Capcana (vol. 1) – Simona Stoica (recenzie)

Capcana-vol1

Autor: Simona Stoica

Naționalitate: română

An apariție: 2015 (la Editura Herg Benet)

Gen carte: ficțiune

Număr pagini: 312

Nota mea: 4/5

Puteți găsi cartea AICI

Primită de la: Editura Herg Benet

PREZENTARE

Trăieşti în trecut. Fugi de prezent. Privești spre viitor.

Nu sunt o victimă.
– Shade Hollow –

Nu sunt un asasin.
– Jack Harper –

Nu sunt un trădător.
– Malek Hellfire –

Sunt un Rephelim.
Și Moartea e Stăpâna mea.

PĂREREA MEA

De autoarea Simona Stoica am aflat de la editura Herg Benet și îmi doream de ceva timp să îi citesc cărțile. Capcana este primul volum din a doua carte a seriei Rephelimii și curând sper să citesc și primul volum al seriei, Provocarea, pe care nu am avut ocazia să o citesc.

Când îi împărtășise lui Azazeal temerile ei, el preferase să o ignore și o privise cu un amestec de silă și surprindere, de parcă pentru ea viața nepoatei sale căpătase forma și valoarea unui fir subțire de ață, în pânza care se întindea peste cele trei meleaguri din Haven, însă un fir de ață care putea să mențină pacea.

Acest  volum mi s-a părut destul de bun și de interesant, este complex și are o acțiune care necesită multă atenție. Cu toate acestea, nu știu cum s-a întâmplat, dar m-a prins un pic mai greu la început. Asta a fost până am început să înțeleg ce se întâmplă, să mă familiarizez cu personajele și să intru în mijlocul acțiunii. (mai mult…)

Blestemul zorilor (vol. 2 din seria Neamul Corbilor) – Lavinia Călina

 

blestemul -calina

Autor: Lavinia Călina

Naționalitate: română

An apariție: 2016 (la Editura Herg Benet)

Gen carte: ficțiune

Număr pagini: 293

Nota mea: 5/5

Alte cărți de aceeași autoare: Copiii întunericului (vol. 1 din seria Neamul Corbilor), Zona zero

Puteți găsi cartea AICI

Primită de la: Editura Herg Benet

PREZENTARE

Despărțite de încrâncenata luptă a magiei, luptă la care nu și-au dorit să ia parte, reîntâlnirea dintre Nicol și Roxana nu este cea așteptată. Ambele tinere fete intră în mrejele fără scăpare ale propriilor Neamuri, adâncindu-se treptat în fapte care le determină, aparent, să își piardă identitatea. Iar viziunea cea mai întunecată, acea viziune o morții și a crimei de neînchipuit, pare să prindă contur din ce în ce mai puternic. Un contur negru… al destinului neînduplecat.

Magie și acțiune, răsturnări de situație, intrigi țesute de veacuri, iubiri blestemate; un creuzet al coșmarurilor devenite realitate, în care moartea pândește din colțul oricărei străzi, în ochii oricărui trecător și chiar din adâncul propriului suflet. Lupta abia a început, iar Neamul Corbilor este mai decis ca niciodată să fie cel care va câștiga supremația asupra întregii lumi.

PĂREREA MEA

Vă povesteam aici ce impresie mi-a lăsat primul volum al seriei și vreau să vă spun că cel de-al doilea volum mi s-a părut la fel de palpitant. Cum am mai spus deja și în alte recenzii, legătura mea cu literatura fantasy românească nu a fost una foarte strânsă, dar tinde spre una din ce în ce mai puternică. Pe Lavinia Călina am descoperit-o datorită editurii Herg Benet, cu care am o frumoasă colaborare. Este unul dintre autorii români tineri care promite și personal îmi doresc să citesc cât mai multe cărți scrise de ea.

Când ultima fărâmă de energie a trecut prin degetele mele, mi-am tras mâna li l-am privit pe bărbat. Supraviețuise. Eram oarecum impresionată, nu mulți trăiau după acest proces, iar bărbatul din fața mea era deja într-o stare oribilă.

De Lavinia Călina am mai citit până acum primul volum din seria Neamul Corbilor (care se numește Copiii întunericului ) și Zona zero, o carte cu o altă temă interesantă căreia o să îi fac curând o recenzie separată. Mi-a plăcut enorm primul volum al seriei și la fel a fost și cu acesta. Romanul are puțin sub 300 de pagini și te invită la o lectură ușurică, relaxantă și extrem de palpitantă.

