Învățătoarea cu ochii de aur – Stratis Myrivilis (recenzie)

Autor: Stratis Myrivilis

Naționalitate: greacă

An apariție: 1987 (1988 la Editura Eminescu)

Gen carte: ficțiune,  literatură clasică

Număr pagini: 268

Nota goodreads: 3.83

Nota mea: 4/5

PĂREREA MEA

Stratis Myrivilis este pseudonimul scriitorului grec Efstratios Stamatopoulis, autor care a fost nominalizat de 3 ori la premiul Nobel. A scris romane, nuvele, povestiri, descriind viața obișnuită a societății elene. Romanul Învățătoarea cu ochii de aur a apărut prima dată în 1987 și la noi a apărut la Editura Eminescu, în 1988.

Cum am mai spus și în alte recenzii, iubesc colecția Romanul de dragoste de la această editură. Ca teme, întâlnim societatea, iubirea, războiul și relațiile interumane.

Titlul mi s-a părut superb ales, învățătoarea cu ochii de aur fiind personajul feminin principal al cărții, Sapho. Sapho a fost numele celei mai de seamă poete lirice a antichității grecești.

Personajele sunt construite într-un mod aparte, iar preferatul meu rămâne Leonis. Acesta este pictor amator și în trecutul său, a fost în armată, unde s-a împrietenit cu Vranas. Sora lui, Adriani, îl alinta Lilo.

Învăţătoarea cu ochii de aur – metafora frumuseţii

Drivas Leonidas este un bărbat puternic, profund fermecat de ochii aurii ai văduvei prietenului său. Și Sapho mi s-a părut un personaj frumos construit și m-a impresionat la  ea tăria cu care a suportat toate cumpenele scoase în cale de viață. Romanul conține niște descrieri absolut superbe ale Greciei. M-a fermecat nespus povestea vieții tinerei văduve și legătura ei cu Leonis.

Megalohori vs. La Medeleni

Începutul cărții și descrierile fascinante mi-au amintit de romanul lui Ionel Teodoreanu, La Medeleni. Verile la țară, la Megalohori, sunt absolut fascinante pentru Adriani și fratele său. Cei doi frați au o legătură puternică, iar decesul recent al mamei îi apropie și mai mult.

Fiecare personaj al cărții are un destin mai mult sau mai puțin tulburător. Oare ce se va întâmpla în final cu Leonis și Sapho? Ce le va rezerva viitorul? Romanul mi s-a părut absolut divin, din toate punctele de vedere.

Descrieri ample, pagini încărcate de lirism și un stil captivant. Dacă vreți să descoperiți lumea Greciei, vă recomand călduros să citiți cartea. Din păcate, cred că se mai găsește doar la anticariat, nefiind editată recent.

I-am oferit pe goodreads 4 steluțe din 5. Dacă ați citit-o, vă aștept cu păreri.

CITATE

Era o femeie cu ochii de aur! Și ochii aceștia, ori de câte ori îi întâlneau pe ai lui, îl priveau liniștit o privire tristă și meditativă.

Adevărul și Iubirea își au cuvântul.

Faceți din iubire lege și puneți-o să vă cârmuiască. Destul să vreți și pe loc se va face.

Ar fi vrut ca războiul să fi fost ca o tumoare urâcioasă, crescută pe corpul lui, pe care să o poată tăia cu bisturiul și arunca de pe el ca o bucată de carne putredă.

Mireasmă de micsandre – Galina Serebreakova (recenzie)

Autor: Galina Serebreakova

Naționalitate: rusă

An apariție: 1976 (la Editura  Eminescu)

Gen carte: roman de dragoste, literatură rusă, literatură clasică

Număr pagini:  364

Nota goodreads: 4.50

Nota mea: 4/5

DESCRIERE

Remarcată la începuturile sale literare de Maxim Gorki, Galina Serebreakova este cunoscută cititorilor noştri datorită romanelor istorice inspirate din viaţa lui Marx şi Engels. Mergând pe o linie ascendentă, spre realizările de maturitate, Galina a publicat în ultimii ani volumul memorialistic Despre contemporanii mei şi despre mine şi romanul Mireasmă de micsandre pe care îl prezentăm cititorilor noştri.

