Ultimul vis al Cleopatrei – Christian Jacq (recenzie)

Autor: Christian Jacq

Naționalitate: franceză

An apariție: 2016 la Editura All

Titlu original: Le dernier rêve de Cléopâtre

Gen carte: roman istoric, literatură contemporană

Număr pagini: 335

Nota mea: 4/5

Primită de laEditura All

Puteți găsi cartea AICI ( în limita stocului disponibil)

PREZENTARE

Christian Jacq, cel mai citit scriitor francez din întreaga lume, cu milioane de exemplare vândute și traduceri în 28 de limbi, spune povestea Cleopatrei, cea mai fascinantă regină a Egiptului.Acțiunea se desfășoară în perioada în care dinastia Ptolemeilor a guvernat Egiptul Antic. Cleopatra a VII-a, suverana „tărâmului iubit al zeilor”, a fost ultima și cea mai celebră reprezentantă a neamului său.

Ea și-a ales titlul de „Cea care își iubește patria“, referindu-se la acel Egipt cu trecut glorios, obiect al tuturor visurilor ei. Departe de a se mulțumi cu o viată luxoasă în Alexandria, regina concepe planul nebunesc de a-i reda patriei sale forța și măreția. Fără Cezar, însă, Cleopatra n-ar fi putut recuceri Egiptul. Fără Cleopatra, Cezar n-ar fi putut stabili o pace durabilă în Orient. Povestea de dragoste pasională se împletește cu realitatea acelor vremuri, iar romanul lui Christian Jacq ne poartă pe urmele incredibilei epopei amoroase și politice pe care o trăiesc cei doi.

PĂREREA MEA

Am primit un exemplar al acestui roman pentru recenzie de la Editura All şi vreau să le mulţumesc încă o dată că mi-au oferit şansa de a citi o carte cu a cărui gen nu prea sunt familiarizată. Am ales să citesc această carte deoarece m-a atras mult coperta colorată şi am fost tentată să descopăr un personaj despre care recunosc, spre ruşinea mea, că nu cunosc foarte multe. Nu pot să zic că aşteptările mele au fost înşelate, dar nici nu pot afirma că i-aş da nota maximă. În cele ce urmează vă spun şi de ce.

Tema cărţii este una istorică şi, deşi mult timp mi-a displăcut cam orice scriere inspirată din istorie, acest roman chiar mi-a plăcut. Deşi are 300 şi ceva de pagini să nu vă gândiţi că veţi citi greu cartea. Poate numai dacă nu aveţi prea mult timp la dispoziţie. Eu am citit-o în câteva zile, iar dacă timpul mi-ar fi permis aş fi terminat-o şi mai repede.

Titlul cărţii face referire la regina Egiptului, Cleopatra, care are un vis măreţ şi care va face tot posibilul să îl îndeplinească.  Fiecare pagină a cărţii m-a purtat într-o lume de demult şi tare mult mi-a plăcut să îmi iau cafeaua şi să mă aşez confortabil pe canapea, pornind într-o aventură alertă alături de Cleopatra şi alte personaje istorice importante.

Citiţi acest roman dacă doriţi să aflaţi cine a fost Cleopatra cu adevărat, cine a fost Cezar şi prin ce încercări demne de menţionat au trecut toţi. Nu vreau să vă dau prea mult amănunte, ci doresc să vă fac să îl citiţi. Chiar dacă la prima vedere s-ar putea ca pentru unii dintre voi un roman istoric să nu fie prea atractiv, nu vă speriaţi şi nu daţi înapoi. S-ar putea să vă placă mai mult decât credeţi!

Personajele cărţii sunt numeroase, îţi captivează puternic atenţia şi te fac să te simţi părtaş într-o aventură cât se poate de reală. Personajul meu preferat este Cleopatra, un personaj care, chiar dacă a trecut prin numeroase încercări, nu îşi pierde curajul şi face tot posibilul să îşi atingă ţelurile. Un plus pe care îl are acest roman este răsturnarea continuă a situaţiilor. Atunci când ai impresia că apele s-au liniştit, intervine ceva şi tulbură la loc situaţia. Alături de Cleopatra facem cunoştinţă şi cu Cezar, conducătorul Romei, personaj pe care am ajuns să îl îndrăgesc spre finalul cărţii.

Deşi sunt foarte multe de spus despre acest roman, vă zic doar atât: dacă sunteţi pasionaţi de istorie şi de cărţile inspirate din istorie, vă invit să îl citiţi. Dacă nu l-aţi citit până acum şi aveţi reţineri, puneţi mâna pe carte şi nu vă opriţi până la final. S-ar putea să fie o aventură pe care o veţi iubi şi de care vă veţi aminti cu drag!

CITATE

Zâmbetul reginei îl seduse în cele din urmă. Explorarea acestui univers devenea pentru el o prioritate.