Dacă un vrăjitor ce a jurat credință unui Neam face un copil cu altul ce nu a depus un jurământ, iar e ok, pentru că cel mic se naște direct cu semnul Neamului din care face parte tata sau mama.

(mai mult…)

Copiii întunericului (vol. 1 din Neamul Corbilor) – Lavinia Călina

neamul corb 1

Autor: Lavinia Călina

Naționalitate: română

An apariție: 2014 (la Editura Herg Benet)

Gen carte: ficțiune

Număr pagini: 288

Nota mea: 4/5

Puteți găsi cartea AICI

Primită de la: Editura Herg Benet

PREZENTARE

Roxana și Nicol, două adolescente cu personalități aparent diferite, devin cele mai bune prietene după o noapte în care viața li se va schimba complet. Împărtășind același secret, ele vor încerca timp de mai mulți ani să ducă împreună o existență cât mai banală, cotidiană, pentru a se ascunde de cei care le doresc, probabil, moartea.

Dar chiar secretul nu este ceea ce pare. Devenite pioni în mijlocul unei confruntări seculare între cele mai puternice neamuri de vrăjitori, cele două tinere au de ales între a fugi mereu sau a-și înfrunta adversarii. Întunericul este însă foarte aproape, mult prea aproape…

PĂREREA MEA

Îmi doream de foarte mult timp să citesc cărțile scrise de Lavinia Călina, autoare despre care am auzit doar lucruri bune și interesante. În luna iunie a acestui an am primit minunata veste că al meu blog va colabora cu editura Herg Benet și în coletul primit de la ei am găsit cele două volume din seria Neamul Corbilor. Acum voi face o scurtă recenzie doar primului volum, Copiii întunericului, urmând ca foarte curând să citiți o recenzie separată pentru volumul 2, Blestemul zorilor.

Tot atunci am aflat că puterea pe care o aveam eu era naturală, ereditară. Că doar primul copil de sex feminin putea moșteni dinspre înaintașele ei, iar dacă prima fată murea, puterea familiei murea odată cu ea. Pe tot parcursul prelegerii mi se făcuse rău de vreo două ori.

Acest volum are 288 de pagini și are un format mai micuț, fapt ce îl face să fie ușor de citit. Mi-a plăcut mult coperta și vreau să vă spun că nu mă așteptam să îmi placă atât de mult. Abia în ultima vreme am început să citesc un pic mai mult fantasy și nu eram sigură la început că voi fi atrasă de vrăjitoare, magie, clanuri și tot felul de evenimente de acest gen. Dar am fost plăcut surprinsă să descopăr o carte minunată care are de toate: are relații de dragoste, de prietenie, de familie, magie, intrigi, conflicte, umor, mister, crime, etc. (mai mult…)

alter.ego – Ana Mănescu (recenzie)

alter ego

Autor: Ana Mănescu

Naționalitate: română

An apariție: 2014 (la Editura Herg Benet)

Gen carte: ficțiune

Număr pagini: 214

Nota mea: 4/5

Puteți găsi cartea AICI

Primită de la: Editura Herg Benet

PREZENTARE

Numele meu este Sonnja. Sunt vicioasă, singură, răzvrătită și mizerabilă.

Noi vom schimba lumea. Suntem cei care vibrează. Stârnim valuri, uragane și cutremure, dar merită. Sau cel puțin asta am crezut toți la început.

Printre cărți, tripuri, flashback-uri, eșecuri, iluzii, idealuri, țigări, vin, iarbă, un fort din cuburi de zahăr impregnate cu acid, metamorfoze, felinare care dansează, Muzica goală, fluturi, uragane, sex, dragoste, prietenie și artă, mesajul este simplu: păstrează-ți esența și iubește. În ordinea asta.

PĂREREA MEA

Până acum nu am mai citit nimic de Ana Mănescu și sunt foarte surprinsă de stilul în care scrie. Deși mi-a plăcut cartea destul de mult, aș vrea să spun că mă așteptam la un conflict mai concentrat, la o poveste în care Sonnja (personajul feminin principal) să aibă un rol mult mai bine elaborat. Cartea este scrisă la persoana I și este alcătuită ca un jurnal intim al Sonnjiei, o tânără zăpăcită și nonconformistă care își trăiește viața cum dorește.

Tot timpul am plâns în hohote. Ce importanță au însă câteva ațe, când sforile mele nu se mai pot desface? A fost suficient să mă uit o clipă la Thea, Rin și Petra ca să mă calmez. Ele rămân. Magia dispare. Și, deși încă nu o știam, Vara aceea urma să rămână.

