Șatra – Zaharia Stancu

Autor: Zaharia Stancu

Naționalitate: română

An apariție: 1968 (2010 la Editura Litera )

Gen carte: roman, ficțiune, istorie

Titlu original: Șatra

Număr pagini: 142

Nota goodreads: 4.23

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

E limpede că ne aflăm în fața unui roman care nu își propune să facă istoriografie sub acoperire, un roman «despre» deportarea țiganilor în Transnistria, ci despre destinul unei comunități tradiționale care cade sub tirania implacabilă a Istoriei. A unei Istorii, se-nțelege, intrate în delir. Dacă ar fi să căutăm cu tot dinadinsul și un mesaj etic în roman, acesta este antiideologic: iubirea (și reflexul ei inevitabil, moartea) este mai importantă chiar decât tragedia deportării. Căci șatra trăiește sub fascinația luptei din interiorul triunghiului conjugal, în condițiile asprei morale țigănești a cuplului, în timp ce evenimentele istorice – în speță, războiul, cu tot cortegiul lui de nenorociri – se estompează în fundal.“ – Răzvan Voncu

PĂREREA MEA

Trebuie musai să vă vorbesc despre cea mai bună carte din literatura română a perioadei de după cel de al Doilea Război Mondial. Am citit multe cărți din literatura noastră, multe dintre ele sunt lecturi obligatorii la orele de limba română și am regretul că Șatra nu se numără printre ele. Ca profesor de limba română, consider că literatura noastră ne-a oferit mai mult decât un Eminescu, Preda, Rebreanu, Creangă, etc. Zaharia Stancu nu este un autor studiat în școală și nici în facultate, din câte îmi amintesc, dar ar merita cu succes studiat, deoarece are niște cărți extraordinare. De la el am mai citit Constandina. Uruma. Ce mult te-am iubit, Pădurea nebună și Desculț.

Șatra lui își plătise dajdia către moarte. Moartea putea fi mulțumită și, dacă mai avea nevoie de suflete, n-avea decât să umble pe ulițele și pe ulicioarele satului.

Toate sunt cărți foarte bune, care merită citite și am în plan să le recitesc în viitorul apropiat, deoarece au trecut niște ani și am mai uitat din acțiune. Revenind la Șatra, eu am citit cartea apărută la editura Litera, colecția de la Jurnalul Național, un volum grosuț de 457 de pagini. Cred că l-am citit în câteva zile, deoarece nu m-am putut desprinde de el; voiam tot mai multe detalii și voiam să aflu ce va fi până la final. Un lucru de menționat este că autorul nu a folosit niciodată în carte cuvântul țigan sau rom (rrom), ci le spune oacheși, șătrari. Probabil că și contextul apariției cărții (1968) l-a determinat pe autor să evite menționarea primelor denumiri pentru a nu fi acuzat de cine știe ce. Nu am informații concrete în acest sens, e doar părerea mea. Cartea este extrem de complexă, abundă în descrieri foarte frumoase și elaborate, iar șatra (de unde vine și numele cărții) este un fel de personaj colectiv, în care durerea unuia este a tuturor, bucuria la fel; nu știu cum să vă descriu cât de deosebită mi s-a părut cartea, deoarece este o senzație anume pe care o ai doar în timpul lecturii.

(mai mult…)

Ce cărți am primit (8)

Noul an începe cu vești bune și cu multă bucurie vă anunț că blogul are un nou colaborator de care sunt foarte mândră, iar acesta este….Editura All, una dintre editurile mele preferate. Am primit de la ei două cărți minunate despre care nu am auzit prea multe, iar acestea sunt:

  • Nevăzuții – Katherine Webb (am fost atrasă de titlu, de coperta interesantă și nutresc mari speranțe că o să-mi placă!)

16427700_1470747786278267_7056235866955841258_n

 

  • Dacă citești asta înseamnă că am murit – Andrew Nicoll (Cred că este suficient titlul extrem de interesant ca să pui mâna pe carte. Sunt foarte nerăbdătoare să o citesc!)

 

16299516_1470747866278259_4102081331469686015_n

16422405_1470747936278252_9105492165946568985_o

Ce cărți am primit (2)

De curând blogul meu are un nou sponsor care mi-a trimis un al doilea colet format din 3 cărți. Este vorba despre editura Nemira, editură de la care am cumpărat multe cărți și la adresa căreia am numai cuvinte de laudă! Cărțile pe care le puteți vedea și în imaginile de mai jos sunt:

  • Colecționara de cărți – Kathleen Tessaro
  • Gramatica lui Dumnezeu – Stefano Benni
  • În noaptea timpului – Antonio Munos Molina

Puteți găsi aceste minunate cărți pe site-ul editurii Nemira sau pe libris.ro (pe ambele site-uri am văzut reduceri generoase, apropo).

Sunt curioasă să aflu dacă ați citit vreo carte dintre acestea și ce impresie v-a lăsat.

 

colectionaranemira-3938nemira-54343nemira-222

Jar – Liviu Rebreanu

jar_1_fullsize

Autor: Liviu Rebreanu

Naționalitate: română

An apariție: 1934

Nota mea: 5/5

Prima carte scrisă de Liviu Rebreanu pe care eu am citit-o este romanul Ion, de care mai tot românul a auzit. Apoi a urmat Răscoala, Ciuleandra și acum romanul Jar. Toate mi-au plăcut extrem de mult.Revenind la romanul de care vreau să vă vorbesc eu acum, trebuie să vă spun că romanul l-am ales întâmplător de pe un raft de anticariat. M-a atras titlul, iar asocierea dintre acest titlu și Rebreanu am simțit-o ieșită din comun. Așa că am zis că trebuie musai să iau cartea și să o citesc.

S-au culcat foarte târziu şi totuşi Liana s-a mai frământat câteva ceasuri până să poată adormi. Gândurile îi fierbeau în minte într-o confuzie obositoare, semne de întrebare fără răspunsuri, şi toate se învârteau în jurul aceluiaşi Dandu. Aci se felicita că a amânat până dumi­neca viitoare întâlnirea, aci regreta amar şi-şi făcea imputări: de ce amânarea? I-e frică de el sau de ea însăşi? îl iubeşte? Cum să iubească un om pe care abia l-a cunoscut? De ce nu l-ar iubi dacă e mai bine ca ceilalţi băieţi?

Câteva luni mai târziu, am ajuns să citesc și această carte de 164 de pagini și nu mi-a luat nici 2 zile ca să o termin. Subiectul cărții este simplu: viața familiei Rosmarin formată din soții Alexandru și Didina, copiii Mircea, Liana și Bebe este prezentată alături de viețile altor câterva personaje mai mult sau mai puțin importante.
În centrul atenției stă Liana Rosmarin, tânăra studentă cu ambiții mari care visa o dragoste mare. Părinții săi visau să o vadă așezată la casa ei, cu o situație materială excelentă. Toate bune și frumoase până la apariția lui Victor Dandu, locotenent de aviație care îi sucește Lianei mințile și o determină în finalul romanului să ia o decizie disperată.

Zadarnic mai încerca să izgonească din creieri gândul. Recunoştea că face o nebunie, că îşi distruge viaţa, că. îşi dă în vileag ruşinea… Fără ură, cu sânge rece şi cu linişte sufletească îşi zicea că numai omorîndu-1 pe el se salvează pe ea. Cât timp va trăi Dandu, viaţa ei va fi o veşnică temniţă. Când va fi dispărut el, ea va putea trăi şi în temniţă mai bine decât azi în libertate.

(mai mult…)