Currently Browsing: citit

Masca – Dean Koontz

Autor: Dean R. Koontz

Naționalitate: americană

An apariție: 1981 (1993 la Editura Olimp )

Gen carte: roman, ficțiune, thriller, mister, paranormal, suspans

Titlu original: The Mask

Număr pagini: 287

Nota goodreads: 3.79

Nota mea: 5/5

PĂREREA MEA

Dean R. Koontz este un autor american, autor de romane thriller și horror și care a publicat și sub pseudonimul de Owen West. De la el am mai citit doar Șoapte, un roman care m-a șocat și fascinat în același timp. Masca a apărut în 1981 și face parte din genurile thriller, horror, mister și fantasy. Practic un amestec de mai multe genuri. Carte mi s-a părut un fel de joc de-a șoarecele și pisica, iar titlul mi s-a părut mai mult metaforic: orice om poate purta o mască (sau mai multe) și s-ar putea să descoperim lucruri nebănuite. Abia la finalul romanului mi-am dat seama că masca din titlu poate avea numeroase conotații. Ca teme, avem reîncarnarea, familia, amintirile, copilăria, supraviețuirea. Este de asemenea, și un roman psihologic; participăm la emoțiile și trăirile personajelor și credeți-mă, pot fi dintre cele mai bulversante.

Înecându-se şi tuşind întruna, se învârti pe loc, căutând sursa de unde venea zgomotul ca de ciocan, străduindu-se să-şi recapete stăpânirea de sine, luptându-se să gândească.

(mai mult…)

Regina roșie – Philippa Gregory

Autor: Philippa Gregory

Naționalitate: britanică

An apariție: 2010 (2011 la Editura Polirom )

Gen carte: roman, ficțiune, istoric, perioada victoriană

Titlu original: The Red Queen

Număr pagini: 360

Nota goodreads: 3.79

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

Regina roşie, al doilea roman din ciclul dedicat Războiului celor Două Roze, îmbogăţeşte galeria de femei puternice şi influente creată de Philippa Gregory cu o figură emblematică pentru istoria Angliei: lady Margaret Beaufort, femeia ale cărei ambiţie, inteligenţă şi curaj au dus la întemeierea dinastiei Tudor. Romanul urmăreşte cu fidelitate transformarea ei uluitoare dintr-o tînără inocentă şi pioasă de nouă ani, silită să se supună fără proteste dorinţelor familiei pentru a încheia o căsătorie lipsită de iubire, într-o curteană abilă şi hotărîtă. Ea nu se dă în lături de la cele mai primejdioase uneltiri, de la cele mai îndoielnice alianţe sau cele mai avantajoase căsătorii pentru a-şi împlini visul cel mai fierbinte: acela de a-şi vedea fiul pe tronul Angliei. Philippa Gregory zugrăveşte în culori vii perioada adolescenţei şi maturităţii sale într-o Anglie sfîşiată de rivalităţile dintre Casa de Lancaster şi Casa de York şi devastată de bătăliile sîngeroase din Războiul celor Două Roze.

PĂREREA MEA

Primul meu contact literar cu Philippa Gregory și deja m-am îndrăgostit iremediabil de stilul său. Auzisem doar de bine despre scriitoarea britanică și tare mult voiam să îi citesc cărțile. Și cred că nu mă voi lăsa până nu citesc tot ce a scris. Acesta este visul meu măreț de cititor care a descoperit un nou autor preferat. Philippa Gregory este o autoare britanică care a scris numeroase romane de ficțiune istorică, bine construite și documentate. Regina roșie a fost pentru mine o lectură un pic dificilă la început, mai ales din cauza personajelor care poartă aceleași prenume. Dar odată ce pătrunzi în miezul acțiunii, nu te mai poți desprinde prea ușor. Nu m-a pasionat istoria în școală, nu îmi plăcea să memorez date și etape ale evenimentelor istorice sau evenimente istorice în sine, așa că mereu am fost sceptică să citesc cărți inspirate din istorie. Și asta este și vina felului în care istoria este predată în școli. În afara unei singure profesoare din liceu care știa să ne vorbească frumos de regii României și prezenta totul ca o poveste captivantă, niciun alt profesor nu m-a făcut să îndrăgesc istoria.

Vădit lucru, nu sunt o lumină pentru oamenii de rând din sat, așa cum nu sunt nici pentru cei din palat. Am doisprezece ani; dacă oamenii nu văd acum că sunt o lumină într-o lume întunecată, când vor vedea?
(mai mult…)

Mini-articol: câte cărți am în bibliotecă? (3)

Prin liceu îmi doream foarte mult biblioteca mea si cred ca atunci aveam doar vreo 40-50 de volume, dar foarte valoroase pentru mine, ca cititor. Am ajuns studenta la Litere, am mai achiziționat câteva, am împrumutat și multe cărți de la biblioteca universității și când am ajuns la catedră, am zis că trebuie să lucrez la visul meu măreț mai mult. Am obținut cărți din colaborările pentru recenzie, am mai pândit reducerile și ofertele de Black Friday și mai nou, fac schimburi de cărți pe diferite grupuri de pe facebook. Iar asta este uimitor. Să nu uit nici de multe cărți achiziționate din anticariate.

