Autor: Guy de Maupassant
Naționalitate: franceză
Titlu original: Mont-Oriol
An apariție: 1887
Nota mea: 5/5
Alte cărți: Pierre și Jean
L-am îndrăgit pe Maupassant încă de la lectura romanului Bel-Ami, carte citită de mine undeva prin liceu. Îmi place cum scrie, îmi plac personajele lui și modul în care a reușit să le dea viață și mai ales, atmosfera pariziană. Stilul său îmi amintește cumva de Emile Zola, un alt scriitor francez preferat. (A cărui carte, Nana, o am în bibliotecă de mai mulți ani și am citit-o cu sufletul la gură). Mont-Oriol este povestea unor destine nefericite, care caută iubirea acolo unde nu trebuie și care se amăgesc pentru scurt timp că sunt fericite.
Societatea franceză a secolului al XIX-lea este frumos înfățișată, cât și societatea burgheză și a aristocrației. Maupassant este un fin psiholog, reușind să surprindă diferite stări emoționale ale personajelor, care simt iubire, gelozie sau sau deziluzie. Personajele sunt dominate de putere și urmăresc cu orice scop să obțină bogăție și statut social.
Christiane este o tânără femeie căsătorită cu un bărbat mai în vîrstă, prea puțin preocupat de sentimentele și trăirile soției sale, de la care nu aștepta decât un fiu. Paul îi oferă Christianei iluzia unei iubiri de moment, el fiind prea tânăr și aventurier pentru a fi fidel unei singure femei.
Când Christiane rămâne însărcinată cu amantul ei, Paul nu face decât să se îndepărteze și o lasă pe tânără să sufere și să se iluzioneze în continuare. Mi-a fost milă, extrem de milă de ea și mi-am dorit ca la finalul romanului să se întâmple ceva care să o aducă, sufletește vorbind, pe linia de plutire. Dacă a fost sau nu așa, vă las să descoperiți singuri. (mai mult…)