Libmag – raiul cu cărți

Îmi place să citesc. Îmi place să mă relaxez citind o carte bună și ador acele momente când găsesc locuri de unde îmi pot procura cărți bune la prețuri accesibile. Mereu urmăresc site-urile online de unde pot cumpăra cărți și de multe ori mă uit după reduceri. Vreau să vă împărtășesc însă bucuria mea legată de o nouă librărie online care poartă numele de libmag. Nu cred că sunt mulți cititori care să nu fi auzit de librăria online Târgul Cărții, un loc unde găsim cărți minunate la prețuri foarte bune. Pentru cei care nu știu încă, aceștia au o nouă librărie, libmag.ro.

În cele ce urmează vreau să vă spun și ce minunății de cărți am primit de la ei, în limita voucherului de 100 de lei pe care mi L-au oferit. Am ales 13 cărți și majoritatea au costat 5, 6, 8 sau 10 lei. Sunt foarte mulțumită de alegerea făcută, mai ales că printre ele s-au numărat cărți ale autorilor mei preferați, cum ar fi Rodica Ojog-Brașoveanu, Agatha Christie, Stephen King, Pearl S. Buck. Cărțile sunt toate noi și pe majoritatea dintre ele le-am primit înfoliate (le-am păstrat așa pentru poze ca să vedeți).

Pe site-ul celor de la libmag găsiți oferte de toate tipurile, cărți la prețuri convenabile și ocazia de a citi ce vă place. Eu sunt extrem de încântată de cărțile primite și abia aștept să le citesc și să revin aici cu recenzii! Intrați repede pe libmag ca să vedeți ce noutăți atractive au!

Cărțile primite de la libmag sunt:

thumbnail35666

thumbnail8666thumbnail4666thumbnail0877thumbnail33

 

Floarea albastră – Penelope Fitzgerald

18010924_1554022451284133_7880730252194251782_n

Autor: Penelope Fitzgerald

Naționalitate: britanică

Titlu original: The Blue Flower

An apariție: 1995 (în 2017 la Editura Nemira)

Gen carte: roman

Număr pagini: 288

Nota mea: 4/5

Puteți găsi cartea AICI  (dacă vă grăbiți primiți o reducere )

Primită de laEditura Nemira

PREZENTARE

Povestea lui Friedrich von Hardenberg, entuziast student la filosofie, mai târziu geniul romantic Novalis, se scrie în Germania lui Goethe. În ea se întâlnesc „călăuza spiritului“ Sophie von Kühn, „floarea albastră“ și firele mai multor vieți.

Gratie, duioșie, ironie și umor – iată cum rescrie exceptionala prozatoare britanică un destin într-un roman despre frumusețea și absurdul iubirii, cruzimea destinului, idealuri, studenți și visători…

„Cu greu s-ar putea imagina o reflectare a speranțelor și înfrângerilor romanticilor, a relației dintre inspirație și viața cotidiană, dintre geniu și simpla valoare, mai fascinantă decât în acest roman admirabil.“ London Review of Books

„O carte uimitoare, cel mai mare triumf al lui Penelope Fitzgerald.“ New York Times Book Review

PĂREREA MEA

Am primit un exemplar din acest roman pentru recenzie de la Editura Nemira, căreia vreau să îi mulțumesc din suflet! Până să îl primesc de la ei văzusem undeva în mediul online această carte și mi-am amintit de Eminescu și floarea albastră care este la un simbol foarte important. Dar atunci nu mi-a trecut prin minte că există o strânsă legătură între acea floare albastră și cea despre care este vorba în romanul lui Penelope Fitzgerald. Romanul are la bază povestea vieții lui Novalis, pe numele său adevărat Friedrich von Hardenberg, cel care îl va inspira pe marele Mihai Eminescu. Pentru mine această carte a fost o adevărată surpriză, în sensul că am descoperit numeroase informații despre Novalis și ceea ce se presupune că este floarea albastră.

