Autor: Zaharia Stancu
Naționalitate: română
An apariție: 1968 (2010 la Editura Litera )
Gen carte: roman, ficțiune, istorie
Titlu original: Șatra
Număr pagini: 142
Nota goodreads: 4.23
Nota mea: 5/5
DESCRIERE
E limpede că ne aflăm în fața unui roman care nu își propune să facă istoriografie sub acoperire, un roman «despre» deportarea țiganilor în Transnistria, ci despre destinul unei comunități tradiționale care cade sub tirania implacabilă a Istoriei. A unei Istorii, se-nțelege, intrate în delir. Dacă ar fi să căutăm cu tot dinadinsul și un mesaj etic în roman, acesta este antiideologic: iubirea (și reflexul ei inevitabil, moartea) este mai importantă chiar decât tragedia deportării. Căci șatra trăiește sub fascinația luptei din interiorul triunghiului conjugal, în condițiile asprei morale țigănești a cuplului, în timp ce evenimentele istorice – în speță, războiul, cu tot cortegiul lui de nenorociri – se estompează în fundal.“ – Răzvan Voncu
PĂREREA MEA
Trebuie musai să vă vorbesc despre cea mai bună carte din literatura română a perioadei de după cel de al Doilea Război Mondial. Am citit multe cărți din literatura noastră, multe dintre ele sunt lecturi obligatorii la orele de limba română și am regretul că Șatra nu se numără printre ele.
Ca profesor de limba română, consider că literatura noastră ne-a oferit mai mult decât un Eminescu, Preda, Rebreanu, Creangă, etc. Zaharia Stancu nu este un autor studiat în școală și nici în facultate, din câte îmi amintesc, dar ar merita cu succes studiat, deoarece are niște cărți extraordinare. De la el am mai citit Constandina. Uruma. Ce mult te-am iubit, Pădurea nebună și Desculț.
Șatra lui își plătise dajdia către moarte. Moartea putea fi mulțumită și, dacă mai avea nevoie de suflete, n-avea decât să umble pe ulițele și pe ulicioarele satului.
Toate sunt cărți foarte bune, care merită citite și am în plan să le recitesc în viitorul apropiat, deoarece au trecut niște ani și am mai uitat din acțiune. Revenind la Șatra, eu am citit cartea apărută la editura Litera, colecția de la Jurnalul Național, un volum grosuț de 457 de pagini.
Cred că l-am citit în câteva zile, deoarece nu m-am putut desprinde de el; voiam tot mai multe detalii și voiam să aflu ce va fi până la final. Un lucru de menționat este că autorul nu a folosit niciodată în carte cuvântul țigan sau rom (rrom), ci le spune oacheși, șătrari. Probabil că și contextul apariției cărții (1968) l-a determinat pe autor să evite menționarea primelor denumiri pentru a nu fi acuzat de cine știe ce. Nu am informații concrete în acest sens, e doar părerea mea.
Cartea este extrem de complexă, abundă în descrieri foarte frumoase și elaborate, iar șatra (de unde vine și numele cărții) este un fel de personaj colectiv, în care durerea unuia este a tuturor, bucuria la fel; nu știu cum să vă descriu cât de deosebită mi s-a părut cartea, deoarece este o senzație anume pe care o ai doar în timpul lecturii.
Noul an începe cu vești bune și cu multă bucurie vă anunț că blogul are un nou colaborator de care sunt foarte mândră, iar acesta este….Editura All, una dintre editurile mele preferate. Am primit de la ei două cărți minunate despre care nu am auzit prea multe, iar acestea sunt:
De curând blogul meu are un nou sponsor care mi-a trimis un al doilea colet format din 3 cărți. Este vorba despre editura Nemira, editură de la care am cumpărat multe cărți și la adresa căreia am numai cuvinte de laudă! Cărțile pe care le puteți vedea și în imaginile de mai jos sunt:
Puteți găsi aceste minunate cărți pe site-ul editurii Nemira sau pe libris.ro (pe ambele site-uri am văzut reduceri generoase, apropo).
Sunt curioasă să aflu dacă ați citit vreo carte dintre acestea și ce impresie v-a lăsat.
Autor: Liviu Rebreanu
Naționalitate: română
An apariție: 1934
Nota mea: 5/5
Prima carte scrisă de Liviu Rebreanu pe care eu am citit-o este romanul Ion, de care mai tot românul a auzit. Apoi a urmat Răscoala, Ciuleandra și acum romanul Jar. Toate mi-au plăcut extrem de mult. Revenind la romanul de care vreau să vă vorbesc eu acum, trebuie să vă spun că romanul l-am ales întâmplător de pe un raft de anticariat. M-a atras titlul, iar asocierea dintre acest titlu și Rebreanu am simțit-o ieșită din comun. Așa că am zis că trebuie musai să iau cartea și să o citesc.