Ultima dată când le-am numărat, aveam vreo 400 de volume. Acum cred că am peste 500. Pe multe le țin în biblioteca mea din casa părinților, iar o parte în casa mea, unde deocamdată mai am nevoie de câteva corpuri de bibliotecă. Într-un alt mini-articol m-am gândit să vă vorbesc și despre ce gen de cărți îmi plac.

Voi câte cărți aveți în bibliotecă?

Fata din lut – Heather Tucker

Autor: Heather Tucker

Naționalitate: americană

An apariție: 2016 (2018 la editura Rao)

Număr pagini: 400

Titlu original: The Clay Girl

Nota mea: 5/5

Gen carte: ficțiune istorică, young adult, realism magic

Notă goodreads: 4.38

PREZENTARE

Un roman de debut uluitor și liric, Fata din lut este un incredibil tur de forță literar.

Vincent Appleton îi zâmbește fiicei sale, scoate pistolul și se împușcă în cap. Pentru surorile Appleton, nu este prima dată când viața o ia razna. Dar de data aceasta, explodează. Hariet, în vârstă de doar opt ani și pe care toată lumea o strigă Ari, este trimisă la Cape Breton, la mătușa ei Mary, despre care umblă vorba că ar mânca fetițe cu fulgi cu tot. Dar Mary și cu partenera ei, Nia, îi oferă refugiu lui Ari și prietenului ei de nedespărțit, căluțul-de-mare imaginar Jasper. Însă vremurile fericite nu durează, iar Ari este din nou smulsă din casa mătușii ei și silită să se întoarcă la mama ei cu probleme și la traumatizatele ei surori. Tatăl ei vitreg, Len, și restul familiei îi dau totuși speranță, dar abia ce Ari ajunge să se atașeze de ei, că este din nou dezrădăcinată violent, atunci când mama ei se mută cu brutalul Dick Irwin.

În timpul revoluției sexuale din anii ’60, Ari se luptă cu tragedia lăsată în urmă de tatăl ei și cu adicțiile mamei, testându-și limitele cu diverse substanțe care îi amorțesc suferința și cu bărbați care îi oferă tandrețe. Ari străbate o decadă de iubiri și despărțiri, de întâmplări divine și drăcești, dar mereu plină de spirit, de tenacitate și cu incredibilul echilibru pe care doar un căluț-de-mare îl poate avea.

PĂREREA MEA

Heather Tucker este o autoare americană, iar Fata din lut este romanul său de debut. Îmi dau seama încă de la început că va fi o recenzie greu de scris și îmi va fi dificil să surprind toate aspectele importante ale cărții. Am cumparat cartea de Black Friday în 2019 (ea a apărut în 2018 la noi) și mă așteptam să fie o lectură ușoară, accesibilă, poate ceva romantic sau ușor de citit. Da, de multe ori nu citesc descrierea cărții, ci mă ghidez după titlu, autor, copertă. Dacă acestea îmi spun ceva, atunci cumpăr cartea. Coperta mi s-a părut sugestivă și destul de blândă față de cuprinsul romanului, în sensul că am descoperit o carte dureroasă, care mi-a adus lacrimi în ochi din cauza furiei și a neputinței. Cartea are 400 de pagini, format mic și a apărut la editura Rao, o editură care tinde să ajungă în lista editurilor mele preferate. Temele cărții sunt multe: de la familie, copilărie, relațiile dintre membrii familiei, la suferință. supraviețuire, dezechilibru mintal. Cartea asta mi-a amintit un pic de Castelul de sticlă, o carte scrisă de Jeanette Walls, care se aseamănă oarecum la temele abordate. Bineînțeles, diferă stilul de scriere și felul în care personajele au fost construite.

Casa cu surori în care locuiam s-a prăbușit – din nou. Mătușile noastre ne-au luat în grija lor.

(mai mult…)

Se numea Sarah – Tatiana de Rosnay

Autor: Tatiana de Rosnay

Naționalitate: franceză

An apariție: 2006 (2016 la Editura Litera )

Gen carte: roman, ficțiune, istorie

Titlu original: Elle s’appelait Sarah

Număr pagini: 300

Nota goodreads: 4.16

DESCRIERE

Paris, iulie 1942: Sarah, o fetiță evreică în vârstă de zece ani, este arestată în toiul nopții, împreună cu părinții ei, de poliția franceză, dar nu înainte de a-și încuia fratele în ascunzătoarea lor secretă, convinsă fiind că se va întoarce după numai câteva ore pentru a-l eliberă.

Paris, mai 2002: Julia, o jurnalistă americană, stabilită de mulți ani la Paris și măritată cu un francez, trebuie să scrie un articol despre razia de la Vel’ d’Hiv, cu ocazia comemorării a șaizeci de ani de la acest eveniment de tristă amintire în istoria Franței. În timpul investigației sale, Julia descoperă întâmplător o serie de secrete de familie adânc îngropate, care o leagă de Sarah, și simte nevoia de a reconstitui destinul tragic al feței. Pe măsură ce se adâncește în trecutul ei, lucrurile pe care le află o tulbură și o fac să-și pună întrebări cu privire la propria existența.

