Misterul lui Edwin Drood – Charles Dickens

17990599_1555634221122956_1344741436631222455_o

Autor: Charles Dickens

Naționalitate: britanică

An apariție: 1870

Titlu original: The Mystery of Edwin Drood

Gen carte: roman clasic, ficțiune, mister

Număr pagini: 315

Nota mea: 4/5

Primită de la: Librăria-anticariat online Printre Cărți.ro

PREZENTARE

Edwin Drood este pe punctul  de a o lua de soție pe Rosa, dar rup logodna. Nu trece mult și Edwin dispare. Oare a fost ucis? Oare i-a venit de hac unchiul cel gelos, îndrăgostit de tânăra sa logodnică?

Iată întrebările cu care se confrunta cititorul în Misterul lui Edwin Drood, ultimul roman al lui Charles Dickens, apărut chiar în anul morții scriitorului. Enigma a rămas nedescifrată. Dar cartea nu este doar o ficțiune de suspans, ci și un roman de atmosferă, în care lumea din Anglia victoriană se împletește cu un univers fantastic halucinant.

PĂREREA  MEA

Charles Dickens este un mare clasic britanic, autor al mai multor romane realiste celebre care nu trebuie ratate. Printre acestea se numără Marile speranțe, Un colind de Crăciun, David Copperfield, Oliver Twist, Micuța Dorrit, etc. De acest autor am citit până acum Un colind de Crăciun, Marile speranțe (de două ori) și Oliver Twist. Tema predilectă a romanelor sale este existența umană și destinele tragice.

Romanul Misterul lui Edwin Drood a fost primit pentru recenzie de la librăria-anticariat Printre Cărți.ro, care au fost foarte amabili să mă lase să îmi aleg cărțile dorite. Le mulțumesc pe această cale și vă recomand chiar să aruncați un ochi pe site-ul lor, unde puteți găsi cărți noi la prețuri foarte bune și volume mai vechi în stare bună. Eu am ales acest roman pentru că mi-l doream foarte mult și chiar dacă este o ediție mai veche, să știți că este foarte bine păstrată.

În caz că ochii tăi scumpi se umplu de lacrimi doar la acest gând, în cazul când nu vă veți căsători amândoi, nu, nu există nici un fel de sancțiuni pentru nici una din părți. Atunci vei rămâne sub tutela mea până la majorat. 

Iubesc stilul literar al lui Dickens și de fapt al tuturor clasicilor britanici, așa că nu mă îndoiam nicio clipă că acest roman nu va fi pe placul meu. Este un roman clasic scris în 1870 și orice minus i-aș găsi, nu îl putem compara cu literatura de mai târziu, când și literatura a evoluat foarte mult. Cei care l-ați mai citit pe Dickens știți că are tendința de a întinde uneori prea mult discuțiile dintre personaje, dar în linii mari mi s-a părut un roman bine scris și interesant. Această carte este ultima scrisă de Dickens și poate fi considerată un roman polițist specific secolului al XIX-lea. (mai mult…)

Toamnă la Pekin – Boris Vian (recenzie)

15895050_1905587353004355_4379035211748747786_n

Autor: Boris Vian

Naționalitate: franceză

An apariție: 1947 ( în 2004 la Editura Univers)

Titlu original: L’Automne à Pékin

Gen carte: ficțiune, roman

Număr pagini: 250

Nota mea: 4/5

Primită de la: Anticariatul online Printrecărți.ro

PREZENTARE

• Boris Vian este poate unul dintre numele cele mai celebre ale Parisului cultural de după al Doilea Război Mondial. Romancier, poet, dramaturg, traducător, scenarist, regizor de spectacole de cabaret, trompetist de jazz, compozitor și cântăreț de șansonete – Vian are o carieră năucitor de diversă și o faimă pe măsura insolitului.
• „Toamna la Pekin are toate calitățile care-l vor ajuta sa devina un clasic al genului.” (Alain Robbe-Grillet)

Contrar așteptărilor create de titlul-capcana, Toamna la Pekin nu face nici cea mai mica aluzie la nostalgia toamnei sau la exoticul oraș chinezesc, ci se constituie mai curând ca un roman absurd, destinat iubitorilor de jocuri de limbaj insolite. Povestea, ramificată în intrigi obscure, este proiectata pe decorul unui desert imaginar – numit simbolic Exopotamia –, unde se construiește o cale ferata fără trenuri, care nu duce nicăieri. Personajele maniacale, voluptuoase sau ilare – un funcționar obsedat de calcule, un arheolog care face zob orice relicvă dezgropată, un doctor care își numără cu grijă pacienții uciși, o femeie cu pielea ca arama și un călugăr ce nu poarta nimic pe sub sutană – sunt antrenate toate în acest vast proiect fără sens, pentru realizarea căruia se dărâmă la fel de mult pe cit se construiește.

