Autor: Nicholas Sparks
Naționalitate: americană
Titlu original: The Wedding
An apariție: 2003
Nota mea: 5/5
Tip roman: roman de dragoste
Alte cărți de același autor: Dragă John, Jurnalul unei iubiri, Nopți în Rodanthe, Refugiul
De Nicholas Sparks am citit până acum 5 romane și dacă m-ați întreba care dintre ele mi-a plăcut cel mai mult, aș spune că toate, însă cel mai mult și mai mult mi-a plăcut Jurnalul unei iubiri. Este un roman special pentru sufletul meu care m-a tulburat profund și cred că va continua să facă asta mult timp de acum încolo. Acest scriitor american scrie niște romane de dragoste încărcate de o sensibilitate aparte și eu, romantică din fire, nu am putut să le ocoles
Nunta este romanul ce continuă povestea din Jurnalul unei iubiri, cu mențiunea că personajele principale se schimbă și este spusă povestea altor generații, cu un destin cel puțin la fel de interesant ca în primul roman. Noah Calloun, personajul masculin principal din Jurnalul unei iubiri ajunge în romanul Nunta să fie bunic și deși ajunge să locuiască în continuare la azil, își trăiește viața alături de mici bucurii. Cum ar să meargă în fiecare zi să hrănească o lebădă de lângă lac.
Personajele principale din acest roman sunt soții Lewis, Jane și Wilson. Jane este fiica lui Noah și soția adorată a lui Wilson. Însă cum multe căsnicii se destramă sau sunt cuprinse de rutină, căsnicia celor doi începe să scârțâie, odată ce Wilson uită fără să vrea de cea de a 29-a aniversare a căsniciei lor. Acțiunea cărții nu este una foarte complexă și nici povestea nu pare cine știe ce la prima vedere. Dar dacă aveți răbdare să parcurgeți acest frumos roman până la capăt, veți găsi un final pe măsură. Pe mine finalul cărții m-a impresionat până la lacrimi. (mai mult…)
Autor: Nicholas Sparks
Naționalitate: americană
Titlu original: Safe Haven
An apariție: 2010
Nota mea: 5/5
Îmi plac foarte mult romanele scrise de Nicholas Sparks și mă bucur că am reușit să citesc Refugiul. Este un roman care te absoarbe ca un burete și nu te mai lasă liber decât la final, când tulburarea își spune cuvântul. Nu am perceput această carte ca pe ceva siropos sau plictisitor, ci am făcut cunoștința cu povestea de viață a lui Katie, o tânără care se luptă cu propriul destin. Katie este o luptătoare, este un personaj care m-a fascinat și viața ei m-a tulburat profund. Toate întâmplările prin care a trecut au făcut-o mai puternică și Dumnezeu i-a deschis calea spre adevărata iubire. Ceea ce este minunat.
— Am avut o prietenă odată. Avea o căsnicie îngrozitoare şi nu putea să vorbească cu nimeni. El o bătea şi, la început, ea i-a spus că dacă se mai întâmplă vreodată, îl părăseşte. El a jurat că n-o să se mai întâmple şi ea l-a crezut. Dar apoi lucrurile s-au înrăutăţit, de exemplu, când cina era rece sau când ea menţiona că se văzuse cu un vecin care-şi plimba câinele. Ea doar vorbise cu el, dar în seara aceea, soţul ei a izbit-o de o oglindă.
Alex este un alt personaj fascinant, un destin la fel de furtunos ca destoinica Katie, care luptă pentru copiii săi și pe care l-am admirat pentru sufletul său bun și răbdarea cu care are grijă de copilași. Este tatăl model care caută mama perfectă pentru ei. Iar mama perfectă nu întârzie să apară.
Nu voia să se întâmple asta. Nu din motive egoiste, ci pentru că ea avea dreptul la viaţa pe care o căutase aici. O viaţă normală. O viaţă cu plăceri simple, care pentru cei mai mulţi era subînţeleasă: posibilitatea de a merge oriunde voia, când voia şi de a locui într-o casă unde să se simtă în siguranţă. Mai avea nevoie şi de o modalitate de a se deplasa.
