Autor: Maxim Gorki
Naționalitate: rusă
An apariție: 1906 (2018 la Editura Polirom )
Gen carte: roman, ficțiune istorică
Număr pagini: 435
Nota goodreads: 3.93
Nota mea : 5/5
PREZENTARE
Eu știu, va fi o vreme când oamenii vor avea admirație unul pentru altul, când fiecare va fi ca o stea în fata celorlalți! Vor fi pe pământ oameni liberi, măreți prin libertatea lor, toți vor merge cu sufletul deschis, nici o inima nu va mai ști ce e invidia, nimeni nu va mai ști ce e răutatea. Atunci viata va fi în slujba omului, imaginea omului va fi la înălțime… Atunci se va trăi în adevăr și în libertate, pentru frumusețe, și cei mai buni vor fi socotiți aceia care vor cuprinde cit mai mult lumea cu inima lor, care o vor iubi mai profund, cei mai buni vor fi cei mai liberi — în ei sălăsluiește mai multa frumusețe! Aceasta viata va avea oameni măreți…”
PĂREREA MEA
După lectura unei alte cărți scrise de Maxim Gorki, Copilăria, m-am îndrăgostit iremediabil de stilul acestui scriitor. Mă fascinează mai nou cărțile realiste, inspirate din istoria diferitelor țări sau regimuri politice. Rusia, surprinsă înainte de Revoluția bolșevică, este subiectul de bază al cărții Mama, deși m-am așteptat la cu totul altceva. Dimensiunea generoasă a cărții (435 de pagini, format mic) m-a pregătit sufletește pentru o aventură pe cinste. Tema cărții este una socială, dar sunt prezentate și familia sau prietenia. Titlul, Mama, este sugestiv pentru conținutul cărții, această femeie jucând un rol foarte important. Nu pot spune că m-a captivat total, însă mi-a plăcut destul de mult. (mai mult…)
Autor: Pearl S. Buck (Pearl Sydenstricker Buck)
Naționalitate: americană
Titlu original: The Mother
An apariție: 1933
Număr pagini: 304 pagini
Nota mea: 5/5
PREZENTARE
Mama este povestea unei femei aparent neînsemnate, dintr-o lume îndepărtată şi îngropată în istorie. Romanul zugrăveşte într-un limbaj viu portretul unei femei sărace dintr-o regiune rurală a Chinei. Mama cea anonimă, asemenea celorlalte personaje feminine din carte, este o reprezentare a milioanelor de femei „fără chip” din spaţiul rural. Pe măsură ce tradiţiile străvechi, pe care ea însăşi le urmează cu sfinţenie, încep să se lovească de idealurile epocii comuniste, eroina se vede silită să-şi găsească echilibrul în faţă noului rol pe care ţărănimea chineză trebuie să-l joace.
PĂREREA MEA
Pearl S. Buck a fost o scriitoare americană de ficțiune istorică, a primit Premiul Nobil în 1938 și este autoarea romanelor Mama, Înger luptător, Ogorul, Good Earth, Pavilionul femeilor, Vânt de răsărit, vânt de apus. Romanul Mama este fără discuție una dintre cele mai bune cărți citite în 2015 și cred că una dintre cele mai tulburătoare cărți citite vreodată. Cartea spune povestea unei femei sărace din China care înfruntă treptat neajunsurile vieții și este o eroină pentru timpurile dominate de comunism.
Ceea ce mi s-a părut foarte interesant este faptul că personajele cărții nu au nume, sunt păstrate de scriitoare anonime și sunt acele personaje fără chip și identitate care nu au rolul să impresioneze prin nume și identitate, ci prin povestea vieții lor. Am ales să citesc această carte pentru că auzisem multe păreri bune despre ea și luându-mă după titlu, mi-am amintit de o altă carte care se numește tot Mama, dar pe care încă nu am citit-o. (scrisă de Maxim Gorki).
Titlul pare să dea din start de înțeles că în centrul acțiunii se află Mama (scrisă în roman cu majusculă), ființa care se sacrifică pentru binele familiei, își iubește copiii, îndură foarte multe, dar nu uită niciodată că ea este mama, omul de care depind ceilalți membrii ai familiei. Mama muncește la câmp ca un bărbat, suferă pentru soacra bolnavă, pentru fiica care are un destin nefericit, pentru fiul mai mare care seamănă intrigă, dar și pentru fiul mai mică care va fi toată viața o bucată importantă din sufletul său. Relația cu Tatăl, capul familiei, este una ciudată, dovadă stând nenumăratele controverse din sânul familiei și decizia majoră care va influența viețile celorlalți.
Personajele sunt construite extrem de bine, sunt unice în structura lor și atunci când începi să le afli povestea, îți apare un nod în gât de care nu mai scapi mult timp. Este o carte tristă, tulburătoare, dar extrem de frumoasă și interesantă. Cele aproape 300 de pagini le-am parcurs în două zile, deoarece eram extrem de curioasă să văd finalul. Deși în același timp parcă vroiam să îl mai amân.
Finalul cărții este foarte palpitant, deja acțiunea de la început este tot mai alertă, destinele personajelor s-au schimbat foarte mult, anii au trecut și tot ce se va întâmpla în final va fi cât se poate de tulburător. Realismul poveștii gândite de Pearl S. Buck este extrem de bine conturat și deși este o carte care te întristează, promite o realitate care li s-a întâmplat multora dintre chinezii ce au trăit în timpul comunismului. Nu cred că pot găsi niciun minus acestei cărți, cum v-am spus deja, este o carte extrem de bună, poate una dintre cele mai bune cărți în 2015. Nu pot decât să o recomand și să aștept cu nerăbdare să citesc și alte cărți de aceeași autoare. Merită! Aș vrea să îmi spuneți dacă ați citit această carte, dacă v-a plăcut, dacă nu.
CITATE
Era încredinţată că el era mort şi, spunându-şi lucrul acesta de multe ori, convingerea i se strecură în inimă şi ea îl credea mort, dar nu-i mai trebuia decât un semn din afară care să-l convingă pe flăcău şi pe ceilalţi din cătun.
Însă mama îşi făcea nestrămutată treaba, cu chipul calm şi tihnit. Da, era atât de tăcută de parcă nici nu auzea forfota copiilor, a băiatului şi a fetiţei de colea, şi parcă nu auzea nici vocea bătrână şi interminabilă. Se gândea că, într-adevăr, stătuse puţin mai târziu în seara aceasta. Aveau o învoială care trebuia făcută la câmp în primăvară şi stătuse să culeagă ultimul rând de fasole.