Cartea Reghinei – Ioana Nicolaie (recenzie)

Autor:  Ioana Nicolaie

Naționalitate:  română

An apariție: 2019 (editura Humanitas)

Gen carte: ficțiune, realism, viața satului românesc

Număr pagini: 224

Nota goodreads: 4.27

Nota mea: 4/5

DESCRIERE

Reghina este un Iov feminin, dintr-un spațiu nord-transilvan, în care miraculosul se insinuează în ordinea comună, iar istoria recentă sugrumă destinele oamenilor. Este mamă a doisprezece copii, împreună cu care alcătuiește „un trup de o mie de kilograme“, plămădit din puține bucurii și insu-portabilă suferință. Până la urmă, Reghina este mama universală.
Miza cărții Ioanei Nicolaie este să scoată la lumină, prin incursul faulknerian în interiorul unei minți care amestecă timpurile și emoțiile, o viață, un destin, o urmă pe care umanitatea personajelor ei o lasă (sau nu) în lume. Cartea nu se citește cu sufletul ușor, ci cu sufletul la gură.

PĂREREA MEA

Cartea Reghinei este prima carte pe care eu am citit-o de la autoarea Ioana Nicolaie și cu siguranță nu va fi ultima. Îmi place stilul autoarei și mă bucur că am reușit să descopăr încă o autoare româncă. Acest volum a apărut în 2019 la editura Humanitas și are ca teme viața socială, satul românesc și destinele umane. În special destinul Reghinei, personajul feminin principal al cărții.

Titlul ne oferă din start un indiciu puternic: că urmează o carte despre Reghina, o femeie puternică și cu care destinul nu a fost niciodată blând. Stilul cărții și povestea în sine îmi amintește de personajele lui Rebreanu, mai ales de Ana din romanul Ion. Deși Reghina și Ana lui Rebreanu au destine diferite, au și multe în comun.

Limbajul cărții este metaforic, iar asta uneori a fost prea mult pentru mine, ca cititor, care se așteaptă ca un roman despre viața satului românesc să fie scris într-un limbaj mai simplu. Cartea trebuie citită pe îndelete, se simte și se reflectează pe marginea celor citite.

Povestea Reghinei este povestea țărăncii românce de altădată (deși sunt sigură că și acum mai există așa ceva): căsătoria din obligație, pierderea primei iubiri, viața aspră de la țară, nașterea de prunci numeroși și chinul de a-i îndrepta spre drumul cel bun.

Cartea Reghinei – frântură din viața satului românesc de altădată

Pentru Reghina, viața a fost o continuă luptă, iar paginile cărții curprind numeroase scene tulburătoare. Nu de puține ori am fost șocată de cele citite, deși pentru acele timpuri, nu era nimic nou sub soare. Chiar dacă bărbatul era un nenoricit, bea și o bătea, femeia era martira care trebuia mereu să îndure. (mai mult…)

Mama – Maxim Gorki (recenzie)

Autor: Maxim Gorki

Naționalitate: rusă

An apariție: 1906 (2018 la Editura Polirom )

Gen carte: roman, ficțiune istorică

Număr pagini: 435

Nota goodreads: 3.93

Nota mea : 5/5

PREZENTARE

Eu știu, va fi o vreme când oamenii vor avea admirație unul pentru altul, când fiecare va fi ca o stea în fata celorlalți! Vor fi pe pământ oameni liberi, măreți prin libertatea lor, toți vor merge cu sufletul deschis, nici o inima nu va mai ști ce e invidia, nimeni nu va mai ști ce e răutatea. Atunci viata va fi în slujba omului, imaginea omului va fi la înălțime… Atunci se va trăi în adevăr și în libertate, pentru frumusețe, și cei mai buni vor fi socotiți aceia care vor cuprinde cit mai mult lumea cu inima lor, care o vor iubi mai profund, cei mai buni vor fi cei mai liberi — în ei sălăsluiește mai multa frumusețe! Aceasta viata va avea oameni măreți…”

PĂREREA MEA

După lectura unei alte cărți scrise de Maxim Gorki, Copilăria, m-am îndrăgostit iremediabil de stilul acestui scriitor. Mă fascinează mai nou cărțile realiste, inspirate din istoria diferitelor țări sau regimuri politice. Rusia, surprinsă înainte de Revoluția bolșevică, este subiectul de bază al cărții Mama, deși m-am așteptat la cu totul altceva. Dimensiunea generoasă a cărții (435 de pagini, format mic) m-a  pregătit sufletește pentru o aventură pe cinste. Tema cărții este una socială, dar sunt prezentate și familia sau prietenia. Titlul, Mama, este sugestiv pentru conținutul cărții, această femeie jucând un rol foarte important. Nu pot spune că m-a captivat total, însă mi-a plăcut destul de mult. (mai mult…)