Am citit cartea relativ repede, în vreo 3 zile și mi s-a părut o lectură ușurică pe care o recomand celor interesați de povești de viață. Față de ceea ce alți autori scriu, Sparks m-a făcut să și trăiesc ceea ce citesc. Și credeți-ma, sunt o cititoare pe zi ce trece tot mai pretențioasă.Numai cuvinte frumoase am despre acest superb roman și vă spun cu mâna pe inimă că e printre puținele cărți care m-au cucerit din ceea ce am citit în ultimele săptămâni. Foarte greu mai sunt captivată de cărți într-un asemenea mod!Ați citit cartea? Ce impresie v-a lăsat?
Autor: Nicholas Sparks
Naționalitate: americană
Titlu original: Dear John
An apariție: 2006
Nota mea: 5/5
Alte cărți de același autor: Jurnalul unei iubiri, Nopți in Rodanthe
Este a treia carte scrisă de Nicholas Sparks pe care eu o citesc și nu cred ca aș putea spune care dintre cele trei romane mi-a plăcut mai mult! (dintre Jurnalul unei iubiri, Nopți în Rodanthe sau cea de care vreau să vă vorbesc acum, Dragă John). Poate mulți veți da ochii peste cap când auziți de cărți romantice, dar mie îmi place acest gen de literatură. Da, sunt o romantică incurabilă. Cu atât mai mult prefer acest gen de cărți cu cât ele îmi transmit ceva: emoții, trăiri și tot felul de sentimente.
Dragă John a fost ecranizată acum câțiva ani și țin minte că am văzut filmul, dar nu îmi mai aminteam exact acțiunea. Si cumva m-am bucurat că nu mai țineam minte ce se întâmplă in film, deoarece cartea îmi oferise șansa de a-mi forma propriul film al cărții. John este un tânăr care din cauza problemelor specifice adolescenței se înrolează în armata și participă la diverse misiune internaționale.
Viața lui se dă peste cap când o cunoaște pe Savannah, o tânără studentă care se ocupă de voluntariat. Povestea lor de dragoste este una deosebită, am sorbit fiecare pagină a cărții (la modul virtual vorbind, deoarece am citit-o pe Kindle) și mi-am dorit enorm de mult un final fericit pentru cei doi.
M-a tulburat enorm povestea tatălui lui John, dar și relația lor aparte. L-am admirat pe John pentru tăria de a merge mai departe când Savannah îi dă o anumită veste, dar într-un fel am condamnat-o pe ea pentru decizia luată. Putea să ia o altă decizie, putea să nu mă facă să îmi dea lacrimile la finalul cărții, când am simțit că mi se pune un nod mare în gât. Voiam altfel finalul și parcă nu îmi doream să se termine cartea. Voiam să amân momentul finalului și să le schimb cumva destinele. (mai mult…)
Autor: Nicholas Sparks
Naționalitate: americană
Titlu original: Nights in Rodanthe
An apariție: 2001
Nota mea: 5/5
Alte cărți: Jurnalul unei iubiri
PREZENTARE
Nopți în Rodanthe este o poveste sensibilă despre speranță și bucurie, despre sacrificiu și iertare, reamintind că dragostea e posibilă la orice vârstă, oricând și mai ales atunci când ne așteptăm mai puțin. Pentru Adrienne Willis, de 45 de ani, viața se sfârșește și reîncepe deopotrivă. După o căsătorie ratată, ea va avea șansa de a-și găsi adevăratul suflet-pereche, într-un orășel din Carolina de Nord, Rodanthe.
PĂREREA MEA
Nu știu cum de reușește Nicholas Sparks să scrie cărți atît de captivante, dar după lectura cărții Jurnalul unei iubiri am rămas cu o senzație extraordinară.Această carte este tot un roman de dragoste, doar că este privit dintr-o altă perspectivă. Adrienne este o femeie părăsită de soț pentru alta mai tânără, își crește singură cei trei copii și duce o viață aparent banală. Până într-o zi. Până într-o în care are grijă de hanul unei prietene pentru un weekend și acolo îl întâlnește pe bărbatul visurilor sale. Pe Paul Flanner, doctor chirurg, divorțat ca și ea, care plănuia să plece pentru un an la fiul său în Ecuador.
După 14 ani de la despărțirea temporară a celor doi, Adrienne îi povestește despre Paul Amandei, fiicei sale care își pierduse soțul cu 8 luni în urmă. Ce m-a fascinat nespus este faptul că a reușit să miște ceva în sufletul fetei sale, a reușit să o trezească la viață, încurajând-o să lupte pentru copiii săi.
