Autor: Lorenzo Marone
Naționalitate: italiană
An apariție: 2017 (2020 la editura Humanitas)
Gen carte: ficțiune, roman
Titlu original: Magari domani resto
Număr pagini: 328
Nota goodreads: 3.90
Nota mea: 4/5
DESCRIERE
Într-un Napoli descris cu atâta vivacitate și culoare, încât pare să se audă în fundal muzica lui Pino Daniele, romanul Mâine poate am să rămân aduce în prim-plan, pe lângă personaje savuroase și complexe, o concretețe a cotidianului care îl face deseori pe cititor să creadă că și el e protagonist în această poveste din Cartierele Spaniole. În 2017 a primit Premio Selezione Bancarella.
Luce di Notte (adică „lumină de noapte“, un oximoron onomastic impus de un tată aventurier), o tânără avocată în blugi și mereu călare pe legendara Vespa portocalie, se revoltă împotriva tuturor: a unei mame tăcute și conservatoare, a iubitului care a părăsit-o, a amintirii tatălui plecat de acasă nu se știe de ce, a proprietarului biroului de avocatură unde lucrează, care crede că poate ține bătrânețea departe seducând cât mai multe femei. Își pune tot mai des problema să părăsească orașul Napoli și, asemenea fratelui ei, să urmeze visul italian de a se stabili în nord. Viața ei însă începe să capete alte înțelesuri din clipa în care se ivesc trei prietenii mai puțin obișnuite: cu un câine de pe stradă, cu vecinul său, un fost om al mării, ajuns într-un scaun cu rotile, dar mai ales cu un copil de șapte, opt ani, pe care și-l dispută părinții aflați în divorț. Dar poate dragostea adevărată să apară în acest oraș din care Luce își dorește să evadeze?
PĂREREA MEA
Deși am citit cartea asta la începutul lui 2022, în ianuarie, mi-a luat ceva timp ca să mă adun și să scriu câteva cuvinte despre ea. Nu a fost o lectură proastă, dar comparând-o cu alt roman citit de la Marone, mult inferior. Dacă vreți să citiți impresiile mele despre Tentația de a fi fericit, o carte de 5 steluțe, o puteți face aici.
Scriitor italian de succes, Lorenzo Marone mai are un roman tradus la noi la care sper să ajung într-o zi, Un băiat ca toți ceilalți. Și în acest roman, la fel ca în Tentația de a fi fericit, accentul se pune pe destinul uman și pe suișurile și coborâșurile pe care viața ni le rezervă. Titlul bine ales mă duce cu gândul la alegerile pe care de multe ori suntem nevoiți să le luăm. Uneori trebuie să rămâi sau să pleci. De ce se numește romanul așa și care este de fapt contextul – vă invit să citiți cartea și să descoperiți. (mai mult…)
Autor: Lorenzo Marone
Naționalitate: italiană
An apariție: 2015 (2018 la editura Humanitas)
Gen carte: ficțiune, roman
Titlu original: La tentazione di essere felici
Număr pagini: 248
Nota goodreads: 4.09
Nota mea: 5/5
DESCRIERE
Lorenzo Marone ne propune o poveste puternică și emoționantă, scrisă cu meșteșug, despre viață și moarte, condimentată deseori cu accente comice. Cesare Annunziata, eroul septuagenar al romanului, e prins într-un păienjeniș de relații cu fiul lui homosexual, cu fiica adulteră, cu amanta prostituată și cu toți vecinii de bloc. În aparență, e un bătrân obișnuit, chinuit de boală și de perspectiva morții, văitându-se că-i părăsit, bântuit deopotrivă de trecut și de încâlceala prezentului. Neobișnuit însă este răspunsul său la toate aceste neajunsuri ale vârstei: sarcasmul cu care privește întreaga lume, arțagul neîmpăcat cu care-i tratează pe toți cei din jurul lui, și mai ales pe sine, refuzul oricărui compromis de dragul unei independențe scump plătite.
PĂREREA MEA
Lorenzo Marone este un scriitor italian, iar de la el am citit până acum doar această carte. Mai am pe listă o altă carte de a sa, Mâine poate am să rămân. Era pe lista mea de ceva timp Tentația de a fi fericit, însă nu îmi făcusem curaj să o citesc. Despre acest roman am citit doar recenzii pozitive. A fost publicat prima dată în 2015, iar la noi în 2018, la editura Humanitas, în colecția Raftul Denisei. Are un număr redus de pagini (248) și are un stil captivant. A primit numeroase pagini premii literare în Italia (Premio Stresa 2015, Premio Caffe Corretto – Citta di Cave 2016, etc.)
Temele principale ale cărții sunt existența umană, iubirea, prietenia, moartea și bătrânețea. Personajul principal masculin este Cesare Annunziata, un bătrânel simpatic de 73 de ani. Mulți cititori l-au asemănat pe Cesare cu Ove al lui Backman, dar eu nu l-am citit încă, așa că nu îmi pot face o părere. Cartea mi s-a părut super captivantă,am alternat râsul cu plansul (da, este pe alocuri foarte emoționantă) și mi-a părut rău când s-a terminat. Facem cunoștință cu Dante și Sveva( copiii lui Cesare), cu Eleonora( bătrâna pisicărească sărită de pe fix), cu Emma (vecina tânără bătută de soț), cu Marino (vechiul și ramolitul său prieten) și cu Rosanna (femeia cu care are o relație fizică).
Cum mi s-a părut mie Cesare? Un personaj bine conturat și pe care ți-ai dori să îl ai de bunic. Este simpatic, dar este și ironic și acid în gândire. Îl leagă o frumoasă prietenie de ciudata pisicăreasă, deși aceasta nu pare deloc un personaj cu care s-ar împrieteni în mod normal Cesare. O prietenie de o viață îl leagă și de Marino, un bătrânel tot mai răvășit de vârstă, dar și o întâmplare care îi va schimba viața lui Annunziata. Dacă nu ați citit cartea încă, vă recomand călduros să o faceți. Este o carte deosebită care nu trebuie ratată. Dacă însă ați citit-o, vă aștept aici cu impresii.
CITATE
E adevărat, uneori, visele se prezintă la ușa ta, dar numai dacă ai avut grijă să le inviți. Altfel, poți fi sigur că vei petrece seara singur.
Ființa umană e maestră în învârtitul pe loc, numai ca nu atingă obiectivul care o terorizează.