Autor: Freida McFadden
Naționalitate: americană
An apariție: 2022 (editura Bookzone)
Gen carte: ficțiune, mister, thriller
Titlu original:The Housemaid
Număr pagini: 384
Nota goodreads: 4.34
Nota mea: 4 /5
Freida McFadden este o scriitoare de origine americană și pe lângă scris, este de profesie medic. A scris în jur de 15 thillere psihologice și romane medicale, iar Menajera este primul volum dintr-o serie. A fost nominalizată pe goodreads la categoria cel mai bun mister și thriller din 2022.În acest moment, când scriu recenzia acestei cărți, citesc și continuarea, Secretul menajerei.
Menajera a apărut pentru prima dată în 2022 și se bucură de un real succes. S-a creat un vibe intens în jurul acestei cărți, iar astfel am ajuns și eu să o citesc.Nu trebuie confundată cu Camerista, o carte scrisă de Nina Prose, a cărei recenzie o puteți citi aici.
Deși am ales să citesc Menajera din pură curiozitate, spre surpriza mea, chiar mi-a plăcut destul de mult. Personajele sunt contruite într-un mod interesant. O avem pe Millie (Wilhemina), care este noua menajeră a familiei Winchester. Nina și Andrew Winchester au o fetiță, pe Chloe, care este de fapt fiica Ninei dintr-o relație anterioară.
Acțiunea aparent liniștită ia la un moment dat niște proporții halucinante. Am urmarit cu atenție fiecare personaj, încercând să ghicesc care e personajul negativ și ce secrete întunecate se ascund. Millie este un personaj interesant, atent construit și lasă impresia de naivitate. Cine nu s-ar aștepta ca menajera să fie genul de femeie naivă?Însă nu vă lăsați înșelați de aparențe. Însă familia a subestimat-o, deoarece ea se dovedește isteață și vicleană. Cine este de fapt Millie? Ce ascunde ea?
Andrew este soțul și tatăl perfect, dar oare nu cumva chiar perfecțiunea ascunde ceva întunecat? Nina este și ea un personaj misterios și am bănuit că ceva se întâmplă în interiorul acestei femei. Că poate ascunde ceva sau că nu e cine pare. Sau că joacă un rol. (mai mult…)
Autor: Grazzia Deledda
Naționalitate: italiană
Titlu original: Cenere, Canne al vento
An apariție: 1913 (2013, la Editura Litera)
Notă imdb: 3.80
Nota mea: 3/5
Număr pagini: 272
Gen carte: ficțiune, literatură clasică
Grazzia Deledda s-a născut în Sardinia, Italia și a primit Premiul Nobel pentru literatură în 1926. A început să scrie la 13 ani, dar părinții săi s-au opus acestei preocupări. Trestii în vânt este o carte și despre Sardinia, despre personaje, mituri și tradiții. Cartea a fost publicată în 1913. De la aceeași autoare am mai citit acum câțiva ani Iedera, un roman care mi-a plăcut mult mai mult ca acesta și pe care l-am citit de două ori.
Titlul m-a dus cu gândul la fragilitate și vulnerabilitate (surorile din carte pot fi asemănate cu trestiile fragile). Nu este o carte groasă (272 pagini), dar are un stil care nu face să o parcurgi așa de ușor. Abundă în descrieri ale peisajelor și personajelor (iar acesta este cam singurul plus al cărții). Ce mi-a plăcut însă? Atmosfera, descrierile poetice. Unele dintre personaje cred în duhuri și ființe supranaturale și trebuie să existe o armonie om-spirit, altfel totul scapă de sub control.
Personajele sunt numeroase și fiecare vine cu o poveste a sa. Efix este sluga în vârstă, care doarme în colibă, pe rogojina lui. El este simbolul loialității și al sacrificiului de sine. Chiar dacă surorile nu s-au purtat mereu frumos cu el. Face parte din familie și este singura figură masculină dintr-o casă de fete bătrâne și nemăritate.
