Autor: Susana Fortes
Naționalitate: spaniolă
An apariție: 2013 (2021 la editura Humanitas, colecția Raftul Denisei)
Gen carte: ficțiune, roman
Titlu original: El amor no es un verso libre
Număr pagini: 248
Nota goodreads: 3.00
Nota mea: 3/5
DESCRIERE
Povestea unei pasiuni, o carte cu accente de roman politic, cu atmosferă glamour și boemă artistică, în pragul izbucnirii Războiului Civil Spaniol.În vara anului 1935, Kate Moore sosește la faimoasa Residencia de Estudiantes din Madrid, locul în care se întâlnește elita intelectuală republicană – Dalí, Salinas, García Lorca, Buñuel –, anturată de admiratori și personaje mondene. Tânăra americană, care dorește să-și continue studiile de literatură spaniolă, cunoaște aici o lume de revoluționari și visători, de artiști și întreprinzători, de idealiști și ariviști.
Dar cel mai mult o va impresiona profesorul Álvaro Díaz-Ugarte, iar atracția va fi reciprocă. Într-un oraș în care totul se află, cei doi își trăiesc iubirea clandestină cu îndrăzneală și nonșalanță. Până când, într-un canal de irigații, apare cadavrul unui student, iar moartea acestuia începe să o obsedeze pe Kate. Întunecată de crimă, intrigi de stat și de alcov, sub ochiul atent al poliției politice, povestea lor de dragoste îi poate costa viața, iar pentru supraviețuire se plătește un preț imens în Spania anilor 1930.
PĂREREA MEA
Autoare spaniolă contemporană, Susana Fortes are două romane care sunt traduse și în limba română (Iubirea nu e un vers liber și Septembrie mai poate aștepta). Eu l-am citit doar pe primul, iar la al doilea nu știu dacă voi ajunge chiar curând. Deși am văzut pe goodreads că Iubirea nu e un vers liber are o notă micuță (3.00/5.00), m-am încăpătânat să citesc cartea și am sperat că nu mă va dezamăgi.
Din păcate, chiar a fost o dezamăgire literară, cum de altfel au fost multe lecturi din 2022, din ce am citit până acum. În general, dacă o carte mă captivează, îmi este mai ușor să scriu despre ea. Dacă nu, trebuie să mă chinui să găsesc idei pe care să le includ în recenzie. Poate de aceea am multe cărți citite și nu am scris deloc despre ele. Mai uit amănunte, mai uite nume de personaje. Ceea ce este normal.
Revenind la cartea noastră, îmi dau seama că nu prea am citit până acum autori spanioli contemporani. Susana Fortes este din punctul meu de vedere o autoare cu mult potențial, dar în acest roman mi s-a părut că nu a dezvoltat suficient povestea și cititorul nu este pur și simplu atras de scrierea sa. Sau cel puțin eu nu am fost.
Acțiunea cărții se petrece în jurul lui 1935, adică în preajma izbucnirii Războiului Civil Spaniol și mi s-a părut povestea în sine slab dezvoltată ca intrigă și ca fluență a ideilor. Am ales cartea datorită editurii (sunt mare fan editura Humanitas și a colecției Raftul Denisei), dar și datorită titlului. Mă așteptam la ceva romantic, la ceva poetic. Latura romantică, deși este și o poveste de dragoste la mijloc, este tot slab conturată.
Iubirea nu e un vers liber, ci doar o idee de iubire
Personajul principal feminin este Kate Moore, o tânără din America care vine în Spania să studieze. Ea este fascinată de tot ce înseamnă această țară și cultura spaniolă. Aici îl cunoaște pe fermecătorul Alvaro Diaz Ugarte, mai în vârstă cu 15 ani decât ea și se naște o poveste atipică de dragoste. Viața lui Ugarte este complicată, așa că tânăra din America va trece prin tot felul de momente neplăcute. Există în carte o mulțime de descrieri, numai că multe dintre ele mi se par atât de clișeice, încât nu de puține ori îmi venea să casc de plictiseală. (mai mult…)
Autor: Alejandro Palomas
Naționalitate: spaniolă
An apariție: 2019 (la noi, în 2019, la Editura Rao)
Gen carte: ficțiune, YA, mister, drama
Număr pagini: 208
Nota goodreads: 4.30
Nota mea: 5/5
DESCRIERE
Protagonistul acestui roman este un copil cu totul deosebit. Pe nume Guillermo, alintat Guille, trăieste doar cu tatal sau, Manuel, intrucat mama, de profesie stewardesa, a plecat la munca in Dubai. Tocmai a ajuns la o scoala noua, iar singura lui prietena este Nazia, o fata pakistaneza. Pare un copil fericit, un copil anormal de fericit, dupa opinia dirigintei sale, Sonia. Cand aceasta il intreaba „Ce vrei sa fii cand ai sa te faci mare?”, Guille raspunde ca vrea sa fie Mary Poppins. Toate acestea o vor face pe Sonia sa ceara sprijinul Mariei, consilierul scolar, pentru a o ajuta sa descopere ce se ascunde sub acea fatada a fericirii lui Guille.
