surprind toate aspectele importante ale cărții. Am cumparat cartea de Black Friday în 2019 (ea a apărut în 2018 la noi) și mă așteptam să fie o lectură ușoară, accesibilă, poate ceva romantic sau ușor de citit. Da, de multe ori nu citesc descrierea cărții, ci mă ghidez după titlu, autor, copertă. Dacă acestea îmi spun ceva, atunci cumpăr cartea. Coperta mi s-a părut sugestivă și destul de blândă față de cuprinsul romanului, în sensul că am descoperit o carte dureroasă, care mi-a adus lacrimi în ochi din cauza furiei și a neputinței. Cartea are 400 de pagini, format mic și a apărut la editura Rao, o editură care tinde să ajungă în lista editurilor mele preferate. Temele cărții sunt multe: de la familie, copilărie, relațiile dintre membrii familiei, la suferință. supraviețuire, dezechilibru mintal. Cartea asta mi-a amintit un pic de Castelul de sticlă, o carte scrisă de Jeanette Walls, care se aseamănă oarecum la temele abordate. Bineînțeles, diferă stilul de scriere și felul în care personajele au fost construite.

Casa cu surori în care locuiam s-a prăbușit – din nou. Mătușile noastre ne-au luat în grija lor.

(mai mult…)

Ultimul oaspete – Megan Miranda

Autor: Megan Miranda

Naționalitate: americană

An apariție: 2019 (2020 la Editura Leda )

Gen carte: roman, ficțiune, mister, thriller, suspans

Titlu original:T he Last House Guest

Număr pagini: 370

Nota goodreads: 3.59

Nota mea: 4/5

Primită de laEditura Leda

Puteți găsi cartea AICI

DESCRIERE

Littleport, Maine, două orașe într-unul singur: o destinație de vacanță pentru cei înstăriți, ale căror case se înșiruie precum mărgelele pe plajă, și o mică așezare portuară fără pretenții pentru localnicii de rând, care își câștigă existența din turism.

În mod obișnuit, între o turistă bogată și cineva din partea locului nu s-ar înfiripa niciodată o prietenie trainică; totuși, vizitatoarea Sadie Loman și localnica Avery Greer descoperă că au nenumărate lucruri în comun. Timp de zece ani, vară de vară, fetele sunt de nedespărțit. Asta până când Sadie este găsită moartă. Deși polițiștii merg pe varianta sinuciderii, există doi oameni care dau vina pe Avery pentru cele întâmplate: un detectiv din oraș și Parker, fratele lui Sadie. Evident, Avery nu are de gând să stea cu brațele încrucișate și este hotărâtă să își dovedească nevinovăția, înainte ca lucrurile să scape de sub control.

PĂREREA MEA

Primul meu gând când am văzut acest roman a fost că are o copertă superbă, apoi m-am gândit că o carte cu asemenea înfățișare nu are cum să te dezamăgească. Megan Miranda este o autoare americană care a scris multe cărți, iar Ultimul oaspete este prima carte citită de la ea. Ultimul oaspete a apărut prima dată în 2019 și la noi în 2020, la editura Leda. Unde, apropo, am descoperit o mulțime de cărți noi care merită citite. Acest roman are 370 de pagini și să știți că se citește repede (are un scris mare). Ca teme abordate, avem familia, prietenia, iubirea, destinul, aflarea adevărului. Titlul nu mi-a oferit indicii de la început, abia pe la final am înțeles de ce se numește așa. (mai mult…)

Se numea Sarah – Tatiana de Rosnay

Autor: Tatiana de Rosnay

Naționalitate: franceză

An apariție: 2006 (2016 la Editura Litera )

Gen carte: roman, ficțiune, istorie

Titlu original: Elle s’appelait Sarah

Număr pagini: 300

Nota goodreads: 4.16

DESCRIERE

Paris, iulie 1942: Sarah, o fetiță evreică în vârstă de zece ani, este arestată în toiul nopții, împreună cu părinții ei, de poliția franceză, dar nu înainte de a-și încuia fratele în ascunzătoarea lor secretă, convinsă fiind că se va întoarce după numai câteva ore pentru a-l eliberă.