Efix este și un personaj melancolic care își amintește cu nostalgie de vremurile apuse. Însă acest personaj ascunde un secret grav pe care îl va purta toată viața. Stăpânele lui Efix sunt trei surori nemăritate: Ruth, Ester și Noemi. Cea de-a patra soră, Lia, a fugit de acasă când era tânără. Aflăm detalii despre copilăria celor patru femei, despre părinții lor, dar și despre niște secrete care ies la iveală.
Timpul trece, iar în peisaj va apărea fiul Liei, Glacinto, care va tulbura puternic viața mătușilor sale. Ce nu mi-a plăcut însă? Felul vag în care a evoluat subiectul și toată acțiunea, dialogurile fără miez și fără sens dintre personaje. Unele dialoguri mi-au lăsat chiar impresia că sunt acolo de umplutură. A fost o lectură ok, însă mă așteptam la o carte mult mai bine construită.
Pe goodreads i-am oferit 3/5 steluțe.
Autor: Harriet Tyce
Naționalitate: scoțiană
Titlu original: Blood Orange
An apariție: 2019
Nota mea: 4/5
Număr pagini: 336
Notă imdb: 3.87
Gen carte: ficțiune, thriller, mister, suspans
DESCRIERE
La finalul fiecărei zile de muncă, avocata Alison Bailey se oprește cu colegii într-un bar, la un pahar de vin urmat de încă unul, și încă unul, până când devin mult prea multe și își pierde controlul. Partidele de sex scurte și brutale cu Patrick îi pigmentează viața. Fiecare dintre ele este ultima, numai că data viitoare tentația este prea puternică. În timpul acesta, soțul ei, Carl, are grijă de fetița lor, pentru că ea este o mamă pe care nu se poate baza.
Tocmai când lucrurile o iau razna în viața personală, Alison primește primul ei dosar de omor. Distinsa, impecabila Madeleine și-a ucis cu cruzime soțul. La început, fapta apare ca inexplicabilă. Iar atunci când, în sfârșit, soția criminală acceptă să vorbească, realitatea se dovedește a fi un coșmar.
Va reuși Alison să obțină pentru Madeleine încadrarea cea mai favorabilă și pedeapsa minimă? Va reuși să-și pună ordine în viața de familie? Iar Carl, este el soțul inocent și devotat care vrea să pară?
Portocala sângerie este o carte despre lipsa devotamentului în căsnicie, despre impulsuri nestăpânite, despre violența domestică și pierderea respectului de sine. Dincolo de toate acestea, este un thriller psihologic cu o intrigă plină de răsturnări de situație șocante și cu un final absolut neașteptat.
PĂREREA MEA
Harriet Tyce este pe lângă romaniceră, și avocată. Locuiește în Marea Britanie și are doi copii. Portocala sângerie este romanul său de debut, iar în jurul acestuia s-a creat un vibe puternic în rândul cititorilor. Eu am citit-o mai mult din curiozitate și această recenzie o scriu după 9 luni de la terminarea cărții. În prologul romanului sunt anumite indicii legate de semnificația titlului. De ce portocala sângerie? Nu vreau să dezvălui, deși este un amănunt picant al cărții.
Din punctul meu de vedere, este un thriller bunicel, misterios și cu personaje extrem de antipatice. Dar nu poți să nu le urmărești cu atenție viața, secretele, obsesiile. Eu m-am simțit de parcă am privit prin gaura cheii în casa cuiva. Si mi-a plăcut la nebunie.