Un simplu vis…Şi dacă totuşi construirea acestui nou templu va călăuzi gândirea unui nou suveran, dacă îl va inspira în acţiunile lui, dacă va reîntemeia o vârstă de aur? Superioara nu era responsabilă de o speranţă nebunească, sanctuarul ei nu va emana o energie capabilă să redea demnitatea poporului?

Educată pentru a domni, Cleopatra nu se va întoarce din drum. Din moment ce răzvrătiţii triumfau, de ce să mai trăiască?

Orele îndepărtate – Kate Morton (recenzie)

17992246_1554022484617463_1325196230495102125_n

Autor: Kate Morton

Naționalitate: australiană

Titlu original: The Distant Hours

An apariție: 2010 (2013 la Editura Humanitas)

Gen carte: roman istoric, roman gotic, ficțiune, mister

Număr pagini: 514

Nota mea: 4/5

Primită de la: Librăria online Târgul Cărții.ro

Puteți găsi cartea AICI ( în limita stocului disponibil )

PREZENTARE

Cartea Orele îndepărtate face parte din colecția Raftul Denisei a editurii Humanitas Fiction și a fost recompensată în 2011 cu Australian Book Industry Award for General Fiction Book of the Year. Cartea este un bestseller internațional aflat în topurile de vânzări ale publicațiilor New York Times, Sunday Times și Die Zeit.

O scrisoare care ajunge la destinatar la câteva zeci de ani după ce fusese trimisă bulversează existența unei familii din Londra: Edie Burchill, editoare pasionată, descoperă astfel un mister surprinzător legat de mama ei, Meredith, care implică un castel plin de secrete – Milderhurst, un autor celebru Raymond Blythe, și pe cele trei fiice ale acestuia Percy, Saffy și Juniper. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Meredith este evacuată, alături de alți copii, din Londra, iar ea ajunge la castelul Milderhurst, devenind cea mai bună prietenă a lui Juniper. Dar castelul, deși aparent un loc minunat, înconjurat de o grădină fabuloasă, ascunde multe mistere pe care Meredith doar le intuiește, pentru ca fiica ei, Edie, să le descopere ani mai târziu. Povești despre trădare, întâmplări dramatice, iubiri nefericite alcătuiesc un labirint periculos în care Edie e pe cale să se rătăcească, la fel cum mama ei, Meredith, cu jumătate de secol mai devreme, se pierduse pe coridoarele întunecate și întortocheate ale castelului. Singure zidurile acestuia mai știu însă toate poveștile de demult, și Edie nu trebuie decât să le asculte pentru a le desluși.

PĂREREA MEA

Am primit această carte pentru recenzie de la librăria-anticariat online Târgul Cărții.ro și vreau să le mulțumesc frumos pentru asemenea frumusețe de roman!Înainte să citesc această carte eram deja acomodată cu stilul lui Morton, așadar nu a fost o surpriză prea mare pentru mine. De aceeași autoare am mai citit Grădina uitată și Păzitoarea tainei, iar recenziile lor le puteți citi aici și aici. Orele îndepărtate este un roman istoric, încărcat de mister, care mie personal mi s-a părut prea vast. Are un număr de pagini destul de descurajant (514 pagini), iar eu nu l-am putut citi atât de repede. A fost de vină și perioada aglomerată prin care am trecut, dar și dispoziția mea care a cam oscilat. Este o carte complexă, cu foarte multe descrieri, multe personaje, pentru care trebuie să îți faci timp. Altfel riști să te frustrezi că trece timpul și tu tot mai ai de citit.  (mai mult…)

Quo vadis – Henryk Sienkiewicz (recenzie)

quo vadis

Autor: Henryk Sienkiewicz

Naționalitate: poloneză

Titlu original: Quo Vadis?

An apariție: 1895

Gen carte: roman istoric, ficțiune, clasic

Număr pagini: 579

Nota mea: 5/5

Primită de la: Librăria online Târgul Cărții.ro

Puteți găsi cartea AICI ( în limita stocului disponibil)

PREZENTARE

„Meritele artistice ale operei rezida, așadar, în răsfrângerea deosebit de plastica a lumii păgâne. Realizându-se pe mai multe planuri, curgerea întâmplărilor se desfășoară dinamic, fără a întârzia în amanunte lăturalnice; epicul se împlinește armonios cu descripția magistral proporționată a elementelor de cadru. Volumul enorm de fapte narate și varietatea lor dezvolta neprevazutul episoadelor. Deși relativ multe, personajele menite să înfățișeze stricăciunea cetății sunt bine alcătuite; chiar dacă uneori nu au decât un rost decorativ, sunt verosimile; în afara de câteva excepții, Vinicius sau Chilon Chilonides, nu sunt fisurate de contradicții flagrante.

