Veronika se hotărăște să moară – Paulo Coelho (recenzie)

veronik

Autor: Paulo Coelho

Naționalitate: braziliană

Titlu original: Veronika Decide Morrer

An apariție: 1998

Nota mea: 4/5

DESPRE AUTOR

Paulo Coelho este un scriitor brazilian de foarte mare succes, printre cărțile sale numărându-se Alchimistul, Vrăjitoarea din Portobello, Zahir, Aleph, Diavolul și domnișoara Prym, 11 minute, etc. 

DESPRE CARTE

De Veronika se hotărăște să moară auzisem multe păreri și că ar fi una dintre cele mai bune cărți ale lui Coelho. Până să citesc acest roman nu am mai citit nimic de el și sinceră să fiu, nici așteptări prea mari nu aveam de la el. Însă vreau să vă spun că acest roman chiar mi-a plăcut. Am fost atrasă de subiectul cărții, de povestea personajului principal și de întreaga atmosferă a cărții. În 208 pagini aflăm o poveste interesantă și ne familiarizăm cu personajul principal al cărții, Veronika.

Veronika este o tânără din Slovenia care hotărăște brusc să se sinucidă. Motivul pentru care ia această decizie mi-a rămas însă neclar. Mi s-a părut ciudat un personaj care brusc ia o astfel de hotărâre, de parcă decizia sa ar consta în începerea unei diete sau o cură de calciu și magneziu. Cert este că eșecul sinuciderii o împinge pe tânără la spitalul de nebuni, unde mulți de acolo aveau probabil probleme mult mai grave decât ea. Finalul cărții este surprinzător și mi-a ridicat numeroase semne de întrebare.

Tema cărții, după părerea mea, este destinul omului și alegerile pe care acesta trebuie să le ia. De asemenea, sunt ridicate multe semne de întrebare despre viața noastră în general și despre alegerile pe care trebuie să le luăm. Cartea se citește destul de ușor, este interesantă și chiar merită citită. Așa că o recomand cu mult drag.

CITATE

In ziua de 11 noiembrie 1997, Veronika hotărî că sosise, în fine!, momentul să se sinucidă. Îşi făcu meticulos curăţenie în camera pe care o închiriase într-o mânăstire de călugăriţe, opri încălzirea, se spălă pe dinţi şi se culcă.

 Luă de pe noptieră cele două flacoane cu pastile de dormit. În loc să le sfărâme şi să le amestece cu apă, se hotărî să le ia una câte una, căci întotdeauna e o mare distanţă între intenţie şi faptă, or, ea voia să aibă libertatea de a se răzgândi la jumătatea drumului. La fiecare comprimat pe care-l înghiţea, se simţea şi mai convinsă: după cinci minute, flacoanele erau goale.

Puteam să am iar o criză isterică de frică, aşa cum s-a-ntâmplat ieri, dar la ce bun? Dacă mai am doar douăzeci şi patru de ore de viaţă şi atâtea lucruri de făcut, m-am hotărât că e mai bine să las deoparte disperarea.