Paris, mai 2002: Julia, o jurnalistă americană, stabilită de mulți ani la Paris și măritată cu un francez, trebuie să scrie un articol despre razia de la Vel’ d’Hiv, cu ocazia comemorării a șaizeci de ani de la acest eveniment de tristă amintire în istoria Franței. În timpul investigației sale, Julia descoperă întâmplător o serie de secrete de familie adânc îngropate, care o leagă de Sarah, și simte nevoia de a reconstitui destinul tragic al feței. Pe măsură ce se adâncește în trecutul ei, lucrurile pe care le află o tulbură și o fac să-și pună întrebări cu privire la propria existența.

PĂREREA MEA

Tatiana de Rosnay este o scriitoare de origine franceză care promite mult, iar scris de ea am citit până acum Anotimpul ploilor, o carte care nu prea s-a ridicat la așteptările mele. Deși putea fi o super carte. Se numea Sarah este o carte extraordinară ce a fost ecranizată în 2010. Volumul a apărut la editura Litera în colecția Blue Moon, în 2016. Are 300 de pagini și are un stil accesibil, citindu-se repede. Ca teme abordate, întâlnim războiul, familia, iubirea; cadrul desfășurării acțiunii este Franța și Italia. Titlul mi s-a părut bine ales, deoarece face referire la un personaj-cheie al cărții, Sarah. Cine a fost Sarah și ce rol joacă ea în carte?

Chipul palid al mamei ei, albastrul uimitor al ochilor. Umbra unui zâmbet.

Cartea cuprinde două planuri narative; prima dată avem anul 1942, al Doilea Război Mondial, iar apoi prezentul, adică perioada 2002-2005. Personajele sunt frumos construite și citisem înainte de a începe cartea că sunt cititori pe care i-a plictisit viața unui alt personaj. Și aici mă refer la Julia, o femeie matură care se va redescoperi pe parcursul cărții. Contrar așteptărilor mele, chiar mi-a plăcut mult de Julia. Cum spuneam, personajele-cheie ale cărții sunt Sarah și Julia, două personaje frumos construite. (mai mult…)

Numără stelele: o poveste din Copenhaga – Lois Lowry

Autor: Lois Lowry

Naționalitate: americană

An apariție: 1989 (2015 la Editura Arthur )

Gen carte: roman, ficțiune, YA, al Doilea Război Mondial, holocaust

Titlu original: Number the Stars

Număr pagini: 142

Nota goodreads: 4.15

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

Numără stelele este o poveste tulburătoare despre iubire, curaj şi altruism, într-o lume stăpânită de frică.

Este anul 1943, iar pentru Annemarie Johansen viaţa în Copenhaga e un amestec de îndatoriri pentru şcoală, de lipsuri şi foamete, totul desfăşurându-se sub privirea atentă a soldaţilor germani aflaţi la fiecare colţ de stradă. Curajul pare să-şi mai găsească loc doar în poveştile pe care fetiţa i le spune seara la culcare surorii ei mai mici, Kirsti. Aflând de raziile autorităţilor germane pentru ridicarea populaţiei evreieşti, familia Johansen hotărăşte s-o salveze pe Ellen Rosen, cea mai bună prietenă a fiicei lor, dând-o drept propriul lor copil. Dar asta va fi oare de ajuns?

PĂREREA MEA

Lois Lowry este o autoare de origine americană care a scris numeroase cărți pentru copii și nu numai. Numără stelele este prima carte pe care am citit-o de la această autoare și mi-a plăcut enorm de mult. Nu mă așteptam să îmi placă atât de tare, sinceră să fiu. Romanul a primit și o medalie, Medalia Newbery în 1990. După copertă, pare a fi o carte pentru copii, însă este mai mult de atât. Acțiunea cărții se petrece în Copenhaga anului 1943, în timpul celui de al Doilea Război Monndial. Deși este o carte subțirică (142 de pagini, varianta necartonata), este profundă și încărcată de semnificații. M-a fascinat la propriu cartea asta și vă voi spune și de ce.Cu toții am auzit sau am citit despre ororile din timpul celui de al Doilea Război Mondial (străbunicul meu din partea mamei și-a pierdut viața în acest război crunt, la o lună de căsătorie cu străbunica mea), iar această carte ne prezintă o latură a războiului crud, văzută prin ochii unui copil. Într-o lume stăpânită de frică, copiii tind să își păstreze inocența și curajul. Titlul are o semnificație simbolică, pe care nu vreau să o dezvălui aici, ca să nu stric farmecul cărții.

Pericolele nu mai erau decât niște închipuiri stranii, asemenea poveștilor cu fantome pe care le inventează copiii ca să se sperie unii pe alții – lucruri care nu se pot întâmpla aievea.

(mai mult…)

« Older Entries