Doamnele verzi – George Sand

AMINTIRI-DIN-BERRY-DOAMNELE-VERZI

Autor: George Sand

Naționalitate: franceză

Titlu original: The naiad.A ghost story

An apariție: 1923

Nota mea: 4/5

Pe George Sand o citesc din liceu și pentru cei care nu știu acest nume trebuie să le spun că este un pseudonim pentru o scriitoare talentată a literaturii franceze clasice. M-am îndrăgostit de literatura clasică în clasa a 9 a, atunci când citisem Mândrie și prejudecată, cartea scriitoarei Jane Austen. De atunci, lecturile mele din categoria scriitori clasici s-au înmulțit.

Prima carte a lui George Sand pe care am citit-o a fost Lelia, apoi a urmat Indiana. Am observat că autoarea are multe cărți ce poartă nume de personaje feminine. Are un mod aparte de a construi personaje și le atribuie fiecăreia dintre ele niște povești de viață inedite.

Pentru mine, domnule, reluă Baptiste, care era un spirit foarte pozitiv, n-a fost nimic, am dormit în acea cameră şi n-am văzut nimic. Nu cred în aceste istorii. Dar, când v-am auzit cum vă frământaţi în timpul febrei, vorbind de o frumoasă doamnă care există şi nu există, care a murit şi e vie. Ce ştiu eu ce aţi mai spus! Era atât de frumos uneori, că aş fi vrut să reţin sau să ştiu să scriu pentru a însemna totul, dar vă făcea atât de râu, incit am luat hotărârea să vă aduc aici, unde vă simţiţi mai bine. Vedeţi dv., domnule, toate acestea pornesc din faptul că faceţi prea multe versuri. Domnul, tatăl dv., bine spunea că asta deranjează ideile! Aţi face mai bine dacă v-aţi gândi numai la dosarele dv.

Cartea despre care vreau să vă vorbesc acum, Doamnele verzi, are la  bază o legendă în care trei tinere domnișoare au fost otrăvite cu apă și pâine cu mult timp în urmă și se întorc uneori să bântuie o cameră a conacului. De acest lucru află și Just Nevieres, fiul avocatului care se ocupă de procesele familiei D’Ionis. Catherine d’Ionis ii fură inima tânărului avocat fără ca ea să o știe, iar această iubire a lui trece prin mai multe etape. Ce se întâmplă până la urmă cu cele trei doamne aureolate de o nuanță de verde, vă las să aflați singuri. (mai mult…)

Castelul de nisip – Iris Murdoch

Autor: Iris Murdoch

Nationalitate: irlandeză

Titlu original: The Sandcastle

An apariție: 1957

Nota mea: 2/5

Alte cărți: Clopotul

Prima carte a lui Iris Murdoch citită de mine și care nu a reușit să mă prindă deloc. Nu spun că nu merită citită, vă spun doar că acțiunea cărții nu te face să nu o mai lași din mână, așa cum reușesc să facă alte cărți. Bill și Nan Mor sunt doi oameni căsătoriți care, mie cel puțin, mi-au indus ideea unei căsătorii exact cum NU ar trebui să fie.

Discuții anoste, încruntări din sprâncene, probleme legate de cei doi copii adolescenți și o veșnică fugă după libertate. Cel puțin în cazul lui Mor. Că este Bill Mor fascinat de puștoaica Rain Carter, m-am obișnuit cu ideea, dar ce nu mi s-a părut foarte atractiv pentru un cititor care chiar vrea să fie prins în atmosfera textului este această legătură a lor, care la final rămâne în coadă de pește.

Putem să învăţăm să iubim, doar iubind.

Prea multe pagini în care Mor visează la Rain și prea multe cuvinte transpuse acolo de autoare care nu spun de fapt nimic. Mă așteptam să găsesc un mesaj interesant în text, dar nu, nu l-am găsit.
Și nici când am terminat cartea de citit (de altfel, cu multă greutate) nu am scăpat de senzația de banalitate și roman de duzină.

Castelul de nisip din titlu, cred eu, se referă la iluzii umane, la ideea că viața și întâmplările sale se dovedesc de multe ori simple iluzii. Chiar și iubirea poate fi o iluzie, cum este cazul lui Bill Mor.

Binele e o revărsare.

Cu toate acestea, vă recomand să citiți cartea. De ce? Pentru că gusturile noastre diferă întotdeauna și mai este și faptul că gusturile nu se discută. Mi s-a întâmplat de multe ori să îmi placă foarte mult cărți criticate de multă lume, dar și invers, să nu mă atragă cărțile supralăudate.
Vă aștept cu o părere despre această carte!