PĂREREA MEA

Iubesc colecţia Romanul de dragoste de la Editura Eminescu şi mă bucur că am reuşit să descopăr multe romane din această colecţie minunată. Am descoperit Mireasmă de micsandre pur întâmplător şi m-a fascinat titlul deosebit şi faptul că autoarea este rusoaică. Spre mirarea mea, în  finalul cărţii autoarea scria că regretă că minunatul scriitor român Zaharia Stancu (pe care eu îl ador) nu a mai apucat să îi citească romanul. Tot autoarea menţiona că este familiarizată cu literatura română şi o apreciază.

Bucuria mea a fost însutită când am descoperit un autor rus care ne apreciază literatura. Ce pot să vă spun despre această carte? Deşi mi-a plăcut foarte mult la început, lectura a devenit apoi puţin mai anevoioasă din cauza descrierilor ample şi a personajelor noi care tot apăreau.

Plus că sunt personaje prezentate la început, apoi apar altele şi spre final vieţile lor se intersectează. Sunt foarte multe de spus despre acest roman care nu se mai editează şi spun asta cu regrete. Pentru că în colecţia amintită sunt multe romane care merită reeditate. (mai mult…)

Cine l-a ucis pe Roger Ackroyd – Agatha Christie (recenzie)

Autor: Agatha Christie

Naționalitate: britanica

An apariție: 1926 (2016 la Editura Rao)

Gen carte: roman poliţist, mister, ficţiune

Titlu original: The Murder of Roger Ackroyd

Număr pagini:  256

Nota goodreads: 4.24

Nota mea: 4/5

DESCRIERE

Poirot este chemat să investigheze uciderea lui Roger Ackroyd, un bărbat cu o poveste interesantă. El o curta pe doamna Ferrars, o văduvă bogată, care murise de curând în mod suspect, sinucigându-se cu o supradoză. Pentru a rezolva misterul uciderii lui Roger Ackroyd, Poirot îşi dă seama că trebuie să cerceteze mult mai adânc circumstanţele decesului doamnei Ferrars.

PĂREREA MEA

Acest roman a fost tradus în limba română în mai multe ediţii şi sub mai multe denumiri (Uciderea lui Roger Ackroyd, Asasinarea lui Roger Acroyd, etc.), însă trebuie să ştiţi că este fix acelaşi roman, cu acelaşi conţinut. De la Agatha Christie am citit multe romane (cred că în jur de 15, dacă nu mai multe) şi o parte dintre ele mi-au plăcut super mult. Într-un articol viitor voi face o listă cu romanele scrise de Christie pe care eu le-am citit şi merită recomandate cititorilor.Cum probabil vă aşteptaţi, din carte nu putea să lipsească faimosul detectiv belgian Hercule Poirot. Nu pot să zic că este cea mai oau carte citită de la Agatha Christie, însă este potrivită pentru relaxare, pentru un weekend liniştit sau dacă vreţi să ieşiţi din reading slump. În luna octombrie am citit doar 2 cărţi, însă sper ca în această lună să îmi mai revin puţin. Slabe şanse să ajung iar la 6-7 cărţi în noiembrie, dar e bine să citeşti măcar puţin.

Prin urmare, cuvintele dumneavoastră au urmărit să smulgă o mărturisire de la un criminal necunoscut, nu-i aşa?

(mai mult…)

Evadare de la Auschwitz – Joel C. Rosenberg (recenzie)

Autor: Joel C. Rosenberg

Naționalitate: americană

An apariție: 2014 (2019 la Editura Leda )

Gen carte: roman, ficțiune, holocaust

Titlu original: The Auschwitz Escape

Număr pagini:  496

Nota goodreads: 4.34

Nota mea: 4/5

Primită de laEditura Leda

Puteți găsi cartea AICI

DESCRIERE

În timp ce maș­ina de război nazistă zdrobeș­te Europa, tânărul Jacob Weisz este silit să-ș­i părăsească patria iubită, Germania, ș­i să se alăture mi­șcării de rezistență din Belgia. Dar, după ce o operațiune de salvare scapă complet de sub control, Jacob se treze­ște prizonier într-un tren care se îndreaptă spre sudul Poloniei.

