Emma – Jane Austen

emma_1_fullsize

Autor: Jane Austen

Naționalitate: britanică

An apariție: 1815

Titlu original: Emma

Nota mea: 4/5

Pe Jane Austen am citit-o prima dată în clasa a 10-a, cu ocazia lecturii romanului său arhicunoscut de toată lumea, Mândrie și prejudecată. Am în plan ca în viitorul apropiat să îl recitesc și să văd ce impresie îmi lasă după 10 ani de la prima lectură. O admir pe Jane Austen pentru minunatele cărți pe care le-a scris și pentru poezia și sensibilitatea dominante. Sunt la a doua lectură a romanului Emma și, spre surprinderea mea, m-am chinuit să recitesc acest roman. Poate sunt eu într-un reading slump complet, ori nu mai am atâta răbdare să recitesc un clasic. Dar deși țin minte că mi-a plăcut prima dată la nebunie acest roman, acum l-am citit destul de greu.

Fericirea perfectă, chiar şi atunci când e în domeniul amintirilor, nu e un lucru uşor de găsit.

După cum aflăm și din titlu, romanul o are drept protagonistă pe frumoasa Emma Woodhouse, fiica unui om bine văzut la Hartfield. Pe parcurs aflăm informații și despre celelalte personaje (domnul și doamna John Knightley, fosta domnișoară Taylor, domnișoara Harriet Smith, domnul Churchill, domnul Elton) și despre ce se întâmplă în roman. Mare parte din roman se rezumă la discuții între personaje, aflăm despre Emma că pune la cale căsătorii și că deși nu vroia să se mărite vreodată, se îndrăgostește nebunește și ia în calcul ideea unei căsătorii. Însă nu vă spun cu cine.

E mai bine să alegi decât să fii ales, să inspiri recunoştinţa, decât să fii dator a o arăta.

Emma este un personaj foarte bine conturat, complex și mai toată acțiunea cărții o are pe ea în prim-plan. Pare că și viețile celorlalți gravitează tot în jurul acestei tinere fermecătoare. Însă Emma are și destule defecte ce se pot observa pe măsură ce lecturăm romanul. Este răsfățată, egoistă, vrea să fie de ajutor, dar de multe ori mai mult încurcă lucrurile.  Sunt pagini în care Emma se arată răutăcioasă și pagini în care ea apare ca un înger desprins din rai. (mai mult…)

Fericirea începe azi – Jamie McGuire

fericirea-incepe-azi_1_fullsize

Autor: Jamie McGuire

Naționalitate: americană

Titlu original: Beautiful Disaster

An apariție: 2011

Număr pagini: 319

Nota mea: 4/5

Serie: da (prima dintr-o serie de cinci cărți)

Tip carte: New Adult

Până acum nu am citit nimic de Jamie McGuire și nici nu sunt familiarizată cu genul New Adult, dar acest roman chiar mi-a plăcut. Este destul de ușor de citit și l-am terminat în aproximativ două zile. În linii mari, romanul prezintă destinele a câțiva adolescenți, printre care Abby Abernathy și Travis Maddox. Cei doi ajung să trăiască o poveste de dragoste neobișnuită și, deși sunt firi diferite (ea fata serioasă și liniștită, iar el băiatul rău după care suspină toate fetele), am fost surprinsă să văd că ei pot găsi și puncte comune. Travis este schimbat de relația cu Pidge (cum o alintă el pe iubita lui) și ajunge să facă multe pentru ea. (mai mult…)

Impresii lectură OCTOMBRIE 2015

836622-1366x768-[DesktopNexus.com]

În minunata lună octombrie a acestui an am citit 7 cărți, una mai interesantă ca alta. Din cele șapte, cinci au fost scrise de autori pe care nu i-am mai citit până acum. Fapt ce mă bucură, pentru că am mai adăugat pe lista mea de lecturi și alte nume. Să începem în ordine cronologică cu:

  • Substituirea (Edgar Wallace) – este un roman polițist interesant care m-a ținut până la final cu sufletul la gură. Fiind prima carte de Wallace pe care eu o citesc, am în plan să citesc și alte cărți ale sale, cum ar fi Casa misterelor și Omul din Maroc.

