Autor: Gabriel García Márquez
Naționalitate: columbiană
An apariție: 2024 (în același an, la Editura Rao)
Titlu original: En agosto nos vemos
Nota mea: 4/5
Notă Goodreads: 3,56
Număr pagini: ~144 (ediția românească)
Gen carte: ficțiune
Gabriel Garcia Marquez a fost considerat unul dintre cei mai importanți scriitori ai secolului XX, fiind părintele realismului magic, iar în 1982 a primit Premiul Nobel pentru literatură. Am găsit câteva lucruri interesante despre Marquez, printre care faptul că deși voia să fie avocat, a fost până la urmă atras de scris și aceasta a fost calea definitivă. Era superstițios când venea vorba de cifra 13, a avut o prietenie controversată cu Fidel Castro, a refuzat ecranizarea cărților sale (pe motiv că atmosfera nu poate fi la fel de bine surprinsă în film) și avea o memorie excelentă.
A oferit lumii cititorilor numeroase cărți, iar dintre acestea eu am citit până acum Dragostea în vremea holerei (care mi-a plăcut mult atunci când am citit-o), Un veac de singurătate (care mi s-a părut mult prea încâlcită) și anul acesta Ne vedem în august. Știam că e o carte subțirică care probabil se va citi repede așa că am zis că de ce să nu îi dau o șansă. Iar eu am citit-o în iunie, nu am așteptat luna august.
Ne vedem în august este ultimul roman scris de Marquez și a fost publicat postum în 2024. În prim plan se află povestea Anei Magdalena Bach, o femeie trecută de a doua tinerețe care vizitează mormântul mamei în fiecare an, în luna august. În timpul acestor călătorii, Ana are parte de câteva aventuri amoroase, deși acasă avea soț și copii. Subiectul cărții nu este unul foarte complex, deoarece se bazează mai mult pe trăirile, amintirile și reflecțiile personajului principal.
Ana va reflecta profund asupra căsniciei cu soțul său, dar și asupra libertății individuale și a sensului propriei vieți. Printre temele abordate se numără dorința sexuală după prima tinerețe, relația mamă-fiică, căutarea sinelui și alegerile vieții. Am privit relațiile Anei din afara căsătoriei ca o evadare din rutina de zi cu zi, dar și ca o modalitate de explorare a noului pe care viața îl poate oferi. Scriitorul nu își judecă personajele, ci le oferă libertatea de a fi ele însele.
Mi-a plăcut cartea, chiar dacă se termină brusc și este destul de scurtă. Se bazează pe introspecție, pe analiza sinelui și nu apare niciun strop de realism magic, așa cum eram obișnuiți de scriitor până acum. Cred că am descoperit o altă latură scriitoricească a lui Marquez, una care nu prea a apărut în celelalte cărți. Pe goodreads i-am oferit 4 din 5 steluțe, iar printre motivele pentru care am făcut asta este faptul că Ne vedem în august a fost cartea potrivită în acel moment pentru mine, lectura care a reușit să mă scoată din reading slump-ul care îmi tot dădea târcoale. Dacă încă nu ați ajuns la ea, vă încurajez să îi dați o șansă.
CITATE
A trecut cu sufletul la gură prin alte locuri unde fuseseră împreună și a găsit tot felul de bărbați singuri și de capul lor care i-ar fi fost de-ajuns pentru a-i face noaptea mai ușoară, dar niciunul nu i s-a părut potrivit ca să îl înlocuiască pe cel după care tânjea.
Însă i-au trebuit câteva zile până să priceapă că schimbările nu se petrecuseră în lume, ci în ea însăși, pentru că a trecut prin viață fără s-o privească, și abia în anul acela, la întoarcerea pe insulă, a început să o vadă cu ochii celui care s-a învățat minte.