Autor: Pascal Bruckner
Naționalitate: franceză
An apariție: 2013
Număr pagini: 248
Titlu original: Le Maison des Anges
Nota mea: 3/5
Primită de la: librăria online Târgul Cărții.ro
Puteți găsi cartea AICI
PREZENTARE
Cand cersetorii devin ingeri…
Antonin Dampierre, în vârsta de treizeci de ani, foarte preocupat de înfățișarea sa, este un bărbat ca oricare altul. Sau, cel putin, așa pare. Lucrează într-o agenție imobiliară de lux până în ziua în care, ratând o tranzacție din pricina a doi bețivi, se repede la unul dintre ei și îl omoară în bătaie. Antonin are un moment de iluminare: vrea sa purifice lumea de cerșetori. Asa ca își începe căutarea halucinantă prin Parisul epavelor umane, unde o cunoaște pe Isolde de Hauteluce, un fel de mama a răniților. Va reusi aceasta eroina dedicata întru totul umanității să-l salveze pe Antonin de el însuși?
Pentru a descoperi Parisul nu trebuie să ridici ochii, ci să îi cobori spre pământ.
Pascal Bruckner
Parisul nu înseamnă numai clădiri impozante, magazine de lux și vitrine strălucitoare. Parisul înseamnă și oameni fără adăpost, cocioabe din carton, mizerie și suferință. „Celalalt Paris” e un oraș murdar, departe de capitala pudrată și lustruită – imaginea stilizată ce le este oferită turiștilor. Pascal Bruckner reflectează asupra decăderii umane și a contrastului izbitor dintre viața „civilizată” și cei aflați pe treapta cea mai de jos a ierarhiei sociale. Oare cerșetorii sunt reversul fatal al societății noastre ultraigienizate?
PĂREREA MEA
Am primit un exemplar al acestei cărții de la prietenii mei de la Târgul Cărții.ro, cărora le trimit multe mulțumiri. De Pascal Bruckner am mai citit până acum Hoții de frumusețe și Păzea, se-ntoarce Moș Crăciun! Din păcate, niciuneia nu i-am făcut recenzie, deși am avut în plan să fac măcar pentru Hoții de frumusețe, o carte cu un subiect copleșitor.
Revenind la Casa îngerilor, vreau să vă spun că este un roman care nu neapărat că nu mi-a atins așteptările, ci este unul care vine cu ceva nou ca trăire pentru mine, însă nu neapărat ceva pozitiv. Am început cartea undeva înainte de Crăciun și atunci toată lumea citea chestii vesele și în spiritul acestei sărbători. Eu recunosc că m-am cam împotmolit la lectura acestui roman, deoarece stilul cărții îți induce niște stări mai speciale.
Cartea este destul de sumbră, foarte realistă, având la bază prezentarea Parisului dintr-un punct de vedere mai ciudat: personajul principal, Antonin Dampierre este, în urma unei situații ieșite din comun, fascinat de lumea cerșetorilor și de înlăturarea lor.
Tema cărții este cum am spus deja, realistă, dar aș putea foarte bine să mă gândesc și la prezența destinului uman și a tot felul de situații prin care oamenii fără adăpost trec. Titlul este foarte bine ales și face referire la un adăpost unde Antonin ajunge să lucreze. Este o carte care la un moment dat m-a întristat, m-a deprimat, dar în același timp m-a făcut să conștientizez că merită să citim și astfel de cărți.
Viața nu este făcute doar din pozitiv, așa că de ce ar fi toate cărțile așa? Recunosc meritul autorului de a scrie o asemenea carte extrem de bine construită, chiar dacă eu personal mi-aș fi dorit mai mult dialog între personaje. Are foarte multe descrieri, se citește relativ ușor, deși eu nu am citit-o foarte repede. (mai mult…)