PĂREREA MEA

Tatiana de Rosnay este o scriitoare de origine franceză care promite mult, iar scris de ea am citit până acum Anotimpul ploilor, o carte care nu prea s-a ridicat la așteptările mele. Deși putea fi o super carte. Se numea Sarah este o carte extraordinară ce a fost ecranizată în 2010. Volumul a apărut la editura Litera în colecția Blue Moon, în 2016. Are 300 de pagini și are un stil accesibil, citindu-se repede. Ca teme abordate, întâlnim războiul, familia, iubirea; cadrul desfășurării acțiunii este Franța și Italia. Titlul mi s-a părut bine ales, deoarece face referire la un personaj-cheie al cărții, Sarah. Cine a fost Sarah și ce rol joacă ea în carte?

Chipul palid al mamei ei, albastrul uimitor al ochilor. Umbra unui zâmbet.

Cartea cuprinde două planuri narative; prima dată avem anul 1942, al Doilea Război Mondial, iar apoi prezentul, adică perioada 2002-2005. Personajele sunt frumos construite și citisem înainte de a începe cartea că sunt cititori pe care i-a plictisit viața unui alt personaj. Și aici mă refer la Julia, o femeie matură care se va redescoperi pe parcursul cărții. Contrar așteptărilor mele, chiar mi-a plăcut mult de Julia. Cum spuneam, personajele-cheie ale cărții sunt Sarah și Julia, două personaje frumos construite. (mai mult…)

Șatra – Zaharia Stancu

Autor: Zaharia Stancu

Naționalitate: română

An apariție: 1968 (2010 la Editura Litera )

Gen carte: roman, ficțiune, istorie

Titlu original: Șatra

Număr pagini: 142

Nota goodreads: 4.23

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

E limpede că ne aflăm în fața unui roman care nu își propune să facă istoriografie sub acoperire, un roman «despre» deportarea țiganilor în Transnistria, ci despre destinul unei comunități tradiționale care cade sub tirania implacabilă a Istoriei. A unei Istorii, se-nțelege, intrate în delir. Dacă ar fi să căutăm cu tot dinadinsul și un mesaj etic în roman, acesta este antiideologic: iubirea (și reflexul ei inevitabil, moartea) este mai importantă chiar decât tragedia deportării. Căci șatra trăiește sub fascinația luptei din interiorul triunghiului conjugal, în condițiile asprei morale țigănești a cuplului, în timp ce evenimentele istorice – în speță, războiul, cu tot cortegiul lui de nenorociri – se estompează în fundal.“ – Răzvan Voncu

PĂREREA MEA

Trebuie musai să vă vorbesc despre cea mai bună carte din literatura română a perioadei de după cel de al Doilea Război Mondial. Am citit multe cărți din literatura noastră, multe dintre ele sunt lecturi obligatorii la orele de limba română și am regretul că Șatra nu se numără printre ele. Ca profesor de limba română, consider că literatura noastră ne-a oferit mai mult decât un Eminescu, Preda, Rebreanu, Creangă, etc. Zaharia Stancu nu este un autor studiat în școală și nici în facultate, din câte îmi amintesc, dar ar merita cu succes studiat, deoarece are niște cărți extraordinare. De la el am mai citit Constandina. Uruma. Ce mult te-am iubit, Pădurea nebună și Desculț.

Șatra lui își plătise dajdia către moarte. Moartea putea fi mulțumită și, dacă mai avea nevoie de suflete, n-avea decât să umble pe ulițele și pe ulicioarele satului.

Toate sunt cărți foarte bune, care merită citite și am în plan să le recitesc în viitorul apropiat, deoarece au trecut niște ani și am mai uitat din acțiune. Revenind la Șatra, eu am citit cartea apărută la editura Litera, colecția de la Jurnalul Național, un volum grosuț de 457 de pagini. Cred că l-am citit în câteva zile, deoarece nu m-am putut desprinde de el; voiam tot mai multe detalii și voiam să aflu ce va fi până la final. Un lucru de menționat este că autorul nu a folosit niciodată în carte cuvântul țigan sau rom (rrom), ci le spune oacheși, șătrari. Probabil că și contextul apariției cărții (1968) l-a determinat pe autor să evite menționarea primelor denumiri pentru a nu fi acuzat de cine știe ce. Nu am informații concrete în acest sens, e doar părerea mea. Cartea este extrem de complexă, abundă în descrieri foarte frumoase și elaborate, iar șatra (de unde vine și numele cărții) este un fel de personaj colectiv, în care durerea unuia este a tuturor, bucuria la fel; nu știu cum să vă descriu cât de deosebită mi s-a părut cartea, deoarece este o senzație anume pe care o ai doar în timpul lecturii.

(mai mult…)

« Older Entries