PĂREREA MEA
Alejandro Palomas este un scriitor spaniol și după părerea mea, unul foarte talentat. Nu am mai citit alte cărți scrise de el, dar aceasta mi-a întrecut toate așteptările. Cartea a fost publicată la editura Rao în 2019 și are doar 208 pagini. Se citește foarte repede și reușește să te prindă încă de la primele pagini. Sunt unii critici care îl aseamănă cu Micul Prinț, dar eu l-aș asemăna și cu Minunea, cartea lui Palacios – și aici mă refer la faptul că aceste cărți au în comun o inocență aparte a personajului principal care este de fapt un băiețel. Bineînțeles că poveștile lor diferă.
Titlul este unul simplu, fără a-l anunța pe cititor că va urma un adevărat carusel de emoții. Deoarece așa am perceput eu întreaga carte – un amalgam de emoții, care mai de care mai covârșitoare. Acest fiu din titlu nu este nimeni decât Guillermo, alintat Guille, un băiețel de 10 ani cu o imaginație debordantă și mare fan al lui Mary Poppins și al poveștilor în general. Temele abordate sunt copilăria, familia, poveștile, relația dintre părinți-copii, dar și relația profesor-copil.
Întrebat la școală ce vrea să fie când va fi mare, Guille spune că vrea să fie Mary Poppins. Nu ca ea, ci ea. De ce? Există un mister legat de această dorință a sa. Un mister pe care nu l-am ghicit, iar la final m-a lovit pur și simplu. Învățătoarea băiețelului și consiliera școlii poartă discuții cu tatăl lui Guille, cu Manuel Antunez, care este de meserie mecanic de avioane. Mama copilului, Amanda, lipsește din peisaj, aceasta fiind stewardesă.
Cum este Guille ca personalitate? Este un copil curios, sensibil, energic și optimist. Dragostea sa față de Mary Poppins o datorează mamei sale, o englezoaică care a crescut la orfelinat până la vârsta de 9 ani. Tatăl său, Manuel, este un părinte model, însă un părinte care ascunde o suferință anume, dorind să își protejeze fiul. Băiețelul se împrietenește la școală cu Nazia, o fetiță de vârsta lui, însă aceasta se lovește de mentalitatea greu de înțeles a familiei sale pakistaneze. Mi s-a părut incorectă atitudinea familiei Naziei față de Guille, cât și consecințele pe care fetița el suportă fără niciun motiv. (mai mult…)
Autor: Maria Duenas
Naționalitate: spaniolă
An apariție: 2012 (2013 la editura Polirom)
Gen carte: ficțiune, istorie, dramă, literatura contemporană
Titlu original: Misión olvido
Număr pagini: 456
Nota goodreads: 3.39
Nota mea: 3/5
DESCRIERE
Printre pasiuni incrucisate si conflicte profesionale, dezamagita de propriul esec sentimental si incapabila sa revina la o viata normala, profesoara Blanca Perea accepta ceea ce i se pare a fi un plicticos proiect academic. Acest lucru inseamna insa si distrugerea propriei familii. Blanca pleaca din Madrid in Santa Cecilia, California; acolo, intre doi barbati, unul care-i aduce marturii postume si altul tot mai apropiat sentimental, Blanca patrunde tot mai adinc intr-un labirint de sentimente, intrigi subterane si usi intredeschise. Dar, inainte de a gasi raspunsuri la multimea intrebarilor ce-i asalteaza destinul, ea mai are multe piedici de trecut.
PĂREREA MEA
Maria Duenas este o scriitoare spaniolă, autoarea și a romanului Iubirile croitoresei, dar și profesor universitar în Spania. Ce avem și ce uităm a fost publicat inițial în 2021, iar la noi a apărut la editura Polirom, în 2013. Acesta este primul roman pe care eu îl citesc și sper să ajung curând și la Iubirile croitoresei, pe care o am de ceva timp pe lista mea. Ce pot să vă spun despre carte? Am avut așteptări mari, dar simt acum, după ce am terminat cartea, că nu a fost suficient. Au fost niște elemente în carte care nu m-au ținut lipită de ea și e păcat asta. La începutul cărții aflăm că aceasta a fost dedicată fratelui autoarei, Pablo Ducnas Vinuesa.