“Profesorii mei nu erau de acord unii cu alții, iar prietenii nu erau de acord cu profesorii”, se gândea Fritz, dar asta numai la nivel superficial, erau oameni înzestrați cu intelect și pasiune și vreau să cred în ei toți.

Stilul cărții este accesibil, destul de captivant și aflăm detalii despre viața lui Fritz (Friedrich), a familiei sale și a prietenilor săi. Nu vreau să înșir aici toate amănuntele găsite pe parcursul romanului, ci doar să vă spun că Novalis, din câte mi-am dat eu seama, a fost un poet-filosof de o inteligență aparte. Nu pot afirma că i-am înțeles pe deplin ideile, deoarece cunoștințele mele de filosofie nu sunt atât de vaste. Tema cărții ar putea fi biografia lui Novalis, dar în același timp putem identifica mici teme, precum prietenia, iubirea sau relațiile de familie. M-au impresionat membrii familiei poetului, personaje care au diferite preocupări, manii sau chiar obiceiuri mai ciudate.

Nu tânjesc să fiu bogat, însă-mi doresc cu nesaț să văd floarea albastră. Este tot timpul în sufletul meu, nu-mi pot închipui altceva și nu mă pot gândi la altceva.

(mai mult…)

Ce cărți am primit (13)

Vreau să vă arăt ce minunății de cărți am primit zilele trecute de la Editura Leda. Sunt două cărți apărute în 2016 și abia aștept să le citesc! Voi pe care ați citit-o și ce impresie v-a lăsat? Mulțumesc editurii pentru superbele romane!

Quo vadis – Henryk Sienkiewicz

quo vadis

Autor: Henryk Sienkiewicz

Naționalitate: poloneză

Titlu original: Quo Vadis?

An apariție: 1895

Gen carte: roman istoric, ficțiune, clasic

Număr pagini: 579

Nota mea: 5/5

Primită de la: Librăria online Târgul Cărții.ro

Puteți găsi cartea AICI ( în limita stocului disponibil)

PREZENTARE

„Meritele artistice ale operei rezida, așadar, în răsfrângerea deosebit de plastica a lumii păgâne. Realizându-se pe mai multe planuri, curgerea întâmplărilor se desfășoară dinamic, fără a întârzia în amanunte lăturalnice; epicul se împlinește armonios cu descripția magistral proporționată a elementelor de cadru. Volumul enorm de fapte narate și varietatea lor dezvolta neprevazutul episoadelor. Deși relativ multe, personajele menite să înfățișeze stricăciunea cetății sunt bine alcătuite; chiar dacă uneori nu au decât un rost decorativ, sunt verosimile; în afara de câteva excepții, Vinicius sau Chilon Chilonides, nu sunt fisurate de contradicții flagrante.

Pe de altă parte, mișcarea vie, plasticitatea scenelor și, mai ales, priceperea povestitorului sunt însușiri care țin treaza atenția. Cu toate slăbiciunile existente – goluri în structura sociala, menționarea prea grăbita a conspirației lui Pison, precipitarea evenimentelor spre sfârșit etc. – atmosfera de ansamblu a metropolei romane se întipărește în memorie în toată complexitatea ei.“ (Stan Velea)

PĂREREA MEA

Prima dată am citit această carte în ultimul an de liceu și țin minte că mi-a plăcut extrem de mult. Pe blog, aici, i-am făcut o primă recenzie, însă chiar dacă este incompletă, nu am vrut să o șterg, ci acum să îi rezerv o recenzie specială cu impresiile de după ce-a de a doua lectură. Quo vadis este genul de carte complexă pe care vrei să o recitești după un timp și pe care cu siguranță vrei să o recomanzi și altora. Până acum câțiva ani, când lecturile mele nu erau atât de multe la număr, dacă mă întreba cineva de cartea mea preferată, cu siguranță o numeam pe aceasta. Dar să știți că acum am zeci de cărți preferate din care mi-ar fi greu să alege doar una sau două. Am primit un exemplar al acestei cărți de la librăria online Târgul Cărții.ro spre recenzie și vreau să le mulțumesc pentru imensa bunăvoință!

