Poveste imorală – Rodica Ojog-Brașoveanu (recenzie)

Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu

Naționalitate: română

An apariție: 1998 (la noi, în 2015, la Editura Nemira)

Gen carte: ficțiune, mister, crimă, roman polițist

Număr pagini: 336

Nota goodreads: 4.21

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

București, 1997… Cand mai multe prostituate sunt găsite moarte in apartamentele lor, căpitanii de politie Costea și Badoiu habar n-au ca anchetarea acestor crime ii va duce direct in hatisurile unui complicat caz de coruptie politica, ale carui ramificatii se intind mult dincolo de hotarele Romaniei. Simpatici si inventivi, inteligenti si curajosi, cei doi politisti – un soi de San Antonio si Bérurier autohtoni, porecliți in lumea interlopa Cap Bob si Babuinul – se vor ambitiona sa descalceasca toate itele afacerii.

PĂREREA MEA

Nu cred că mai este secret faptul că Rodica Ojog-Brașoveanu se numără printre autoarele mele preferate și că am citit până acum o mulțime dintre romanele și povestirile sale. Am citit Grasă și proastă, Coșmar , O bombă pentru Revelion, Violeta din safe, Nopți albe pentru Minerva, Minerva se dezlănțuie, seria Melania Lupu, etc. Pe pagina cu lista de recenzii  puteți găsi linkurile către toate cărțile citite.

Rodica Ojog-Brașoveanu este autoare de romane polițiste, deosebit de apreciate de public și care au mereu un ingredient secret – umorul. Fie că vorbim despre un roman cu crime, unul istoric sau pur și simplu despre o serie de povestiri, umorul nu lipsește niciodată. Am descoperit această autoare acum câțiva ani și de atunci încerc să citesc câte o carte de a sa. Nu vreau însă să citesc multe cărți odată, deoarece nu vreau ca lista lor să se termine. (mai mult…)

Cine l-a ucis pe Roger Ackroyd – Agatha Christie (recenzie)

Autor: Agatha Christie

Naționalitate: britanica

An apariție: 1926 (2016 la Editura Rao)

Gen carte: roman poliţist, mister, ficţiune

Titlu original: The Murder of Roger Ackroyd

Număr pagini:  256

Nota goodreads: 4.24

Nota mea: 4/5

DESCRIERE

Poirot este chemat să investigheze uciderea lui Roger Ackroyd, un bărbat cu o poveste interesantă. El o curta pe doamna Ferrars, o văduvă bogată, care murise de curând în mod suspect, sinucigându-se cu o supradoză. Pentru a rezolva misterul uciderii lui Roger Ackroyd, Poirot îşi dă seama că trebuie să cerceteze mult mai adânc circumstanţele decesului doamnei Ferrars.

PĂREREA MEA

Acest roman a fost tradus în limba română în mai multe ediţii şi sub mai multe denumiri (Uciderea lui Roger Ackroyd, Asasinarea lui Roger Acroyd, etc.), însă trebuie să ştiţi că este fix acelaşi roman, cu acelaşi conţinut. De la Agatha Christie am citit multe romane (cred că în jur de 15, dacă nu mai multe) şi o parte dintre ele mi-au plăcut super mult. Într-un articol viitor voi face o listă cu romanele scrise de Christie pe care eu le-am citit şi merită recomandate cititorilor.Cum probabil vă aşteptaţi, din carte nu putea să lipsească faimosul detectiv belgian Hercule Poirot. Nu pot să zic că este cea mai oau carte citită de la Agatha Christie, însă este potrivită pentru relaxare, pentru un weekend liniştit sau dacă vreţi să ieşiţi din reading slump. În luna octombrie am citit doar 2 cărţi, însă sper ca în această lună să îmi mai revin puţin. Slabe şanse să ajung iar la 6-7 cărţi în noiembrie, dar e bine să citeşti măcar puţin.

Prin urmare, cuvintele dumneavoastră au urmărit să smulgă o mărturisire de la un criminal necunoscut, nu-i aşa?