Condamnat la muncă forțată în lagărul de la Auschwitz, Jacob se aliază cu un pastor francez, închis pentru că i-a ajutat pe evrei. Cei doi sunt hotărâți să evadeze. Scopul lor este să ajungă în Occident ș­i să-i alerteze pe Aliați în legătură cu îngrozitoarele lucruri care se petrec în Polonia, înainte ca fascismul să distrugă întreaga Europa. Soarta a milioane de oameni atârnă într-un fir de păr.

„Rosenberg a făcut ceea ce ­știe cel mai bine: a creat, într-un context politic ­și religios concret, personaje credibile, care acționează din convingere sau exploatează religia în scopuri egoiste ori malefice. Este cea mai impresionantă lucrare a lui Rosenberg de pâna acum.” – Publishers Weekly

PĂREREA MEA

Deși nu este prima carte și de altfel nici ultima care dezbate problematica evreilor și a lagărului de la Auschwitz, nu am putut să nu fiu foarte încântată când mi s-a oferit șansa să o citesc. Am fost fascinată de subiectul cărții, chiar dacă mi-a fost și puțin teamă. Teamă că va fi prea dură sau prea tulburătoare, teamă că îmi va provoca trăiri greu de șters.

Al Doilea Război Mondial – moarte şi suferinţă

Tema abordată este cea a istoriei, a celui de al Doilea Război Mondial, în care ne sunt prezentate fapte petrecute în lagărul de exterminare de la Auschwitz. Holocaustul și-a pus amprenta definitiv și într-un mod puternic asupra evreilor și a rudelor acestora.

Viața era de-ajuns de dificilă. Nu mai aveau de altele pe cap, mai ales în ziua aceea.

(mai mult…)

Micuțele Doamne – L. M. Alcott (recenzie)

 

Autor: Louisa May Alcott

Naționalitate: americană

An apariție: 1868 (2020 la Editura Leda )

Gen carte: roman, ficțiune, literatură clasică, carte pentru copii

Titlu original: Little Women

Număr pagini: 336

Nota goodreads: 4.08

Nota mea: 4/5

DESCRIERE

De peste 150 de ani cititorii sunt îndrăgostiți de surorile March, iar acum adaptarea cinematografică a Gretei Gerwig aduce pe marile ecrane o carte clasică, spre încântarea unei noi generații de fani. Îmbogățită cu imagini din filmul scris și regizat de Greta Gerwig și în care joacă Timothée Chalamet, Chris Cooper, Laura Dern, Louis Garrel, James Norton, Bob Odenkirk, Florence Pugh, Saoirse Ronan, Eliza Scanlen, Meryl Streep și Emma Watson, Micuțele doamne este povestea mereu seducătoare a patru surori din orășelul Concord, Massachusetts, Meg, Jo, Beth și Amy, care trec prin aventurile și greutățile epocii de după încheierea Războiului Civil din SUA. 

PĂREREA MEA

Iubesc literatura clasică de când mă știu. Practic majoritatea lecturilor mele din liceu cu această categorie literară am debutat. Am citit cam tot ce am prins din literatura clasică, ba unele cărți le-am recitit după un număr de ani. Nu mică mi-a fost surprinderea când am văzut că editura Leda au scos sub tipar anul acesta o ediție proaspătă a cărții Micuțele Doamne. Ca o mențiune însă, această ediție curprinde doar prima parte a cărții Fiicele doctorului March, lucru pe care eu nu l-am știut de la început. Așa că dacă vreți să aflați continuarea, citiți și continuarea. Louisa May Alcott a fost o scriitoare de origine americană care a scris cărți dedicate copiilor și nu numai. Micuțele Doamne se citește destul de repede și este o lectură potrivită atât copiilor, cât și adulților.

– Vreau ca fetele mele să fie frumoase, împlinite și bune, să fie admirate, iubite și respectate, să aibă o tinerețe fericită, să se mărite bine și să ducă vieți folositoare și plăcute, cu cât mai puține griji și dureri trimise de Dumnezeu pentru a le pune la încercare.

(mai mult…)

« Older Entries