Ce cărți am primit (20)

Vreau să vă arăt ce colet minunat am primit luna aceasta de la prietenii mei de la Editura Herald și în același timp să împărtășesc cu voi entuziasmul pe care îl am la gândul că pe lângă literatură, voi citi și cărți din care cu siguranță voi avea ce învăța! Nu este vorba de literatură, ci despre două cărți de parenting și una despre relațiile de cuplu. Nu sunt părinte, dar sunt de câțiva ani profesor și doresc să învăț cât mai multe despre copii. Cele trei cărți minunate sunt:

  • Ghidul căsniciei. Îndrumări pentru cei căsătoriți sau aflați într-o relație – Harriet Lerner

  • Mitul copilului răsfățat – Alfie Kohn 

  •  Copii grozavi. Zece calități esențiale pentru o viață fericită – Stanley I. Greenspan

 

Și o poză de grup:

El fericit,dar ea?

Am găsit undeva pe internet un articol, nu mai ştiu pe ce site, despre fericirea în cuplu. Că femeia ar trebui să fie mereu miere de albine pentru bărbat, mereu drăguţă, mereu înţelegătoare…ce nu înţeleg eu este care este rolul bărbatului în toată treaba asta!Cunosc cazuri în care femeia roboteşte, găteşte, spală, face curat şi în afară de asta este şi foarte înţelegătoare faţă de partener, chiar dacă nu ar avea motive să fie…iar partenerul mătură pur şi simplu cu ea pe jos, o jigneşte, nu o respectă şi uneori o mai şi loveşte. Oare toate aceste lucruri măresc respectul bărbatului pentru femeie? Sau este nevoie de mici trucuri?

Tot cercetând acest subiect, fericirea în cuplu, iar aceasta e strict părerea mea, am ajuns la concluzia că extremele nu sunt bune. Nici femeia ţâfnoasă care nu face nimic în casă, dar nici cea care îşi slujeşte bărbatul şi mai şi ca pe un rege, deşi el nu merită. Zic să menţinem un echilibru, altfel nu vom fi respectate şi nici apreciate. Puţină indiferenţă, o altă atitudine faţă de celălalt fac de multe ori diferenţa.

Să le luăm pe rând. Încurajează-i hobby-urile. Aşa, şi? Poate el nu îţi spune niciodată să nu renunţi la un hobby, nu te încurajează niciodată…tu de ce ai face-o? Bineînţeles, în această categorie nu intră bărbaţii cu principii care ştiu cu adevărat să se poarte! Nu te enerva din lucruri mărunte? Dar dacă, indiferent de metodă, hainele zac tot acolo de unde le strângi tu mereu? Simplu, îi zici o dată să le strângă…dacă nu, lasă-le acolo! Cere-i părerea, însă nu exagera, chiar nu trebuie să îşi dea cu părerea asupra rochiei pe care vrei să o cumperi sau asupra culorii rujului tău. Exprimă-ţi deschis sentimentele. Aici aş contrazice, fă asta doar când eşti sigură şi ai mare grijă ca acest lucru să nu fie folosit de el pe viitor ca un atu. Ochii mari!

Ar fi multe de zis, însă asta într-un alt articol. Voi ce credeţi, ce aduce fericirea în cuplu?

Şapte greşeli prosteşti pe care oamenii inteligenţi le fac în relaţia de cuplu, Carolyn N. Bushong (II)

2. Pretenţia ca partenerul să-ţi ghicească gândurile

Miezul iubirii este comunicarea, fără aceasta o relaţie nu este completă şi nu poate dura. Atunci când refuzăm să comunicăm cu partenerul, ne lipsim de singurul mijloc eficient de a ne rezolva problemele şi refuzăm în acest fel să construim intimitatea pe care ne-o dorim.

” A aştepta ca partenerul să vă ghicească gândurile reprezintă o strategie neinspirată şi, din mai multe motive, este evident că e un procedeu sortit eşecului.”

Aşadar, trebuie să comunicăm cât mai mult cu cel de lângă noi, întotdeauna! Există patru paşi importanţi pentru o comunicare raţională, iar aceştia sunt exprimarea sentimentelor ( Simt o anumita emoţie ori de câte ori tu…), formularea dorinţei ( Vreau să…), cererea unui aingajament ( Vrei să…?) şi sublinierea consecinţelor ezitării partenerului dvs. sau ale refuzului său de a se angaja să facă o schimbare. ( Dacă nu…, o să…)

Care sunt însă blocajele în calea comunicării? În primul rând, nu credem în exprimarea sinceră a sentimentelor, apoi, ne cenzurăm sentimentele, crezând că partenerul nu le poate face faţă, credem că nu ajută la nimic dacă îi spunem lui şi obişnuim să ne tratăm partenerul cu critică şi sarcasm, îndepărtându-l.