(mai mult…)

Fereastra de sus – Raymond Chandler (recenzie)

Autor: Raymond Chandler

Naționalitate: americană

Titlu original: The High Window

An apariție: 2011

Gen carte: roman, mister, clasic, suspans

Număr pagini: 256

Nota mea: 5/5

Primită de la: Editura Nemira

PREZENTARE

Clienta lui Philip Marlowe…

 o pacoste cât casa, ține cu orice chip să-i fie recuperată rarisima monedă din aur, Dublonul Brasher, care se pare că dispăruse din colecția răposatului ei soț. Ei bine, până aici totul a fost simplu. 

Situatia se complica insa cand…

Marlowe descoperă că toți cei care au atins vreodată moneda, rând pe rând, au dat ortu’ popii, din cele mai diverse motive. Deloc plăcut pentru un detectiv particular, cadavre peste cadavre prin tot Los Angelesul, în aşteptarea unui semn de atenție din partea poliției.

Daca Marlowe nu se misca rapid…

Cu siguranță va ajunge să înfunde puşcăria – sau, şi mai rău, va sfârşi la trei metri sub pământ.

 “Chandler scria ca şi cum durerea, suferința şi viața chiar ar avea importanță.“    New Yorker

 

PĂREREA MEA

Am primit un exemplar al acestei minunate cărți de la Editura Nemira, prietenii mei care mereu mă surprind cu lecturi captivante și cărora doresc să le mulțumesc frumos pentru că mi-au oferit nenumărate ocazii de a descoperi literatura în profunzimea sa. Sunt familiarizată în mare parte cu literatura polițistă și pot să spun că pasiunea mea pentru acest gen de cărți este destul de actuală. Fereastra de sus este un roman despre încercări, situații neprevăzute și personaje mai mult sau mai puțin ciudate. Mi-a plăcut acest roman mult și cel mai mult am fost atrasă de umorul negru prezent în carte.

– Dacă mă angajați, veți beneficia de delicatețea de care dispun. Dacă n-am suficientă delicatețe, poate ar fi mai bine să nu mă angajați. De pildă, înțeleg că nu doriți ca nora dumneavoastră să fie victima unei înscenări. Pentru asta nu sunt suficient de delicat.

Tema cărții este suspansul, iar titlul ne oferă indicii despre un element important ce va conduce ulterior la deslușirea unui mister fundamental. Personajele sunt numeroase, se pune accentul mult pe dialogul și relațiile dintre ele. Uneori ai impresia că detaliile din carte te bulversează și că te pierzi în mijlocul acțiunii. Descrierile au un rol important și de multe ori am avut impresia că citesc un roman de Balzac. Personajul masculin principal, detectivul Philip Marlowe, nu mi-a fost mereu simpatic, dar cred că cel mai mult l-am apreciat spre finalul romanului, când dibăcia sa în a dezlega mistere a fost dovedită. Este genul de personaj pe care ori îl iubești, ori îl suspectezi. 

– Zice că faci cafea bună, că te scoli târziu dimineața, că poți purta o discuție inteligentă şi că ar trebui să credem tot ce spui, cu condiția să verificăm cu cinci martori diferiți.

Detectivul este prins într-un iureș tot mai complicat al situațiilor și devine suspect principal al mai multor crime. Să fie Marlowe cu adevărat un criminal sau aparențele înșală? Nu știu dacă există vreun element al acestei cărți care să nu îmi fi plăcut, deoarece a reușit să mă țină mereu cu sufletul la gură. Mi-a plăcut caracterul lui Marlowe, care fluctueazã între imaginea de om al legii și cea de nonconformist. 

Vă recomand cu mult drag acest roman şi mai ales iubitorilor genului polițist şi încărcat de mister! Vă aştept cu păreri!