PĂREREA MEA

Am primit un exemplar al acestui roman de la noul colaborator al blogului, anticariatul online Printrecărți.ro și am ales această carte deoarece am fost atrasă în primul rând de titlu, iar în al doilea rând numele scriitorului, despre care auzisem ceva, dar nu mai citisem nimic de el. Trebuie să vă spun că îmi este greu să formulez câteva impresii despre carte, deoarece are un stil bizar și greoi. Deși are în  jur de 250 de pagini, nu am citit cartea pe cât de repede mi-aș fi dorit. Am câteva sute de cărți citite până acum, dar un asemenea stil nu am mai întâlnit. Este o carte ce se înscrie cu succes în literatura absurdului și este musai să îl citiți pe Vian. Dacă nu ați citit măcar o carte de a sa, citiți degeaba. Deși aceasta este prima sa carte pe care eu o citesc, trebuie să recunosc că are totuși un stil fascinant.

Tema cărții este greu de identificat, dar dacă ar fi să mă întrebați care cred eu că este, aș spune că este cea a destinului uman, dar și una a iubirii. Însă o iubire bizară și privită tot într-un mod absurd. Cred cu tărie că toate cărțile lui Vian sunt scrise în acest gen și cred că folosește acest stil pentru a-l zăpăci un pic pe cititor. Cartea asta are anumite mesaje ascunse, printre care și o ironie subtilă la adresa anumitor categorii de oameni, cum sunt preoții, șoferii sau inginerii.

Titlul cărții nu mi s-a părut că are în vreun fel legătură cu cartea, deoarece nu apare toamna și nici vreo referire la orașul Pekin, așa că alegerea titlului a rămas pentru mine un mister. Personajele sunt bizare, fac tot felul de lucruri ciudate, se comportă în aceeași manieră și unele chiar au parte de lucruri oribile. După cum v-am mai spus, nu este o carte ușoară și nici nu se citește repede, dar cu toate astea, nu o poți lăsa din mână. Nu pot să zic că am un personaj preferat, dar pot să vă spun ce personaj am antipatizat cel mai tare. În primul rând mi-a fost antipatic încă de la început Amadis Dudu, un personaj care va fi de la început până la sfârșit unul ciudat. Angel a fost puțin simpatic la un moment dat, dar când l-am descoperit mai bine, m-am răzgândit.

Personajele feminine ale cărții (Aramie și Rochelle) sunt frivole și nu le-aș putea include nici pe ele în lista personajelor preferate. Unele scene ale cărții m-au șocat la propriu, așa că nu recomand cartea minorilor, deoarece veți găsi niște scene mai îndrăznețe.Mi-a plăcut limbajul cărții, se vede că scriitorul era o persoană cultă cu un vocabular foarte variat. Ca să nu mă întind prea mult vreau să vă spun că merită să citiți această carte, cu mențiunea să aveți răbdare și să fiți foarte atenți la ceea ce citiți. Vă recomand cu drag acest roman fascinant și aștept de la voi o părere despre această carte sau despre orice altceva ați mai citit de Boris Vian!

CITATE

Munca, leac puternic, îi dă omului facultatea de-a se sustrage temporar neliniștilor și sarcinilor vieții cotidiene.

Nu pot spune. Trebuie să scap de ideea asta cu Rochelle. E imposibil pentru că o iubesc. De altfel asta-i ideea. Vei fi de-ajuns, fără-ndoială, dar în acest moment sunt destul de disperat și nu pot afirma nimic. După Rochelle, pentru mine va urma o perioadă moartă și e păcat că ai venit chiar în acest moment.

Ce cărți am primit (6)

Anul 2017 începe cu vești bune și spun asta pentru că am primit de la noul colaborator al blogului un colet cu 6 cărți minunate. Acest nou colaborator este anticariatul online printrecarti.ro, un site unde găsiți cărți în stare foarte bună sau chiar noi la prețuri incredibile. Vreau să le mulțumesc și în continuare vreau să vă prezint cele  6 cărți sunt:

15936641_1905587329671024_4259277295276701019_o

  • Rătăcit în casa oglinzilor – John Barth (nu am mai citit nimic de acest autor, dar m-au atras titlul și coperta, așa că vreau să văd despre ce e vorba)

(mai mult…)