Dimineți în Jenin – Susan Abulhawa (recenzie)

Autor: Susan Abulhawa

Naționalitate: palestiniană

An apariție: 2006 (în 2017 la Polirom)

Număr pagini: 344

Titlu original: The scar of David

Nota mea: 5/5

Gen carte: ficțiune istorică, război

Notă goodreads: 4.37

Primită de la: librăria online Libmag

PREZENTARE

Locuitorii din Ein Hod, vechi sat palestinian, duc o viaţă liniştită, cultivînd măslini şi smochini. Pînă în 1948, cînd sînt forţaţi să-şi părăsească pămîntul şi căminele şi să-şi găsească adăpost într-o tabără de refugiaţi din preajma oraşului Jenin. Ceea ce urmează este saga unei familii palestiniene, desfăşurată pe patru generaţii prinse în vîrtejul evenimentelor din Orientul Mijlociu. După cum ea însăşi mărturiseşte, autoarea şi-a propus să recurgă la literatură pentru a arunca o lumină nouă asupra evenimentelor petrecute în Palestina în perioada 1941-2002. Urmărind vieţile unor oameni obişnuiţi, dar care se dovedesc a fi caractere puternice, convingătoare, ea spune de fapt povestea unei întregi naţii şi pledează pentru dreptul la istorie al celor ajunşi în condiţia de refugiaţi ca urmare a evacuărilor masive cauzate de conflictul israeliano-palestinian. Roman cu un puternic impact emoţional, naraţiune ritmată de episoade dramatice, spusă deseori chiar de eroii întîmplărilor, nu lipsită de întorsături spectaculoase, dar pline de tîlc, Dimineţi în Jenin este o lectură pasionantă.

PĂREREA MEA

Am mai citit de aceeași autoare un alt roman care mi-a plăcut foarte tare și anume, Albastrul dintre cer și ape, iar recenzia o găsiți aici. A fost pentru mine o plăcere deosebită să fac cunoștință cu autoarea palestiniană și descopăr așa o frumusețe de carte. Legat de cealaltă carte pe care am citit zilele acestea, Dimineți la Jenin, scrisă de aceeași autoare, vreau să vă spun că este o carte greu de descris în cuvinte. Sau cel puțin, eu nu voi putea să o descriu suficient de bine. Înainte să încep cartea nu am citit descrierea, dar știam că este o carte realistă, tulburătoare și frumoasă, în același timp.  Tema cărții este socială și istorică, aceasta fiind de fapt o ficțiune istorică. Titlul oferă niște indicii, însă are mai mult o semnificație metaforică, Jenin fiind un oraș din Palestina, iar diminețile nu sunt decât niște momente în care personajele speră și o iau de la capăt. (mai mult…)

Albastrul dintre cer și ape – Susan Abulhawa (recenzie)

15095114_1386303938055986_350597239686636310_n

Autor: Susan Abulhawa

Naționalitate: palestiniană

An apariție: 2015 (2016 la Editura Polirom)

Titlu original: The Blue Between Sky and Water

Gen carte: ficțiune, roman istoric

Număr pagini: 230

Nota mea: 5/5

PREZENTARE

O poveste despre supraviețuire și dragoste într-o lume pustiită de război

În micul sat palestinian Beit Daras, toată lumea le cunoaște pe femeile din familia Baraka: pe îndrăzneața Nazmiyeh, pe surioara ei clarvăzătoare, Mariam, precum și pe mama lor, Um Mamdouh, cea posedată de djinni înspăimântători. Atunci când familia este silită de nou-înființatul stat Israel să-și părăsească străvechiul cămin, doar Nazmiyeh și fratele ei supraviețuiesc călătoriei până în Gaza. Ducându-și cu greu traiul într-o tabără de refugiați, Nazmiyeh, capul familiei, reușește să treacă peste greutăți. Ea se va îngriji de soarta micii comunități de surori, fiice și nepoate, în timp ce fratele ei emigrează în America, unde rămâne până la moarte. Va lăsa în urmă doar o nepoată, Nur cea cu „un ochi normal și unul colorat”, care tânjește să-și caute originile în Gaza. Susan Abulhawa explorează în această saga de familie consecințele unei politici brutale de evacuare în masă de-a lungul mai multor continente și generații, urmărind totodată poveștile unor femei curajoase care reușesc, cu incredibile sacrificii, să insufle magie prezentului vitreg.