Misterul Trenului Albastru – Agatha Christie (recenzie)

18033441_1554022397950805_3208505921081228975_n

Autor: Agatha Christie

Naționalitate: britanică

Titlu original: The Mystery of the Blue Train

An apariție: 1982 (2015 la Editura Rao)

Gen carte: roman polițist, mister

Număr pagini: 304

Nota mea: 5/5

Primită de la: Librăria online Târgul Cărții.ro

Puteți găsi cartea AICI ( în limita stocului disponibil + reducere)

PREZENTARE

Când luxosul Tren Albastru soseşte la Nisa, însoţitorul de tren încearcă să o trezească pe Ruth Kettering din somnul ei profund. Însă acest lucru nu se va mai întâmpla niciodată – o lovitură puternică a ucis-o pe moştenitoarea unei averi uriaşe. Mai mult, preţioasele şi faimoasele ei rubine au dispărut. Poirot nu are alt punct de plecare decât zvonul că un bărbat misterios a fost zărit în apropierea compartimentului, şi bănuielile cad asupra soţului înstrăinat al lui Ruth, Derek Kettering, cel care ar fi avut cel mai mult de câştigat din decesul soţiei lui. Totuşi, Poirot nu este prea convins de această variantă, căci viaţa lui Ruth are prea multe secrete mortale, care încep să iasă la iveală rând pe rând… Mai mult decât oricare dintre contemporanii săi, pe parcursul carierei Agatha Christie a utilizat “străinătatea” drept fundal pentru acţiunea din romanele sale. 

PĂREREA MEA

Acest roman este cartea cu nr. 17 scrisă de Agatha Christie pe care eu am citit-o și ca să nu vă înșir aici lista cu toate cărțile, voi pune lista la finalul recenziei. Agatha Christie are atât de multe romane și povestiri, încât niciodată nu te poți lăuda că ai citit suficiente. Revenind la romanul Misterul Trenului Albastru, aflați că l-am ales de pe site-ul librăriei online Târgul Cărții.ro, iar prietenii de acolo au fost super drăguți și l-au trimit pentru recenzie.

Știți deja că eu o iubesc pe Christie, la fel de mult cum o iubesc pe doamna romanului polițist românesc, Rodica Ojog-Brașoveanu. Am regăsit un stil atractiv, captivant, încărcat de mister pe care l-aș recomanda oricui, indiferent de vârstă. Titlul cărții ne oferă indicii despre faptul că un anume Tren Albastru cu care circulă cei din lumea bună va ascunde un mister ce trebuie sub orice formă deslușit. Și cine credeți voi că este cel care va descoperi întreaga tărășenie? Cine altul decât cel mai iubit detectiv din literatura britanică, belgianul Hercule Poirot?

Sunt multe romane ale Agathei Christie mult mai mult cunoscute, iar eu de acesta nu auzisem până să îl primesc. Cumva aveam oarece rețineri că ar fi atât de bine reușit, cum sunt alte cărți care mie mi-au plăcut (Moarte pe Nil sau 13 la cină). Dar nu, este un roman foarte bun care nu merită mai puțin de 5/5 steluțe. Tema cărții este misterul și încercarea de a descoperi cine a ucis-o pe Ruth Kettering. Să fie soțul, amantul sau un străin care a pus ochii pe bijuteriile sale? Am încercat aproape de finalul romanului să fac un exercițiu de imaginație și să descopăr cine e adevăratul ucigaș. Am bănuit câteva personaje, dar nu…nu l-am ghicit. Agatha Christie este genul de scriitoare care te momește câte puțin, îți oferă o groază de indicii, dar îți este greu să ghicești ce îți rezervă la final.

Personajele cărții sunt numeroase, captivante, unele chiar puțin enervante, deoarece nu știi ce ascund de fapt. Ruth și Katherine au fost preferatele mele, iar partea masculină nu pot spune că a fost mai prejos, mai ales domnul Aldin. Este o carte extraordinară despre care poți spune foarte multe, dar asta ar înseamna să spui prea mult. Așadar, dacă ați mai citit cărți de Christie și v-au plăcut, vă recomand și acest roman cu mult drag! Este o carte ideală dacă doriți o lectură antrenantă pe care nu mai vrei să o lași din mână.