Pe de altă parte, mișcarea vie, plasticitatea scenelor și, mai ales, priceperea povestitorului sunt însușiri care țin treaza atenția. Cu toate slăbiciunile existente – goluri în structura sociala, menționarea prea grăbita a conspirației lui Pison, precipitarea evenimentelor spre sfârșit etc. – atmosfera de ansamblu a metropolei romane se întipărește în memorie în toată complexitatea ei.“ (Stan Velea)

PĂREREA MEA

Prima dată am citit această carte în ultimul an de liceu și țin minte că mi-a plăcut extrem de mult. Pe blog, aici, i-am făcut o primă recenzie, însă chiar dacă este incompletă, nu am vrut să o șterg, ci acum să îi rezerv o recenzie specială cu impresiile de după ce-a de a doua lectură. Quo vadis este genul de carte complexă pe care vrei să o recitești după un timp și pe care cu siguranță vrei să o recomanzi și altora. Până acum câțiva ani, când lecturile mele nu erau atât de multe la număr, dacă mă întreba cineva de cartea mea preferată, cu siguranță o numeam pe aceasta. Dar să știți că acum am zeci de cărți preferate din care mi-ar fi greu să alege doar una sau două. Am primit un exemplar al acestei cărți de la librăria online Târgul Cărții.ro spre recenzie și vreau să le mulțumesc pentru imensa bunăvoință!

Cândva mi-am spus că nu merită să te gândeşti la moarte, căci moartea se gândeşte la noi şi fără ajutorul nostru.

Această a doua lectură a cărții vine însă într-un moment trist din viața mea (pierderea tatălui meu la finalul lui martie), dar cum niciun lucru nu este întâmplător, cred cu tărie că subiectul cărții (viața creștinilor în timpul lui Nero și modul în care aceștia se rugau și credeau) m-a învățat ceva. Iar acel ceva este că trebuie să credem în puterea lui Dumnezeu și în minuni.  Stilul cărții este accesibil, iar cartea abundă în pagini întregi de descrieri. Sienkiewicz a fost un maestru al scrisului care a creat niște imagini superbe atât ale fericirii, cât și ale suferinței. La bază este un roman istoric, dar de asemenea mai întâlnim religia sau iubirea. Mi-a plăcut foarte mult felul în care autorul îmbină atât de armonios istoria, religia și iubirea.

Nu-i moartea în faţa voastră, ci viaţa! Nu chinurile, ci bucuriile nemăsurate! Nu lacrimi şi suspine, ci cântări! Nu robie, ci libertate.

Pentru poezie şi artă e îngăduit şi se cuvine să sacrifici totul.

(mai mult…)

Regina Margot – Alexandre Dumas (recenzie)

image_13556

Autor: Alexandre Dumas

Naționalitate: franceză

Titlu original: La reine Margot

An apariție: 1844

Nota mea: 3/5

Alte cărți de Dumas: Contele de Monte Cristo, Robin Hood, Laleaua neagra

Romanul este unul istoric si o are in prim plan pe regina Margareta de Valois, cunoscuta in istorie si sub numele de Regina Margot. Este fiica regelui Henric al II lea si a Caterinei de Medici. Desi nu prea am citit romane cu tenta istorica, ferm convinsa ca istoria nu ma pasioneaza, acest roman chiar mi-a placut. Intrigile de la curte, povestile de dragoste tinute secret, comploturile unor membrii ai regalitatii. Chiar merită citită.

Citate reprezentative:

 Ce puţin îi trebuie lui Dumnezeu ca să facă lucruri mari!

Muzica îl îmbată şi-l struneşte pe dănţuitor, în vreme ce curiosul nu vede decât mişcarea şi îşi râde de paiaţa aceasta ce se frământă fără rost, când el, curiosul, nu aude muzica.

 Când pui la cale o uneltire, trebuie să izbuteşti; iar pentru aceasta, prima condiţie este să fii hotărât, şi ca să iei o hotărâre grabnică, sinceră, eficace, trebuie să fii încredinţat că izbuteşti.

 Există în firea omenească antipatii pe care le poţi învinge şi simpatii pe care le poţi forţa. Fierul nu-i magnet, dar magnetizându-l, la rândul său atrage fierul.

Ben-Hur- Lew Wallace (recenzie)

adevarul-ben-hur

Autor: Lew Wallace

Naționalitate: americana

Titlu original: Ben Hur: A Tale of the Christ

An apariție: 1880

Nota mea: 3/5

Tip carte: roman istoric

Ecranizare: 1959

Personajul principal se numeste Iuda Ben-Hur și trăiește în Ierusalim la începutul secolului I. Prietenul său Messala este trimis la comanda legiunilor romane și devenind dușman cu Ben-Hur, familia celui din urmă este închisă într-o celulă pentru leproși, iar Iuda este trimis la galere pe viață.

Cartea este emoționantă pe alocuri, cuprinde foarte multe detalii, iar substratul său este unul profund și remarcabil. La bază stă tema religioasă, iar stilul scriitorului este interesant. I-am dat însă 3/5 steluțe pentru că nu m-a atras extrem de tare. Cartea are un puternic substrat religios și merită citită.

Pentru cei care ați citit-o, cum vi s-a părut? (mai mult…)