Currently Browsing: Carte

Umbra vântului – Carlos Ruiz Zafon (recenzie)

Autor: Carlos Ruiz Zafon

Naționalitate: spaniol

An apariție: 2001 ( 2013 la Editura Polirom)

Gen carte: roman, fictiune

Număr pagini: 488

Titlu original: La sombra del viento

Nota goodreads: 4.29

Nota mea : 5/5

Carlos Ruiz Zafon a fost un autor spaniol care a scris niște cărți deosebit de interesante, printre care seria Cimitirul cărților uitate, iar aceasta cuprinde 4 volume. Umbra vântului este primul volum al seriei, fiind urmat de Jocul îngerului. Am citit acest prim volum în martie 2022, adică acum un an și mi-a plăcut foarte. Însă tot am amânat să scriu câteva impresii despre el, fără un motiv anume. Între timp am citit și al doilea volum al seriei, Jocul îngerului, dar despre acela vă povestesc în alt articol.

De la Zafon am mai citit Marina și Luminile din septembrie, iar despre a doua dintre ele puteți citi aici. Pe cele doua le-am citit în 2020, în timpul pandemiei. Zafon este unul dintre scriitorii mei preferați când vine vorba despre literatura contemporană și cu fiecare carte citită de la el, m-am simțit mai bogată sufletește.

Umbra vântului este o carte grosuță (488 de pagini), dar odată ce ești prins în mrejele sale, nu o mai poți lăsa din mână. Unii îl compară pe Zafon cu Isabel Allende, dar părerea mea este că primul scrie mult mai complex și mai bine. Deși și Allende îmi place destul de mult și am citit câteva romane scrise de ea.

Romanul este complex și abordează teme multiple, printre care  literatura, cultura, iubirea, misterul, identitatea individuală, dar și tema răului. Personal, îmi plac mult cărțile în care apar cititori pasionați sau tema cărților. Dar aici asta nu e tot, deoarece apare și tema întunecată a răului, presărată de intrigi și numeroase secrete. Îmi este foarte greu să descriu această carte, așa că mă voi limita doar la câteva idei care mi se par importante. (mai mult…)

Motanul care voia să salveze cărțile – Sosuke Natsukawa (recenzie)

Autor: Sosuke Natsukawa

Naționalitate: japoneză

An apariție: 2017 (2022, la Editura Litera)

Gen carte: ficțiune, fantasy, realism magic, literatură japoneză

Titlu original: 本を守ろうとする猫の話

Număr pagini: 256

Nota goodreads: 3.73

Nota mea: 3/5

DESCRIERE

Anticariatul Natsuki este o prăvălioară cu cărți la mâna a doua, situată la marginea orașului. Înăuntru, rafturile, pline cu volume minunate, tronează impunătoare, înalte până la tavan. Lui Rintarō Natsuki îi place nespus acest spațiu primitor, creat de bunicul său. Își petrece multe ore aici, citind în voie. Este refugiul perfect pentru un puști retras și pasionat de lectură.

După moartea bunicului său, Rintarō se simte singur și deprimat. Și, din câte se pare, va fi nevoit să închidă anticariatul. Dar apoi se trezește în prăvălie cu un motan vorbitor pe nume Tigruț, care îi cere ajutorul. Motanul are nevoie de un iubitor de cărți care să-l însoțească într-o misiune. Bizarul cuplu va porni în trei aventuri palpitante, menite să salveze cărțile din mâinile oamenilor care le-au sechestrat, le-au maltratat sau le-au trădat. Iar la urmă, rămâne o ultimă misiune de salvare, în care Rintarō va trebui să pornească de unul singur…

Motanul care voia să salveze cărțile este o poveste înduioșătoare despre găsirea curajului, despre compasiunea pe care le-o arătăm celor din jur – și despre puterea nemaipomenită a cărților.

PĂREREA MEA

Sosuke Natsukawa este autor japonez și în afară de acest roman, a mai scris câteva cărți, însă nu sunt traduse la noi. Ce să vă spun despre cartea asta? La fel ca în cazul altei cărți, scrisă tot de un autor japonez și care are tot un personaj principal motan…nu mi-a întrunit așteptările. Este vorba despre Dacă pisicile ar dispărea din lume, scrisă de Genki Kawamura și despre care am scris câte ceva aici. Ca și in acest caz, i-am dat pe goodreads tot 3/5 steluțe.

