Autor: Eowyn Ivey
Naționalitate: americană
An apariție: 2016
Număr pagini: 445
Titlu original: To The Bright Edge Of The World
Nota mea: 4/5
Gen carte: ficțiune istorică, realism magic, aventură
Notă goodreads: 4.15
Primită de la: librăria online Libmag
Puteți găsi cartea AICI
PREZENTARE
În iarna anului 1885, colonelul Allen Forrester, erou de război, conduce un mic grup într-o expediție considerată imposibila: explorarea imensului și sălbaticului Teritoriu Alaska. Allen își consemnează minuțios experiențele extraordinare în speranța ca jurnalele sale vor ajunge la Sophie, soția sa însărcinată, rămasă acasă, în cazul în care el nu va supraviețui. Colonelul și oamenii săi se aventurează în amonte pe râul Wolverine, descoperind o lume de o frumusețe incredibilă, dar și înfruntând primejdii pe care nu și le-ar fi putut închipui. Pe măsură ce cartografiază teritoriul și adună informații de la triburile de indieni, sfidând mereu pericolul de a muri de foame, exploratorii nu reușesc sa scape de sentimentul ca o forța superioară, misterioasă le amenință permanent existența.
PĂREREA MEA
De aceeași autoare eu am mai citit o carte care se numește Copila de zăpadă, o carte foarte frumoasă pe care am citit-o acum doi ani, după Paște, când timp de câteva zile a nins puternic. Romanul despre care vreau să vă vorbesc acum, Spre marginea luminoasă a lumii, a fost pentru mine o lectură puternică, aparte și o adevărată aventură. Este o lectură mai potrivită pentru anotimpul rece, însă mie mi-a făcut o mare plăcere să călătoresc în Alaska alături de personaje. Este o ficțiune istorică, dar se încadrează și în realismul magic, deoarece apar și niște elemente cu tentă fantastică. Este o carte mai grosuță (445 de pagini), dar asta nu m-a împiedicat să mă bucur de lectură. Fiind vacanță, a venit la momentul oportun. Cartea este foarte complexă, în sensul că are multe personaje și mai multe planuri care sunt prezentate pe rând. Titlul cărții este o metaforă a călătoriei pe un tărâm necunoscut, cu referiri la albul din Alaska (marginea luminoasă a lumii). De asemenea, tema principală este călătoria. (mai mult…)
Autor: Eowyn Ivey
Naționalitate: americană
Titlu original: The Snow Child
An apariție: 2012 (2014 la Editura Polirom)
Gen carte: roman istoric, fantasy
Număr pagini: 326
Nota mea: +5/5
Primită de la: Librăria online Târgul Cărții.ro
Puteți găsi cartea AICI ( în limita stocului disponibil + reducere)
PREZENTARE
Ajunși deja la jumătatea vieții, Jack și Mabel se luptă să-și clădească o viața nouă în Alaska anilor ’20, însă durerea pricinuita de lipsa copiilor sapa o prăpastie tot mai adâncă intre ei. Într-o clipă de exaltare, la căderea primei zăpezi din an, cei doi plămădesc o copilă din zăpadă cu chip delicat, buze trandafirii și păr bălai. Nu mică le este însă mirarea a doua zi, când descoperă ca fetita de zăpadă a prins viață, ca și cum povestea Snegurocikăi, ce încântase copilăria lui Mabel, ar fi devenit realitate. Din acea clipa, Faina, copila de zăpadă, va deveni parte din familie și prezența ei candidă le va schimba viețile pentru totdeauna.
PĂREREA MEA
Aveam cartea asta pe lista mea de citit de câteva luni bune și parcă mereu am evitat să o achiziționez, dar când am primit-o de la librăria- anticariat online Târgul CărțiI am fost extrem de încântată și abia așteptam să o citesc! Până în acest moment am citit 26 de cărți (anul acesta, adică) și trebuie să vă spun că este în top pe primul loc. Este o carte excepțional de frumoasă, de captivantă și care decurge ca un basm. Dacă vă uitați cu atenție la coperta cărții din fotografie, veți vedea o carte nouă și cu o copertă extrem de frumoasă.
Din titlul cărții deja ne putem imagina că această copilă de zăpadă este un personaj fantastic care ne va captiva și ne va introduce într-un univers feeric. Copila de zăpadă, pe numele ei Faina, este elementul care va oferi culoare vieții celorlalte personaje principale ale cărții, Mabel și Jack. Poate la prima vedere povestea cărții pare banală…o familie de oameni trecuți de prima tinerețe care nu au copii fac într-o zi un copil din zăpadă. Dar ce se întâmplă apoi rămâne o enigmă, deoarece au loc tot felul de evenimente surprinzătoare și deși îmi este foarte greu să nu ofer o groază de spoilere, încerc doar să vă stârnesc interesul pentru carte.
Stilul cărții este foarte ușurel, eu am citit-o în câteva zile, în vacanță și am fost extrem de plăcut impresionată de ceea ce am citit. Personajele interesante, atmosfera captivantă și celelalte elemente ale cărții fac din ea un roman de excepție. Credeți-mă pe cuvânt că este primul roman citit anul acesta care m-a impresionat foarte tare.Mereu am iubit basmele, iar atmosfera de basm a acestei cărți a fost pe placul meu.
Personajele cărții nu sunt foarte numeroase, dar mi s-au părut foarte bine conturate. Mabel are undeva la 50 de ani și trăiește alături de soțul ei, Jack, într-o colibă din Alaska. Atât Mabel, cât și Jack trec împreună prin multe încercări, dar de fiecare dată destinul îi ajut să depășească toate obstacolele. Jack este un bărbat puternic pe care însă nu l-am admirat tot timpul. Preferata mea rămâne Mabel, care este o femeie deosebită și extrem de iubitoare. Faina sau copila de zăpadă este un personaj ciudat și dacă veți citi cartea, veți înțelege ce vreau să zic. Există în carte și unele scene care îți dau senzația de melancolie sau tristețe, dar pe măsură ce parcurgi romanul începi să înțelegi mai bine acțiunea și personajele.
Cum v-am mai spus, este carte foarte frumoasă și te ține cu sufletul la gură, iar de multe ori mi s-a întâmplat să anticipez anumite scene, dar să știți că autoarea cărții este o maestră în jocul cu cititorul. Finalul cărții mi s-a părut imprevizibil și chiar nu mă așteptam la acel final. Nu vă spun care este și îmi doresc foarte tare să citiți acest roman. Este genul de carte din care înveți multe și practic ești prins în vârtejul acțiunii. Vă recomand acest roman dacă iubiți genul fantasy, cărțile care au la bază basmele și lecturile captivante.
CITATE
Amintirea îi făcea rău. În faldurile sale erau strâns înfășurate rușine și umilința, precum și vina teribilă de-a fi provocat moartea păsării. Dar în miezul său era emoția reală – o dezamăgire furibundă. Dacă nu reușea să convingă pe nimeni, atunci ea cum mai putea continua să creadă?
S-a oprit și a întors capul. Pentru o clipă, privirea i s-a pironit într-a lui Jack și acolo, în ochii ei aurii și îngustați, a văzut el sălbăticia locului. De parcă ar fi privit sălbăticia însăși drept în ochi.