Cartea este structurată în 45 de capitole, potrivite ca mărime. Titlul face referire la viața și gândurile Blancăi, o femeie trecută de prima tinerețe. Ca teme abordate avem istoria, cercetarea, profesia, familia, iubirea. Deși are un număr destul de generos de pagini, adică 476, eu nu am simțit când au trecut. Personajul feminin principal este Blanca Perea, profesor universitar în Spania, care decide să plece în California pentru un proiect academic. (mai mult…)
Autor: Carlos Ruiz Zafon
Naționalitate: spaniol
An apariție: 1992 ( 2013 la Editura Polirom)
Gen carte: roman, fictiune
Număr pagini: 300
Titlu original: Light of September
Nota goodreads: 3.88
Nota mea : 5/5
Prima mea întâlnire literară cu Carlos Ruiz Zafon a fost anul trecut, când am citit Marina, un roman care mi-a ridicat mari semne de întrebare. Nu am mai întâlnit stil ca al său în nicio carte citită până acum, la modul sincer. Luminile din septembrie m-au atras în primul rând prin titlul care mi s-a părut promițător, dar și prin coperta destul de sugestivă. Îmi doream mister, acțiune, personaje altfel și ceva să mă captiveze. Ce mi-a plăcut la acest roman? Multe. Ca stil, cartea este un amestec de mister, gotic, suspans și ceva horror.
Deși este încadrată la colecția Junior de la editura Polirom, nu cred ca este chiar un titlu potrivit pentru copii. După mine, ar fi mai mult pentru adolescenți. Deși l-am descoperit anul trecut pe autor, pot spune că este unul dintre autorii mei preferați proaspăt descoperiți. (mai mult…)
Autor: Miguel de Cervantes Saavedra
Naționalitate: spaniolă
An apariție: 1605
Nota mea: 4/5
Tip carte: roman clasic
Număr pagini: 632
PREZENTARE
La 400 de ani de la apariția primei sale părți și la 390 de ani de la apariția celei de-a doua, “Don Quijote de la Mancha” continua să fie una dintre cele mai traduse și citite cărți din literatura universală. O noua versiune românească, la o jumatate de secol după prima, devenise demult necesară. Cea de față, realizată într-un spirit de maximă fidelitate față de original și într-o limbă cât mai apropiată de româna actuală, înlesnește cititorului un contact mai proaspăt cu primul roman modern și, totodată, cu cea mai complexă și mai greu de definit narațiune pe care au dat-o de a lungul timpului literaturile europene. Roman comic irezistibil și meditație metafizică deschisă oricăror interpretări, “Don Quijote” este o epopee a oamenilor care se încumetă să si remodeleze lumea ori au curajul să-i iubească și să-i urmeze pe smintiții singuratici cu suflet mare și credință în Dumnezeu. Don Quijote si Sancho Panza își poartă umanitatea în umbra inaccesibila a unei Dulcinee inaparente. Romanul lui Cervantes a devenit un adevărat mit modern în care fiecare om își caută necontenit reprezentările propriilor exuberante și melancolii, râzând și plângând și, mai ales, încercând să înțeleagă ce se întâmplă cu noi pe lumea aceasta.
PĂREREA MEA
Prima dată ar trebui să împărtășesc cu voi cum de am ajuns la această carte și cum de m-a împins curiozitatea să o citesc. Eram studentă, se apropia licența și vroiam să citesc ceva relaxant. Am căutat pe net o listă cu romane clasice interesante și am găsit această carte pe listă. Așa că am mers la bibliotecă, am luat-o și am pornit alături de zăpăcitul Quijote în aventura vieții lui. L-am luat cu noi pe Sancho Panza călare pe măgăruș și am trecut printr-o groază de peripeții. Deși este o carte destul de voluminoasă și în mare destul de greu de citit și de înțeles (că doar e scrisă în secolul 17), consider că este o carte valoroasă pentru iubitorii de clasici și prezintă niște perspective ce nu mai sunt tratate acum.
Dragostea nu are profesor mai bun decât ocazia.
Țin minte ca mă prindea miezul nopții cu acest roman stufos în mână, dar chiar nu conta. Pentru mine era mai important să citesc. Și încă este. Îi citeam chiar și colegei de cameră frânturi din aventurile cavalerului fantezist și când mă opream, mă întreba ce alte nebunii mai face Quijote.
Tirania motanului e mai bună decât dreptatea şobolanului.
Personajul principal al cărții este Don Quijote, un hidalgo (un fel de nobil) pasionat de lectura romanelor cavalerești. De aici și până la o imaginație extrem de bogată a personajului, se ajunge la acțiuni ale personajului ieșite din comun. Deși considerat de multă lume nebun, Quijote este un personaj foarte bine construit care reușește să îl inducă în eroare pe cititor. Și spun asta pentru că eu personal nu l-am considerat nicio secundă atât de nebun pe cât vroia el să pară. (mai mult…)