PĂREREA MEA

V-am mai zis că nu obișnuiesc să citesc prea multe recenzii despre cărții, iar cum despre acest volum nu știam nimic, am ales să îl citesc doar pentru titlul interesant și coperta sugestivă.

Nu știu însă cât de bine aș putea descrie această carte, deoarece m-a tulburat atât de tare, încât lasă urme adânci. Imaginea Palestinei în plin război, moartea, boala, suferința, sunt toate elemente ale unei cărți greu de descris, dar atât de frumos construită. Mari așteptări nu pot spune că aveam, deoarece autoarea și stilul său de a scrie îmi erau total necunoscute. Dar să știți că am descoperit apoi o carte de care nu m-am mai putut dezlipi.

Acțiunea cărții se întinde pe parcursul mai multor ani și mai multor generații care trec prin foarte multe. Personajele cărții sunt numeroase și fiecare dintre ele m-a impresionat în primul rând prin tăria de caracter și puterea de a trece peste momentele grele. Copilăria unor personaje este descrisă cu bune și rele, iar scenele în care anumite personaje dispărute își fac apariția în viața celorlalți, te uimesc și chiar șochează.

Este o carte cu imagini crude, o carte îndrăzneață  cu care mai mult ca sigur mulți cititori vor rezona. Pentru noi, cei care nu am fost martorii războaielor, este practic imposibil să împărtășim trăirile personajelor cărora războaiele le-au schimbat viața.

Albastrul dintre cer și ape este o carte magică, de multe ori tulburătoare, dar care îți promite o fascinantă aventură într-o lume diferită de a noastră. Mie mi-a plăcut enorm, mi-au plăcut absolut toate personajele cărții, chiar dacă pe unele le-am condamnat la un moment dat pentru alegerile făcute. Este o carte despre destin, despre alegeri, care are un titlu metaforic deosebit de captivant.

Tema cărții este ficțională, dar conține adevăruri din viața palestinienilor care au trăit clipe de coșmar în război. Mi-ar lua foarte mult timp să descriu fiecare personaj în parte, așa că mă voi referi la Nur, copila care se va maturiza și care va afla că destinul îi rezervă surprize neașteptate. Am fost impresionată de atașamentul său față de bunicul său și de faptul că descoperă ce înseamnă să te întorci în mediul în care te-ai născut, să te întorci la origini.

Un lucru este clar: nu mă așteptam ca această carte să fie atât de frumoasă și nici să mă captiveze atât. Așa că vă recomand călduros să o citiți pentru că, deși este tristă, există destul momente frumoase de care cu siguranță vă veți aminti. Este o lecție de viață din care aveți ce învăța. Vă aștept cu impresii!

CITATE

Nur ieși din spital, cu brațele ei micuțe întinse în sus ca să o țină de mână pe Nzinga. Își întoarse capul, instinctiv, să vadă dacă bunicul ei a ieșit din salon și a coborât cu liftul în hol ca să-i spună la revedere. Însă el nu era acolo și asta îi îndureră inima.

Viața e magică și ne oferă o a doua șansă care ar trebui sărbătorită.

Chinuiți de răbdarea epuizantă și iubirea nerecompensată, în cele din urmă conveniră că nu e un păcat să se țină de mână, iar din delicatețea împletirii, strângerii, apucării și mângâierii degetelor, mâinile lor au creat un limbaj amoros care vorbea despre complicitate și promisiune.