(mai mult…)

Doamna din mașină – Sebastien Japrisot

doamna-din-masina-11

Autor: Sebastien Japrisot (nume real: Jean-Baptiste Rossi)

Naționalitate: franceză

Titlu originalLa dame dans l’auto avec des lunettes et un fusil

An apariție: 1966

Premii: Prix d’Honneur (1966), CWA Gold Dagger Award for Best Foreign (1968)

Nota mea: 4/5

Tip carte: roman polițist

După cum mi s-a întâmplat des în ultima vreme, am ales să citesc o carte despre care nu mai auzisem și despre al cărui autor numai citisem nimic. Așa a fost și cu acest roman al lui Japrisot. Este un roman polițist care o are în prim-plan pe Dany Longo, o tânără blondă mioapă, a cărei viață va trece de la statutul de viață liniștită la una extrem de imprevizibilă și agitată. Pe parcursul romanului am devenit tot mai confuză și nu vreau să vă spun decât că tot ce se întâmplă în roman nu este real și la finalul cărții veți fi șocați de adevăratul traseu al lucrurilor. (mai mult…)

Lada fermecată – Bernard Malamud

lada fermecata

Autor: Bernard Malamud

Naționalitate: americană

Titlu original: The Magic Barell and Other Stories

An apariție: 1950

Nota mea: 4/5

Număr pagini: 232

Premii: National Book Award for Fiction (1959)

Tip carte: povestiri

Bernard Malamud a fost profesor și autor a 8 romane și volume de povestiri. Deși până acum nu citisem nimic de el și nici măcar nu auzisem nimic de acest scriitor, am avut plăcuta surpriză să dau peste volumul său de povestiri intitulate Lada fermecată. Sinceră să fiu, nu prea am citit multe povestiri din literatura universală și asta pentru că prefer de o mie de ori romanele, care au mai multe personaje și au o acțiune mai complicată. Însă acest volum de povestiri chiar mi-a plăcut și m-a impresionat profund. Valorile sociale, omul de rând sau frământările sufletești sunt câteva dintre temele incluse în aceste povestiri, acestea având rolul de a-l purta pe cititor într-o lume aparte.

Latura camerei din apropierea lui era înţesată cu scaune rupte, birouri vechi, o masă cu trei picioare, rafturi cu ustensile de bucătărie şi tot felul de aparate casnice. Dar nu se vedea nici urmă de Salzman sau de lada sa fermecată, care fusese şi ea rodul imaginaţiei acestuia. Dar un miros de de peşte prăjit i-a înmuiat picioarele lui Leo.

Lada fermecată se dovedește a fi o carte care te poartă într-o lume ireală, în care fiecare personaj își duce soarta grea cum poate. Cartea are 13 povestiri, una mai surprinzătoare ca alta! Una dintre ele poartă chiar numele volumului, Lada fermecată. Lada fermecată apare abia la finalul volumului și știți cum se spune: ce e mai bun, vine la urmă. În această povestire interesantă este urmărită relația dintre Leo Finkle (un rabin necăsătorit) și Pinye Salzman (care se ocupă cu aranjarea căsătoriilor). Primul este în căutarea unei soții, iar cel de al doilea vine cu tot felul de soluții la dorința sa. Lada fermecată este o metaforă pentru locul în care Pinye ține tot felul de fotografii cu posibile mirese pentru clienții săi.

Ignace urmări cum uşa se deschise încet. Spre surpriza sa se trezi că este speriat de apariţia bătrânului, în timp ce deschidea uşa, părea că este un cadavru care îşi reglează capacul coşciugului. Dar deşi părea mort, vocea sa era cât se poate de reală. I se ridica din gât, extrem de aspră, aruncând blesteme asupra tuturor anilor vieţii lui Ignace. Ochii îi erau înroşiţi, obrajii supţi, iar smocul de barbă îi tresaltă agitat. Părea că slăbeşte pe măsură ce strigă.

Acest volum de povestiri este cu totul altfel decât orice am citit până acum și vă spun cu mâna pe inimă că ador stilul acestui scriitor. Mi se pare remarcabil felul în care scrie și creează personajele în jurul cărora țese povești de viață deosebite. Însă dacă m-ați întreba care povestire mi-a plăcut mai mult, v-aș spune că aceasta este Bocitoarele, a doua povestire a cărții. Așadar, dacă v-am făcut curioși, nu ezitați să citiți cartea! (mai mult…)

« Older Entries Next Entries »