Autor: Henryk Sienkiewicz
Naționalitate: poloneză
Titlu original: Wiry
An apariție: 1910 (2005 la Editura Leda )
Gen carte: roman, literatură clasică, istorie
Număr pagini: 336
Nota mea: 4/5
Primită de la: Editura Leda
Puteți găsi cartea AICI
PREZENTARE
“Eu sunt un om de condei, care nu se pricepe la discutii si actiuni legate de politica practica […] Nu stiu să conduc dezbaterile, sa le readuc la matca atunci cand se abat pe directii laturalnice si imi lipseste cu desavarsire orice indemanare in aplanarea conflictelor. Necunoscand problemele de ansamblu, nu sunt in stare sa rezum punctele de vedere opuse si sa le prezint in mod sintetic. […] Politica aplicata este pentru mine un domeniu strain, nepotrivit cu firea mea, si mi-as dori sa raman intotdeauna asa”. Astfel isi intemeia Sienkiewicz la sfarsitul anului 1906, cu modestie si demnitate refuzul de a conduce un comitet infiintat pentru organizarea unei actiuni politice comune. Ca lucrurile nu trebuie considerate tale quale, o demonstrează, printre altele, succesul de-a dreptul fulminant, repurtat in noiembrie 1905, de discursul improvizat intr-un balcon cu prilejul unei manifestații populare. Ei, si tot el a scris proza social-politica și de dragoste, Convulsii, în realitate un roman-răfuiala, contrariind acuzator oficialitățile culturale care l-au întâmpinat cu ostilitate, menționându-l denigrator sub eticheta “eșecului” peste o jumătate de secol. Aceasta opera, Convulsii, mai mult decât interesanta, o oferim acum cititorilor pentru prima dată într-o versiune românească. Habent sua… (Stan Velea)
PĂREREA MEA
Am primit un exemplar al acestei cărți de la Editura Leda (Grupul editorial Corint) și țin să le mulțumesc frumos pentru asta. De Henryk Sienkiewicz am mai citit până acum Quo vadis (care este unul dintre romanele mele preferate ever!) și Fără ideal. Romanul de față ce poartă un titlu extrem de sugestiv, Convulsii, este genul de carte care îți arată o altă față a istoriei și prezintă multe dedesubturi ale societății poloneze.
Autorul a fost un patriot înrăit și nu a ezitat nicio secundă să introducă în scrierile sale pagini încărcate de istorie și socialism. Cartea este complexă, abundă în numărul mare de personaje și dacă inițial am crezut că o voi citi repede, m-am înșelat. Este un roman clasic, foarte bine construit, care m-a captivat destul de repede, chiar dacă tema istoriei nu este pe placul meu întotdeauna.
Titlul Convulsii face referire la problemele sociale din perioada revoluției de la 1905-1907, o perioadă tulbure pentru Polonia din mai multe puncte de vedere, dar și la frământările interioare ale personajelor. Tema principală a cărții este cea istorică, dar mai apar și iubirea, prietenia sau familia. Personal am iubit mai mult paginile în care iubirea își făcea simțită prezența.
Despre personaje v-am spus deja că sunt numeroase, iar un fapt ce îl urăsc este numele lor greu de ținut minte. Personajele mele preferate sunt Krzycki și domnișoara Anney, doi tineri între care se va înfiripa o poveste de dragoste neobișnuită, dar cărora le va rezerva și foarte multe surprize. Vă mai spun că la baza cărții stă un secret uriaș care pe mine personal m-a tulburat complet. Umorul cu care sunt scrise unele pagini mi s-a părut uimitor, iar stilul lui Sienkiewicz unul formidabil.
Pentru cei care nu citiți de obicei literatură clasică, vă avertizez că s-ar putea să fie cartea puțin cam greoaie pentru voi, dar pentru cei care sunt familiarizați cu stilul clasic, vă recomand această carte din toată inima. Veți descoperi un roman complex și foarte bine pus la punct. Plus că este o carte care abordează teme și conflicte serioase.
Dacă ați citit cartea, vă aștept cu opinii. Dacă nu, repede la citit!