Cartea mi-a atins o coardă extrem de sensibilă, făcându-mă să mă gândesc cât de greu este să știi că cel pe care îl iubești nu mai este printre noi. Cartea este o poveste de viață, vă învață multe și nu este un roman siropos care conține aberații pe tema iubirii.
Cred cu tărie că putem învăța din fiecare carte și putem extrage din ea exact ce trebuie pentru a ne hrăni mintea și sufletul. Așa că vă recomand cu mult drag această carte și aștept părerea voastră!
CITATE
Zilele acestea îmi doresc atât de multe, dar cel mai mult îmi doresc ca tu să fii lângă mine. E ciudat, însă înainte să te întâlnesc, nu-mi aminteam când am plâns ultima dată. Acum, lacrimile îmi vin uşor… Ai darul de a face ca toate necazurile mele să merite efortul de a-mi explica lucrurile, astfel că doare mai puţin. Eşti o adevărată comoară, un dar, şi, când vom fi împreună, intenţionez să te ţin în braţe până când o să-mi amorţească braţele de tot şi nu am să mai pot. Gândurile mele despre tine sunt tot ce mă mai ţine în viaţă.
Autor: Nicholas Sparks
Naționalitate: americană
An apariție: 1996
Nota mea: 5/5
Prima carte a lui Nicholas Sparks care m-a cucerit iremediabil. Anul trecut am văzut filmul care are la bază această carte, poartă numele de The Notebook. Jurnalul unei iubiri este un roman de dragoste și este inspirat din realitate. Trebuie să vă spun că este un roman siropos ce are în centru doi tineri îndrăgostiți: Allie și Noah. După 14 ani de despărțire, cei doi se reîntâlnesc și se îndrăgostesc și mai tare unul de celălalt. Întrebarea care se pune este: vor rămâne de data asta cei doi împreună? Pe cine va alege Allie dintre Noah și Lon?
Finalul cărții m-a surprins și cred că mă așteptam la orice altceva. Tot ce pot să vă spun este că cei doi trăiesc o poveste de dragoste unică pe care mulți dintre noi o visează. Sau, de ce nu, chiar o trăiesc! Îmi plac romanele de dragoste, sunt o romantică de felul meu și îmi place să mă pierd în pagini încărcate de magie și sensibilitate.
De ce aș recomanda această carte? Pentru că este ușor de citit, captivată și nu o poți lăsa din mână până la final. Eu, cel puțin, nu am putut! Este o poveste despre viață, ambiție, dragoste adevărată și alegeri decisive. Este un roman al sufletului răvășit de iubire și vise, și da, un jurnal al unei frumoase iubiri. Abia aștept să mai citesc și alte cărți ale autorului, mai ales Nopți în Rodanthe, Dragă John și Mesaj de departe. Așa că dacă vreți să citiți o carte captivantă, v-o recomand!
CITATE
Ne plimbăm şi soarele se afundă din ce în ce mai mult la orizont. Cu timpul, strălucirea argintie este singura rămăşiţă a zilei şi încă mai vorbim despre poezie. E cu totul fascinată de romantism.
Deşi Biblia spune că omul poate trăi până la o sută douăzeci de ani, eu nu vreau şi nu cred că trupul meu ar suporta, chiar dacă eu aş mai duce-o o vreme. Se năruie, pe rând moare câte o părticică din el, într-o eroziune constantă a interiorului, dar şi a încheieturilor. Mâinile mi-au devenit nefolositoare, rinichii au început să mă lase şi ei, iar pulsul îmi scade de la lună la lună. Mai rău, am cancer, de data asta, de prostată.
Viaţa mea? Nu-i uşor de explicat. N-a fost atât de fantastică şi de spectaculoasă pe cât m-aş fi aşteptat eu, dar nici n-am stat degeaba ca un popândău. Cred că a semănat foarte mult cu jocurile mecanice: destul de stabilă, cu mai multe urcuşuri decât coborâşuri, iar de-a lungul timpului a tins să devină înfloritoare. O afacere bună, o afacere norocoasă şi am aflat că nu mulţi pot spune asta despre viaţa lor.