Cândva mi-am spus că nu merită să te gândeşti la moarte, căci moartea se gândeşte la noi şi fără ajutorul nostru.

Această a doua lectură a cărții vine însă într-un moment trist din viața mea (pierderea tatălui meu la finalul lui martie), dar cum niciun lucru nu este întâmplător, cred cu tărie că subiectul cărții (viața creștinilor în timpul lui Nero și modul în care aceștia se rugau și credeau) m-a învățat ceva. Iar acel ceva este că trebuie să credem în puterea lui Dumnezeu și în minuni.  Stilul cărții este accesibil, iar cartea abundă în pagini întregi de descrieri. Sienkiewicz a fost un maestru al scrisului care a creat niște imagini superbe atât ale fericirii, cât și ale suferinței. La bază este un roman istoric, dar de asemenea mai întâlnim religia sau iubirea. Mi-a plăcut foarte mult felul în care autorul îmbină atât de armonios istoria, religia și iubirea.

Nu-i moartea în faţa voastră, ci viaţa! Nu chinurile, ci bucuriile nemăsurate! Nu lacrimi şi suspine, ci cântări! Nu robie, ci libertate.

Pentru poezie şi artă e îngăduit şi se cuvine să sacrifici totul.

(mai mult…)

Fata de la nord de ziuă – Alexandru Voicescu

fata-de-la-nord-de-ziua

Autor: Alexandru Voicescu

Naționalitate: română

An apariție: 2016 (la Editura Herg Benet)

Număr pagini: 272

Gen carte: roman, ficțiune

Nota mea: 5/5

Alte cărți de același autor: Malad

Puteți găsi cartea AICI

Primită de la: Editura Herg Benet

PREZENTARE

După moartea tragică a soției sale, Gérard – un profesor francez de istorie a artei – decide să se retragă o perioadă în nordul îndepărtat al Europei. Liniștea pe care o caută în meditație printre fiordurile Norvegiei este întreruptă de întâlnirea accidentală cu o tânără ce urmează cursurile unei stranii școli locale de fotomodele, a cărei deviză este „Sine Anima”.

„Niciun drum nu seamănă complet cu un altul, așa cum nici viețile noastre nu sunt identice în fiecare zi. Trebuie doar să îți reamintești cine ai fost în clipa respectivă și vei ști și unde ai fost.“

PĂREREA MEA

Aici vă spuneam impresiile despre Malad, celălalt roman al lui Alexandru Voicescu pe care l-am citit anul trecut. Dacă ați citit Malad, să știți că și acest roman urmează același stil scriitoricesc. Sunt două cărți foarte asemănătoare, dar în același timp foarte diferite. Aveam așteptări mari de la această carte, iar acestea nu mi-au fost deloc înșelate. Pe ambele le-am primit de la una dintre editurile mele preferate, Editura Herg Benet, căreia îi mulțumesc pentru bunăvoință și ocazia de a descoperi atât de multe cărți minunate!

Și mai avea un sentiment ciudat, care îi crea o stare de neliniște: acea fată i se destăinuia, așa, adormind în mijlocul lizierei pădurii, fără să fie nevoie de vorbe și gesturi. Fata îi spunea că există, că este reală și că nu trebuie să o uite.Că trebuie să o ajute și protejeze. 

Tema cărții mi s-a părut puțin ambiguă, deoarece este pe de o parte un roman de dragoste, dar este și un roman al existenței imprevizibile. Titlul ne oferă informații despre unul dintre personajele principale ale cărții, Fata fiind un personaj extrem de misterios și interesant. După cum puteți bine observa din fotografia de mai sus, coperta este extrem de sugestivă și chiar dacă nu sunt genul de cititoare care să mă iau neapărat după copertă, cu siguranță nu aș ocoli această carte!

Dar cum putea să moară dacă ea ar fi murit complet odată cu el? Era de datoria lui să trăiască și să o păstreze vie. Să moară însemna ceva mult prea definitiv, iar lui îi era teamă. Nu putea să o omoare. Nu din nou.

(mai mult…)

« Older Entries