CITATE
Suferința este o revărsare fără margini, ca marea, pe când vârtejurile, tornadele nu sunt decât valurile de la suprafața apei.
Dar tu, suflete, zbori tot mai sus și mai sus. Pământul a rămas undeva pe fundul prăpastiei, iar tu, prin norii ușori ca puful, rătăciți pe bolta cerească, străbați văzduhul inundat de strălucire, pustiu și rece.
Autor: Henryk Sienkiewicz
Naționalitate: poloneză
Titlu original: Quo Vadis?
An apariție: 1895
Gen carte: roman istoric, ficțiune, clasic
Număr pagini: 579
Nota mea: 5/5
Primită de la: Librăria online Târgul Cărții.ro
Puteți găsi cartea AICI ( în limita stocului disponibil)
PREZENTARE
„Meritele artistice ale operei rezida, așadar, în răsfrângerea deosebit de plastica a lumii păgâne. Realizându-se pe mai multe planuri, curgerea întâmplărilor se desfășoară dinamic, fără a întârzia în amanunte lăturalnice; epicul se împlinește armonios cu descripția magistral proporționată a elementelor de cadru. Volumul enorm de fapte narate și varietatea lor dezvolta neprevazutul episoadelor. Deși relativ multe, personajele menite să înfățișeze stricăciunea cetății sunt bine alcătuite; chiar dacă uneori nu au decât un rost decorativ, sunt verosimile; în afara de câteva excepții, Vinicius sau Chilon Chilonides, nu sunt fisurate de contradicții flagrante.
Pe de altă parte, mișcarea vie, plasticitatea scenelor și, mai ales, priceperea povestitorului sunt însușiri care țin treaza atenția. Cu toate slăbiciunile existente – goluri în structura sociala, menționarea prea grăbita a conspirației lui Pison, precipitarea evenimentelor spre sfârșit etc. – atmosfera de ansamblu a metropolei romane se întipărește în memorie în toată complexitatea ei.“ (Stan Velea)
PĂREREA MEA
Prima dată am citit această carte în ultimul an de liceu și țin minte că mi-a plăcut extrem de mult. Pe blog, aici, i-am făcut o primă recenzie, însă chiar dacă este incompletă, nu am vrut să o șterg, ci acum să îi rezerv o recenzie specială cu impresiile de după ce-a de a doua lectură. Quo vadis este genul de carte complexă pe care vrei să o recitești după un timp și pe care cu siguranță vrei să o recomanzi și altora. Până acum câțiva ani, când lecturile mele nu erau atât de multe la număr, dacă mă întreba cineva de cartea mea preferată, cu siguranță o numeam pe aceasta. Dar să știți că acum am zeci de cărți preferate din care mi-ar fi greu să alege doar una sau două. Am primit un exemplar al acestei cărți de la librăria online Târgul Cărții.ro spre recenzie și vreau să le mulțumesc pentru imensa bunăvoință!
Cândva mi-am spus că nu merită să te gândeşti la moarte, căci moartea se gândeşte la noi şi fără ajutorul nostru.
Această a doua lectură a cărții vine însă într-un moment trist din viața mea (pierderea tatălui meu la finalul lui martie), dar cum niciun lucru nu este întâmplător, cred cu tărie că subiectul cărții (viața creștinilor în timpul lui Nero și modul în care aceștia se rugau și credeau) m-a învățat ceva. Iar acel ceva este că trebuie să credem în puterea lui Dumnezeu și în minuni. Stilul cărții este accesibil, iar cartea abundă în pagini întregi de descrieri. Sienkiewicz a fost un maestru al scrisului care a creat niște imagini superbe atât ale fericirii, cât și ale suferinței. La bază este un roman istoric, dar de asemenea mai întâlnim religia sau iubirea. Mi-a plăcut foarte mult felul în care autorul îmbină atât de armonios istoria, religia și iubirea.
Nu-i moartea în faţa voastră, ci viaţa! Nu chinurile, ci bucuriile nemăsurate! Nu lacrimi şi suspine, ci cântări! Nu robie, ci libertate.
Pentru poezie şi artă e îngăduit şi se cuvine să sacrifici totul.