Nu este vorba că nu mi-a plăcut cartea, dar se putea mult mai mult. Eram până nu demult, tipul de cititor care se entuziasma când dădea peste cărți cu personaje-pisici. Apoi am început să le descopăr și am rămas în dubii. Pentru mine, mai niciuna nu a fost ceva extraordinar sau o carte care să rămână cu mine. (mai mult…)

Camerista – Nita Prose (recenzie)

Autor: Nita Prose

Naționalitate: canadiană

An apariție: 2022 (editura Litera)

Gen carte: ficțiune, mister, thriller

Titlu original: The Maid

Număr pagini: 384

Nota goodreads: 3.84

Nota mea: 3/5

DESCRIERE

Tânăra cameristă Molly Gray rămâne singură pe lume, după moartea bunicii sale. La serviciu, s-a obișnuit să treacă neobservată atunci când șterge praful, mizeria și secretele lăsate în urmă de oaspeții prestigiosului hotel unde lucrează. La urma urmei, e doar o cameristă – de ce i-ar acorda cineva atenție?

Dar Molly intră brusc în lumina reflectoarelor după ce îl descoperă pe unul dintre clienții hotelului mort în patul său. O problemă pe care nu o poți șterge, pur și simplu, cu buretele. Din acest moment, în timp ce se trezește prinsă, fără voia ei, în cursa pentru aflarea adevărului și pe măsură ce dezleagă misterele de la Regency Grand Hotel, își descoperă o forță lăuntrică pe care nu știa că o are.

PĂREREA MEA

Nita Prose este nu doar scriitoate, ci și editor, iar Camerista este romanul său de debut. Pentru cei care nu știu, cartea apărut în 2022 și a fost nominalizată de goodreads ca winner for Best Mystery & Thriller (2022) și Nominee for Best Debut Novel (2022). S-a făcut multă vâlvă în jurul său și motivul pentru care am citit-o a fost curiozitatea. De fapt, a fost o lectură audio pe Voxa, nu chiar o lectură fizică. Chiar și așa, sunt printre cititorii care nu au fost impresionați cine știe de acest roman.

În primul rând, nu înțeleg de ce este considerată thriller, deoarece partea asta este foarte slab dezvoltată. Nu am putut să îi fac o recenzie imediat, mai ales că nu pot scrie atât de ușor despre cărțile care nu au rămas cu mine după un timp. A fost o lectură ok, potrivită pentru relaxare sau după o săptămână în care tot ce vrei este să stai liniștit să citești, dar numai atât. Camerista din titlu este Molly Gray, o tânără care descoperă în una din zile un bărbat mort în una dintre camerele în care face curățenie. Probabil aici s-a crezut că începe partea de thriller.

Dacă este să fiu perfect sinceră, au fost multe faze care m-au agasat. În primul rând, prologul care zice așa “Eu sunt camerista ta, știu totul despre tine, ce știi tu despre mine?” Cum adică? Cartea îți promite mult de la început, aștepți că poate se va întâmpla ceva wow, dar nu este așa deloc. Molly m-a enervat de foarte multe ori: are o perfecțiune super enervantă, un fel de a fi ciudat și tot repetă că este atașată de “buni” și că ea face totul ca la carte. (mai mult…)

Planuri de lectură pentru 2023

De câțiva ani buni folosesc goodreads pentru a contoriza ceea ce citesc și în fiecare an îmi place să îmi setez un challenge cu un anumit număr de cărți. În 2022 am setat că vreau să citesc 70 de cărți, dar am reușit să termin 90. Și din 90 un număr de 25 au fost cărțile audio de pe Voxa sau Audiotribe. În final, am rămas la Voxa și mai nou, citesc și ebook-uri recent apărute.

Pentru 2023 am setat un număr de 60 de cărți, deoarece va fi un an cu multe schimbări și nici nu vreau să pun presiune pe mine. Aș prefera să citesc 50 de cărți, dar să fie lecturi bune și interesante. Alegerile mele din 2022 nu au fost în totalitate inspirate și vreau să aleg cu atenție mai mare ce vreau să citesc.