Cum să comunicăm cu succes atunci? Să nu ne evităm sau reducem la tăcere sentimentele, să facem afirmaţii şi nu sentinţe, să ne recunoaştem vina faţă de partener, să fim vulnerabile dar în acelaşi timp şi puternice, să ne înfruntăm partenerul dacă nu îşi dezvăluie adevăratele sentimente.

3. Adoptarea rolului de martir

După părerea autoarei, martirii au următoarele comportamente:

  •  acceptă sacrificii
  • dependența de partener pentru a-și găsi fericirea
  • plasarea partenerului pe un piedestal
  • umilința ca ripostă la atac

De ce este atât de simplu să tolerăm un comportament necorespunzător? Pentru că nu vrem să preluăm controlul propriei vieți și credem că n-ar trebui să o facem, avem impresia că în dragoste, dominația și abuzul sunt firești (greșit!), refuzăm să recunoaștem gravitatea reală a situației, presupunem că vina ne aparține, refuzăm să ne dăm seama că îi oferim partenerului  posibilitatea de a se purta urât și ne lăsăm în voia tânguielilor și a predispoziției către iertare în loc să luptăm.

Cum abandonăm rolul de martir? Simplu! Îl vom considera răspunzător pe partener pentru atitudinea critică la adresa noastră, ne recunoaștem rolul și îi cerem și lui același lucru, identificăm primele semne ale abuzului și îi punem capăt, ne înfruntăm partenerul și impunem limite!

4. Presupunerea că ai întotdeauna dreptate

Da, doamnelor, nimeni nu are întotdeauna dreptate! Nici noi și nici partenerul nostru. Bushong vorbește în acest capitol despre 12 lucruri pe care NU ar trebui să le facem niciodată în relația de cuplu: nu criticați, nu dați sfaturi fără să fie cerute, nu interogați, nu cicăliți, nu amenințați, nu învinuiți, nu hărțuiți, nu condamnați, nu faceți presiuni, nu recurgeți la intimidări fizice, nu vă izolați, nu manipulați. Este posibil să credeți că aveți mereu dreptate dacă vă înjosiți partenerul, îi dați de înțeles că nu îi respectați spusele, îl criticați des sau îl amenințați.

De ce simțim nevoia să ni se dea dreptate? Deoarece încercăm să descoperim o compensație a propriilor incertitudini, credem că nu există decât o singură cale cu adevărat potrivită, vrem să-i dominăm pe ceilalți sau credem în eficienţa pedepselor aplicate celorlalţi pentru purtarea lor necorespunzătoare. Trebuie să facem ceea ce se cuvine, să fim partener, nu părinte.

5. Salvarea partenerului

Se referă la faptul că tindem să rezolvăm întotdeauna problemele celuilalt, suntem mereu de părere că ştim ce este mai bine pentru celălalt. De ce ne este atât de uşor să salvăm un om pe care îl iubim? Pentru că acest lucru ne face să ne simţim înnobilate, salvând, dobândim controlul asupra altora, iar salvarea ne distrage atenţia de la problemele propriei vieţi.

Ce putem face ca să nu ne mai salvăm partenerul? Trebuie să ne identificăm problemele din trecut şi să le rezolvăm în întregime, să sesizăm diferenţa între a salva şi susţine partenerul, să nu îi lăsăm pe alţii să ne stabilească rolul, să ne împărtăşim propriile noastre dificultăţi, şi nu în ultimul rând, să ne monitorizăm comportamentul de salvator.

6. Convingerea că avem un partener sigur

Care sunt comportamentele specifice? Facem ce fac toţi ceilalţi, nu îi mai dăm partenerului prioritate absolută, nu ne mai manifestăm respectul, dăm dovadă de lipsă de respect faţă de partener şi de relaţia pe care o avem, petrecem împreună tot mai puţin timp, ne creăm ataşamente emoţionale în afara relaţiei. Cum scăpăm de aceste obiceiuri? Realizăm când şi în ce mod il considerăm un partener sigur, promitem că vom păstra vie dragostea, adâncim legătura care ne uneşte.