Allison este o avocata de succes, are o fiică, un soț (Matilda și Carl) și… un amant (Patrick). Dar lucrurile se schimbă și nu mereu in bine. Aș recomanda însă cartea celor peste 16-18 ani, deoarece are multe scene erotice detaliate. Este o carte despre perversiuni, oameni cu tot felul de probleme, sex, adulter. Dar am stat până la final. Ce mi-a placut însă? Ideea că dacă faci rău, vei fi pedepsit. Universul te pedepsește întotdeauna Și că aparențele pot fi înșelătoare. Un om blând poate ascunde cele mai groaznice secrete și în adâncul lui poate ascunde secrete întunecate. (mai mult…)
Autor: Melissa Da Costa
Naționalitate: franceză
Titlu original: Tout le bleu du ciel
An apariție: 2019 (2023 la editura Trei)
Nota mea: 5/5
Număr pagini: 672
Gen carte: ficțiune, romance
Melissa Da Costa este o autoare franceză extrem de tânără (născută în 1990) și după părerea mea, extrem de talentată. Deși scrie de mic copil, nu s-a gândit că o să aibă atât de mult succes. Tot albastrul cerului a fost publicată prima dată în 2019, în Franța, la o editură mică (Carnets nord) și apoi reeditată. În 2022, Da Costa a devenit a treia cea mai publicată autoare din Franța. Am ținut morțiș să precizez și aceste informații pe care le-am găsit despre autoare, cu dorința de a mai citi și alte cărți de-ale sale ce poate vor fi traduse la noi.
Tot albastrul cerului este o carte destul de grosuță (672 pagini), însă nu trebuie să vă speriați, deoarece se citeșe ușor și este foarte captivantă. Pentru mine, a fost o călătorie pe teritoriul Franței (deși de câțiva ani locuiesc în această țară) și mi-a permis să călătoresc, virtual vorbind, și în alte locuri necunoscute și magice.
Cartea are mai multe personaje, dar există două personaje care vin, fiecare cu povestea lui, să te ducă într-o poveste tulburătoare, dar frumoasă. Cartea este încărcată de un tragism profund, însă mi-a plăcut cu atât mai mult. Emile are 27 de ani, un Alzheimer precoce și o familie pe care nu vrea să o îndurereze. Alege să plece în călătorie cu rulota și pune un anunț pe internet, căutând un partener de călătorie. O găsește astfel pe Joanne, o tânără cu o poveste tulburătoare. Cine este ea și de ce ar accepta să plece la drum cu un străin? Motivul – unul neașteptat. Cel puțin pentru mine.
Nu sunt suficiente cuvinte ca să descriu cât de mult mi-a plăcut această carte și de aceea prefer să nu dau prea mukte detalii despre acțiunea cărții sau despre situațiile prin care vor trece personajele. Una caldă, una rece – cam așa as descrie eu viața celor două personaje. Cum se vor înțelege, ce întâmplări neprevăzute vor avea loc….totul doar dacă citiți cartea. (mai mult…)
Autor: Elizabeth George Speare
Naționalitate: americană
Titlu original: The Witch of Blackbird Pond
An apariție: 1958 (în 2015, la Editura Art)
Nota mea: 5/5
Număr pagini: 238
Gen carte: ficțiune istorică, young adult
Elizabeth George Speare (1908-1994) a fost o autoare americană de literatură pentru tineret. Vrajitoarea de la Iazul Mierlei este cea de-a doua carte a autoarei și a fost publicată în 1958 și a primit ca premii Newbery Medal (1959) și Vermont Golden Dome Book Award Nominee (1960). Acțiunea cărții se petrece în secolul al XVII-lea, în Connecticut, în perioada colonizării Americii de Nord.
Colonia Connecticut este o comunitate în care personajele conviețuiesc și trec prin tot felul de situații neprevăzute. Personajul feminin principal al cărții este Kit Tyler, orfana care se va muta din Barbados în această colonie pentru a locui cu mătușa, unchiul și cele două verișore ale sale.
Kit a avut o relație deosebită cu bunicul său, iar pentru ea, el a fost ultima legătură cu viața din Barbados. Întâlnim barierele culturale și sociale, dar și prejudecățile legate de vrăjitorie și practicarea ei. Titlul te induce cumva în eroare, deoarece vrăjitoarea de care se vorbește nu este cu adevărat una. Dacă inițial am crezut că este o carte doar pentru copii, cred că este potrivită și pentru adulți. Eu am citit-o cu mare interes.
Kit are 16 ani și la început este privită ca o excentrică de către coloniștii puritani. Aceștia se remarcau prin anumite prejudecăți și idei mai multe sau mai puțin exagerate. Ca teme, sunt abordate familia, copilăria, libertatea individuală, prejudecățile, diferențele sociale și culturale, comunitatea și prietenia. (mai mult…)