Pentru acest an vreau să mă orientez spre niște cărți importante. Avem așa:

  1.  Orașul de aburCarlos Ruiz Zafon (este ultima carte publicată de Zafon înainte de decesul lui din 2020)
  2. 10 minute și 38 de secunde în lumea asta stranie – Elif Shafak (mă intrigă titlul și bineînțeles, poate nu va fi singura carte punctată de la Shafak)
  3. Fântânile tăcerii – Ruta Sepetys (o autoare foarte dragă mie)
  4. Magicianul – Tolm Coibin (nu cunosc subiectul, dar vreau să mă las surprinsă)
  5. Ultimii cai de stepă – Maja Lunde (o carte pe care am văzut-o la alți cititori și mi-o doresc și eu)
  6. Viscolul copiilor – Melanie Benjamin (mă tem că subiectul mă va dărâma, dar tot sunt curioasă să o descopăr)
  7. Aroma timpului – Nuria Pradas (o carte lădată de mulți cititori)
  8. Casa germană – Anette Hess
  9. Britt Marie a fost aici – Frederick Backman
  10. Pe frontul de vest nimic nou – Eric Maria Remarque (după ce citesc cartea, vreau să văd ecranizarea)
  11. Du-te și pune un străjer – Harper Lee (întâi vreau să recitesc Să ucizi o pasăre cântătoare)
  12. Sânge auriu – Namina Forna
  13. Mătușa Julia și condeierul – Mario Vargas Llosa
  14. Patimi – Sofia Nădejde (am citit-o deja, mi-a plăcut și îi voi dedica o recenzie separată)
  15. Crinul din vale – Honore de Balzac (îmi este dor de o carte a lui Balzac și de stilul lui inconfundabil)
  16. N-am mai visat de mult că zbor – Tachi Yamada (vreau să mai bifez un autor japonez necunoscut pentru mine)
  17. Înapoi în Ghana – Taiye Selasi (o altă autoare pe care vreau să o descopăr + mă interesează o carte cu acțiunea în Africa)
  18. Trenul spre Samarkand – Guzel Iahina
  19. Al dumneavoastră sincer, Șurik – Ludmila Ulitkaia
  20. Sonata Gustav – Rose Tremain 

Pe lângă cele propuse (dar nu obligatorii), îmi doresc să descopăr mai mulți autori români.

Sper să fie un an bun din punct de vedere literar pentru toată lumea, să citim cărți faine și de ce nu, să împărțim recomandări și opinii.

Voi ce cărți vreți să citiți în 2023?

 

Mă puteți găsi pe:

Goodreads – aici

Instagram – stil_de_scriitor

Facebook – aici

Dacă pisicile ar dispărea din lume – Genki Kawamura (recenzie)

Autor: Genki Kawamura

Naționalitate: japoneză

An apariție: 2012 (la noi, Editura Humanitas, în 2022)

Gen carte: ficțiune, fantasy, realism magic

Titlu original: 世界から猫が消えたなら

Număr pagini: 192

Nota goodreads: 3.77

Nota mea: 3/5

DESCRIERE

Când Diavolul și un motan se întâlnesc în literatură urmează aproape sigur un târg și o lecție de viață. Motanul, pe nume Varză, este al unui tânăr poștaș care află că mai are foarte puțin de trăit, poate o zi, poate o săptămână. O ocazie pentru Diavol să intre în scenă, fluturându-i pe la nas un târg de nerefuzat: câte o zi de viață în plus, pentru câte un lucru care să dispară din lume. Cu fiecare dispariție, poștașul își rememorează momente din trecut și, redându-le în mici fragmente, redescoperă de fapt lucrurile importante pe care oamenii ajung cu greu să le recunoască și să și le asume. Dacă pisicile ar dispărea din lume este o scrisoare de dragoste adresată vieții și lucrurilor care contează cu adevărat.

PĂREREA MEA

Genki Kawamura nu este doar scriitor, ci și producător și scenarist. Romanul său de debut (sper să nu greșesc) Dacă pisicile ar dispărea din lume a fost tradus în peste 20 de limbi și ecranizat în 2016 în Japonia. Va exista curând și o adaptare la Hollywood și sunt foarte curioasă să o văd.

Nu am citit foarte mulți autori japonezi până acum, dar merg pe ideea că orice autor nou tradus la noi (sau nu) merită o șansă să fie descoperit. Am citit cartea acum, la începutul lui 2023, când mă luptam cu un reading slump incredibil de enervant. Pur și simplu nu puteam citi nimic. Iar cartea asta a apărut la fix.

Este o carte scurtă (192 de pagini), are un stil foarte accesibil și se parcurge rapid. A apărut în colecția Raftul Denisei de la editura Humanitas, care este și una dintre colecțiile mele preferate când vine vorba de cărți. Titlul nu cred că a fost însă foarte bine ales (sau poate traducerea e de vină), deoarece personal consider că nu reflectă neapărat ideea cărții. În carte nu aveam neapărat dispariția tuturor pisicilor din lume, ci mai exact ideea de ce s-ar întâmpla dacă… (mai mult…)

« Older Entries