CITATE

Vedeți dumneavoastră, el lucrează în spatele scenei. Dar e cineva sus-pus. De lucrul ăsta suntem siguri. Nu face parte din lumea infractorilor. 

Viața e ca un tren. Merge mai departe. Și e bine că se întâmplă așa.

Un omuleț cu chip de șobolan. Un bărbat, care nu ar putea ieși vreodată în evidență sau care nu s-ar putea remarca în vreun domeniu. Și totuși, privitorul s-ar fi înșelat dacă ar fi tras o astfel de concluzie. Pentru că acest bărbat, așa neînsemnat și neremarcabil cum părea, juca un rol proeminent în destinele lumii. Într-un regat unde domneau șobolanii, el era regele. 

Mai jos aveți o listă cu recenzii pentru cărțile Agathei Christie:

Coșmar – Rodica Ojog-Brașoveanu (recenzie)

18010287_1554022274617484_4985494595614078936_n

Autor: Rodica Ojog-Brașoveanu

Naționalitate: română

An apariție: 2004 (Editura Nemira)

Gen carte: ficțiune, roman polițist, mister

Număr pagini: 225

Nota mea: 5/5

Primită de la: Librăria online Târgul Cărții.ro

Puteți găsi cartea AICI ( în limita stocului disponibil + reducere)

PREZENTARE

O femeie, o fotografie, un anticariat. O imagine declanșează o poveste din alte vremuri.
Cine e personajul din portretul descoperit în magazinul de cărți vechi? O epocă apusă reînvie în romanul de atmosferă al Rodicăi Ojog-Brașoveanu.
La zeci de ani după întâmplări, în România postcomunistă, o femeie vrea să dezlege misterul în care e învăluită străina din fotografie.

PĂREREA MEA

Nu cred că mai este nevoie să vă spun că Rodica Ojog-Brașoveanu este una dintre autoarele mele preferate din România, pe care din păcate nu am descoperit-o decât acum câțiva ani. Scrie romane polițiste, pline de mister și dacă voi avea ocazia, îmi doresc să citesc tot ce a scris. Aici găsiți lista cu toate recenziile făcute de mine la cărțile sale.

Ca totdeauna visez mult, aş zice potpuriu de vise, şi color. Laura — Ea — se iveşte la urmă. Poartă aceeaşi rochie de bal din fotografie, doar că e roşie. Un roşu aprins. Poate că aşa era şi în realitate. Are o expresie impenetrabilă, ochii mă privesc cu răceală. O întreb stupid, ca pe o străină, folosind formula de reverenţă: “Ce mai faceţi?” Privirea ei lungă, direcţionată, mă paralizează. Inima îmi bate isteric şi simt că nu mai pot îndura. Brusc, fără un cuvânt, se răsuceşte uşoară şi pleacă. Uşa, trântită cu putere, mă trezeşte.

Am primit această carte pentru recenzie de la prietenii de la librăria online Târgul Cărții.ro, cărora vreau să le mulțumesc din suflet pentru minunatele cărți pe care mi le-au trimis în ultima perioadă. Pe site-ul lor găsiți cărți de anticariat sau chiar noi la prețuri mici și foarte mici, ceea ce e extraordinar. Acest roman despre care vreau să vă povestesc în continuare l-am primit în folie și era nou-nouț.

A fost înmormântat a doua zi, spre prânz. O zi de primăvară radioasă. De felul meu nu sunt o campestră, dar atunci, acolo, natura m-a impresioat. Cred că cimitirele sunt azi singurele oaze unde natura, nemutilată de simbolurile ei urbane, mai cu seamă acustice, se mai manifestă în toată magnificienţa ei. Mă tulburau îndeosebi cireşii japonezi, paletă explozivă în arpegii de roz, obsesiv-prezenţi în toate romanele lui M. Râdea adesea, parcă vinovat, ca de o slăbiciune, ca de un viciu ascuns: “Teodoreanu exultă cu zarzării înfloriţi, eu plâng cu cireşii japonezi”.

(mai mult…)

« Older Entries