Cronicile din Narnia – C. S. Lewis (recenzie)

cronicile-din-narnia

Autor: C. S. Lewis

Naționalitate: irlandeză

Titlu original: The Chronicles of Narnia

An apariție: 1956

Nota mea: 4/5

Serie : da ( 7 cărți)

Tip carte: aventură, fantasy

DESPRE AUTOR

C. S. Lewis (pe numele său real Clive Staples Lewis) a fost un scriitor de origine irlandeză care este cunoscut pentru scrierile sale ce au în centru lumea copilăriei și vârsta inocenței.

PAREREA MEA

Îmi doream să citesc de mult, mult timp această carte și m-am hotărât să o citesc după ce am achiziționat varianta ebook a cărții. Cartea cuprinde de fapt o serie de cărți care se numesc: Nepotul magicianului; Șifonierul, leul și vrăjitoareaCalul și băiatulPrințul CaspianCălătorie pe mare cu Zori-de-zi; Jilțul de argint și Ultima bătălie. Le-am citit în ordina apariției și pot să vă spun că unele mi-au plăcut mai mult (cum ar fi Șifonierul, leul și vrăjitoarea), altele mai puțin (Jilțul de argint).  Nu vă las înșelați de cele 700 de pagini ale cărții, deoarece cartea se citește foarte repede și este captivantă.

Tema cărții este destinul ținutului fantastic Narnia, un tărâm fermecat descoperit de frații Pevensie prin intermediul unui șifonier. Dintr-o joacă de copii, totul se transformă în aventura vieții acestor copii. Geografia Narniei cuprinde mai multe ținuturi, cum ar fi Archen, Calormen, Ettinsmoor sau Terebinthia.

Personajele principale sunt cei patru frați, pe numele lor Peter, Susan, Edmund și Lucy. Rolul pe care aceste personaje îl vor juca în deciderea destinului Narniei este unul foarte important.  Aceștia vor experimenta diferite situații, vor întâlni creaturi fantastice și vor afla ce este teama, frica, speranța sau fericirea. Aslan, leul fermecat, este unul dintre personajele mele preferate. Nu vreau să vă povestesc ce se întâmplă în fiecare volum, ci vreau doar să vă spun că nu vă veți plictisi nicio secundă de această aventură a Narniei fantastice.

Celelalte personajesunt formate din pitici, vrăjitoare, animale vorbitoare și foarte multe creaturi mitologice (giganți, fauni, unicorni, satiri, etc.) Mi s-a părut formidabil modul în care scriitorul descrie atât de bine Narnia și viețuitoarele sale. Atmosfera este una de basm care te face să îți dorești să fii din nou copil. Chiar dacă am citit această carte la 23 de ani, cred că nu este un alt efect decât atunci dacă o citeam la o vârstă fragedă.

Așteptările mele legate de carte au fost cu mult întrecute și îmi doresc ca peste câțiva ani să retrăiesc cartea alături de locuitorii fantastici ai Narniei și de cei patru eroi. Finalul cărții este unul pe măsură, așa că ce mai așteptați? Citiți cartea și reveniți cu o părere!

CITATE

Starea de spirit a lui Aslan îi molipsi pe toţi în seara aceea. Peter nu se simţea prea în largul lui la gândul că va trebui să dea bătălia de unul singur; vestea că Aslan s-ar putea să nu fie cu ei îl luase prin surprindere. În timpul cinei din seara aceea nu se vorbi prea mult. Toţi îşi dădeau seama cât de diferit fusese totul cu o seară înainte sau chiar şi în dimineaţa aceea. Aveai senzaţia că vremurile bune, care de-abia începuseră, se apropiau deja de sfârşit.

În zilele acelea, departe, în sudul ţinutului Calormen, pe o limbă de pământ la malul mării, trăia un pescar sărman, pe numele său Arsheesh. Împreună cu el locuia un băiat care-i spunea Tată. Numele băiatului era Shasta. Dimineaţa devreme, Arsheesh ieşea în larg la pescuit, iar după-amiaza îşi înhăma măgăruşul la căruţa încărcată cu peşte şi pornea înspre satul aflat cam la o milă mai la sud. Dacă vânzarea era bună, pescarul se înapoia acasă bine dispus şi Shasta scăpa de bruftuială. Dar dacă vânzarea mersese prost, Arsheesh îi găsea mereu nod în papură şi nu de puţine ori Shasta mânca bătaie. Şi nu era greu să-i găsească pricină, căci numeroase erau îndatoririle lui Shasta: de la reparatul şi curăţatul plaselor de pescuit şi până la pregătirea cinei şi dereticatul prin colibă.

Magia merge mână în mână cu sângele nobil. Cine-a mai pomenit ca un om simplu să fie Magician? Eu ştiu care e adevărul, chiar dacă nu mi-l spui. Unchiul tău este marele Rege şi marele Magician al lumii voastre. Prin arta lui, a reuşit să-mi vadă chipul într-o oglindă magică sau într-un lac fermecat; încântat de frumuseţea mea, a făcut o vrajă care a cutremurat lumea voastră din temelii şi v-a trimis pe voi peste marea prăpastie care desparte tărâmurile să mă rugaţi să merg la el.

Alice în Țara Minunilor – Lewis Carroll (recenzie)

Lewis-Carroll-Aventurile-lui-Alice-in-Tara-Minunilor-editura-Cartier

Autor: Lewis Carroll

Naţionalitate: engleză

An apariţie: 1865

Nota mea: 5/5

Ecranizare: da

Deși este considerată o carte mai mult pentru copii, pot spune că mi-a plăcut foarte mult. Aventurile lui Alice sunt deosebite și neobișnuite pentru un copil de vârsta sa. După această frumoasă carte s-au făcut filme și desene animate. Mi-a făcut plăcere să trăiesc alături de Alice aventurile copilăriei sale.

Fantasticul este în această carte la el acasă, Alice fermecându-mă prin prezența sa inocentă într-o lume de basm.Țara Minunilor este un loc ciudat, cu personaje ciudate ce acționează într-un mod și mai ciudat. Personajele sunt parcă desprinse dintr-o lume de basm, Alice se poate micșora sau mări după cum dorește, iar cartea are în centru  o lume în care orice este posibil.

Regina este un personaj pe care l-am “criticat” pe tot cuprinsul cărții. Îmi doream parcă să dispară.Este un personaj ciudat și are mania de a tăia capetele tuturor. Dar cred că asta oferă mai mult haz cărții. Mai este nevoie să spun că în afara de Alice, toate personajele sunt anormale? Aștept să îmi spuneți dacă v-a plăcut cartea și de ce!

CITATE

Pălărierul cel Nebun: Există un loc ce nu se aseamănă cu niciun alt loc de pe Pământ. Este un ţinut plin de minuni, mister şi pericol! Unii spun că pentru a putea supravieţui acolo, trebuie să fii la fel de nebun ca un pălărier. (Îşi scoate pălăria.) Iar eu, din fericire, sunt.

 Regina se făcu roşie ca focul de furie şi, după ce se uită fioroasă ca o fiară la Alice, începu să ţipe: Tăiaţi-i capul! Tăiaţi-i…

Next Entries »