7. Pasiunea lăsată să se stingă

Probabil că multora dintre noi ne este cunoscută această frază, nu? Obişnuim să ne creăm de multe ori resentimente, în loc de să ne rezolvăm problemele, pierdem scânteia din cadrul relaţiei. Să încercăm să ne descoperim mai mult partenerul şi să reclădim cât se poate de des relaţia.

Câte persoane se regăsesc în aceste 7 greşeli? Vă recomand această carte cu multă căldură, este cu adevărat excepţională!

Şapte greşeli prosteşti pe care oamenii inteligenţi le fac în relaţia de cuplu – Carolyn N. Bushong (I)

bushong_carolyn_n-sapte_greseli_prostesti_pe_care_oamenii_inteligenti_le_fac_in_relatia_de_cuplu

O carte extrem de interesantă care vorbeşte în special despre relaţiile de cuplu, despre greşelile pe care noi le facem în cadrul acestora. Autoarea identifică şapte greşeli capitale pe care oamenii, însă în special femeile, le fac atunci când se află într-o relaţie de dragoste.

Printre acestea se numără:

1. Forţarea intimităţii

De ce nu este benefică forţarea intimităţii în cadrul unei relaţii? Deoarece adevărata intimitate se creează numai în timp, iar adevărata iubire nu apare niciodată peste noapte!

 O intimitatea forţată ne distrage atenţia de la construirea unei adevărate legături, pentră că ne amăgeşte cu ideea că am realiyat-o deja. 

Dacă vom forţa intimitatea, vom observa că partenerul care se simte hăituit se va retrage. ” Intimitatea forţată este nesănătoasă şi autodistrugătoare, pentru că vă face să depindeţi de acceptul celuilalt.” 

Care sunt însă motivele pentru care forţăm intimitatea? În primul rând, este posibil să nu fi rezolvat problema refuzurilor din relaţiile anterioare. Astfel, odată ce am fost refuzaţi o dată în ceea ce priveşte iubirea, avem tendinţa să forţăm lucrurile în următoarea relaţie şi tot aşa…

 Femeile care forţează intimitatea se agită adesea pentru a căpăta aprobarea taţilor lor, absenţi din punct de vedere sentimental, prin intermediul bărbaţilor cu care se întâlnesc, cu toate că ar putea fi totodată vorba şi de faptul că îşi doresc aprobarea mamei, a fraţilor sau a foştilor parteneri.

Apoi, forţarea intimităţii mai poate apărea din cauză că ne este frică de singurătate, jinduim intimitatea, însă în acelaşi timp ne temem de ea. Ce putem face ca să nu forţăm intimitatea? Simplu! Mai întâi, recunoaşteţi că vreţi să dobândiţia atenţia, dragostea şi loialitatea cuiva. Cu toate că este mult mai bine să adoptăm o atitudine mai distantă, ne este teamă că pierdem acel ceva din relaţie. Nu vă idealizaţi partenerul şi nu îl lăsaţi să vă intimideze! Să luăm câteva exemple concrete: ce facem dacă ne sunăm insistent partenerul şi el nu răspunde? Nu forţaţi sub nicio formă intimitatea şi lăsaţi-l pe el să vă sune. Dacă îi oferiţi cadouri şi el nu vă oferă nimic în schimb, încetaţi cu acest gest, tot forţarea intimităţii se numeşte! Încercaţi să păreţi ocupată, ignoraţi-l o perioadă. Însă atenţie! Ignoraţi-l politicos întotdeauna! Nu vă acuzaţi niciodată partenerul că nu are timp de dvs., aşa îl veţi îndepărta cu siguranţă. Dacă el nu are timp pentru dvs., nici dvs. nu trebuie să aveţi. Oferiţi doar cât primiţi, atât.

Nu găsiţi niciodată scuze pentru un comportament intolerabil din partea partenerului, altfel el va înţelege că acesta îi este permis întotdeauna. Nu trebuie să mai căutăm fericirea de la nicio persoană, uităm adesea că noi ne aparţinem şi doar noi ne putem face fericiţi. Şi, culmea, dacă noi ne simţim bine în pielea noastră, ceilalţi vor observa şi vor dori să fie lângă noi.

Sunt foarte multe de spus despre forţarea intimităţii şi felul în care putem evita acest lucru…iar ca o concluzie, putem spune că o femeie sigură pe ea, puternică, cu încredere în propriile forţe, va avea mult mai mult de câştigat decât una care îşi plânge de milă, care tânjeşte după atenţie şi e disperată după cel pe care îl iubeşte.

Va continua…