Câteva luni mai târziu, am ajuns să citesc și această carte de 164 de pagini și nu mi-a luat nici 2 zile ca să o termin. Subiectul cărții este simplu: viața familiei Rosmarin formată din soții Alexandru și Didina, copiii Mircea, Liana și Bebe este prezentată alături de viețile altor câterva personaje mai mult sau mai puțin importante.
În centrul atenției stă Liana Rosmarin, tânăra studentă cu ambiții mari care visa o dragoste mare. Părinții săi visau să o vadă așezată la casa ei, cu o situație materială excelentă. Toate bune și frumoase până la apariția lui Victor Dandu, locotenent de aviație care îi sucește Lianei mințile și o determină în finalul romanului să ia o decizie disperată.
Dacă familia și cunoscuții o vedeau pe Liana o tânără frumoasă, deșteaptă și cu capul pe umeri, vreau să vă spun și eu cum am perceput-o pe tânăra domnișoară. Am perceput-o ca pe o tânără extrem de naivă, care crede că tot ce zboară se mănâncă și care a renunțat la viața și visele ei pentru un bărbat. Un bărbat despre care se auzea că mor toate fetele, iar el nu le era indiferent. Destinul Lianei este tragic, ea neputând să se mai controleze când află adevărul despre Dandu.
Nu vreau să vă spun mai multe, risc să dezvălui prea mult din acțiune. Vă recomand cartea lui Rebreanu și vă rog să mă credeți că veți fi captivați de ea încă de la primele pagini. Recomand cartea tuturor celor care vor să citească despre destinul unei familii și să descopere încă o carte superbă scrisă de Liviu Rebreanu!
♥♥♥
ENGLISH REVIEW
The first book written by Liviu Rebreanu that I have read is Ion, a very known novel in my country. Then came the novel Rascoala,Ciuleandra and the novel Jar. All I liked very much. Returning to the novel that I want to talk to you now, I must say that I chose the novel by chance from an antique. I was attracted to the title, and the association between this title and Rebreanu I felt unusual. So I thought I have to take the book and i must read it.
A few months later, I got to read this book of 164 pages and I finished it in only two days. The subject of the book is simple: the life of Rosmarin family, formed by Alexandru and Didina, Mircea Liana and Bebe is presented along with the lives of other characters, more or less important. The novel focuses on Liana’s destiny, the young student with big ambitions who dreams a big love. His parents dream to see her sitting in her house,with an excellent financial situation. All well and good until the arriving of Victor Dandu, a lieuteuant from aviation who twisted her mind and determined Liana in the end of the novel to take a desperate decision. If family and acquaintances see Liana as a beautiful, young, smart and brainy girl, I want to tell you how I perceived the young lady.
I perceived her as an extremely naive young woman who believes everything can be eaten and gave up her life and dreams for a man. A charming man loved by all the girls. Liana’s fate is tragic, because she is unable to control herself when she found out the truth about Dandu. I don’t want to say more because i don’t want to reveal too much of the action. I recommend his book and please believe me that you will be captivated by it from the first page. I recommend the book to everyone who wants to read about the fate of a family and discover another beautiful book written by Liviu Rebreanu!
CITATE
Iubirea nu poate fi o vulgară chemare a cărnii înfierbântate.
Iubirea adevărată înfruntă lumea, e generoasă şi mândră. Nicio plăcere în iubire nu se poate compara cu afişarea ei în faţa oamenilor. Numai iubirea vinovată se ascunde.
Zadarnic mai încerca să izgonească din creieri gândul. Recunoştea că face o nebunie, că îşi distruge viaţa, că. îşi dă în vileag ruşinea… Fără ură, cu sânge rece şi cu linişte sufletească îşi zicea că numai omorîndu-1 pe el se salvează pe ea. Cât timp va trăi Dandu, viaţa ei va fi o veşnică temniţă. Când va fi dispărut el, ea va putea trăi şi în temniţă mai bine decât azi în libertate.
S-au culcat foarte târziu şi totuşi Liana s-a mai frământat câteva ceasuri până să poată adormi. Gândurile îi fierbeau în minte într-o confuzie obositoare, semne de întrebare fără răspunsuri, şi toate se învârteau în jurul aceluiaşi Dandu. Aci se felicita că a amânat până dumineca viitoare întâlnirea, aci regreta amar şi-şi făcea imputări: de ce amânarea? I-e frică de el sau de ea însăşi? îl iubeşte? Cum să iubească un om pe care abia l-a cunoscut? De ce nu l-ar iubi dacă e mai bine ca ceilalţi băieţi?