Este un roman de doar 214 pagini, dar să știți că veți găsi în el mai mult decât v-ați aștepta. Veți descoperi o criză adolescentină a unor personaje care duc o existență aparte, care încearcă să conștientieze că viața nu e altceva decât un scop un sine. Sonnja este un personaj prietenos (are prietene pe viață de care se simte legată trup și suflet) și oscilează între mai multe iubiri. În același timp, tânăra este un amestec de maturitate și imaturitate care încă mai caută răspunsuri la dilemele de zi cu zi. (mai mult…)

Malad – Alexandru Voicescu

Autor: Alexandru Voicescu

Naționalitate: română

An apariție: 2015 (la Editura Herg Benet)

Număr pagini: 224

Gen carte: roman, ficțiune

Nota mea: 5/5

Puteți găsi cartea AICI

Primită de la: Editura Herg Benet

PREZENTARE

În timpul lansării noului produs al companiei high tech la care este angajat, Andrei, art director român stabilit în Elveţia, experimentează o viziune inexplicabilă, indusă de un desen al misterioasei Ioana. Încercând să afle identitatea acesteia și legătura dintre ei doi, devine implicat în acţiunile unui grup de artişti underground dintr-o reţea cosmopolită, grup care duce la extrem învăţăturile mentorului lor. Acuzat de crimă, trebuie să fugă. Este ghidat de Eliza, o tânără care pare să cunoască îndeaproape motivele ce i-au schimbat viaţa normală şi aproape anostă de până atunci. Pe parcursul a numai câtorva zile, Andrei realizează că adevărurile pe care le ştia despre propria persoană sunt doar o mică parte a unui puzzle care îl poartă fără voia lui prin Praga, Lausanne, Milano și un izolat sat din Banatul sârbesc.

În Malad, realitatea se întrepătrunde cu oniricul, ştiinţa cu alchimia, religia cu fanatismul, iar existenţa obiectivă se dovedeşte doar o umbră a unui alt substrat, mai adânc şi mai improbabil de conştientizat, unde moartea şi decadenţa sunt catalizatori reci ai destinului. În cele din urmă, iubirea poate să fie salvarea. Sau distrugerea, deopotrivă.

PĂREREA MEA

Corect ar fi să încep prin a vă spune că atunci când am primit exemplarul acestei cărți de la editură am simțit că va fi o lectură halucinantă. Titlul este captivant, coperta este faină tare și mă așteptam ca și romanul în sine să mă captiveze. A trecut cred că vreo săptămână de la lectura lui și eu tot nu reușesc să îmi formez o impresie. Este greu să îți formezi o părere atunci când începi să citești o carte, parcurgi vreo 20 de pagini și apoi îți dai seama că ceva nu e în regulă, că s-ar putea să nu fi fost tu suficient de atent la detalii.

Un păr fucsia extravagant, țepos, cu trei șuvițe albastre spre sprânceana din stânga, lăsate mai lungi cam cu cinci centimetri decât restul. Dermatograf vinețiu aplicat extra, ridicat asemeni ochilor de pisică. Avea sânii conturați ferm, cu un decolteu suficient descoperit de tricoul neimprimat.

Stilul cărții nu este atât de accesibil (deși are un pic peste 200 de pagini), cel puțin nu este accesibil  și ușor de înțeles celor neobișnuiți cu acest stil. Spun asta pentru că există o întreagă filosofie în jurul personajului principal și evenimentele neobișnuite de care are parte, fac din roman o carte altfel. Cel puțin pentru mine. Cartea începe lent, aflăm multe detalii despre Andrei, despre viața lui și despre evenimentul la care va lua parte. Însă pânza de păianjen țesută pe tot parcursul cărții va începe să se destrame abia spre final, atunci când ne sunt lămurite multe semne de întrebare. Refuz să vă dezvălui multe din acțiunea cărții, mai ales ca să nu piardă din farmec. Așa că prefer să vă spun doar impresiile mele.

Am dat instinctiv înapoi atunci când lentila unei drone recorder s-a ridicat brusc, trimițând pe ecran o sclipire brutală la contactul cu cerul format din nori de cenușă. Pentru o clipă, o lumină vie și inegală mi-a izbit retina. Câteva raze de soare trecuseră de perdeaua gri înecăcios, pentru a dispărea la fel de repede.

(mai mult…)

Next Entries »