Currently Browsing: Literatura europeana

Cartea Reghinei – Ioana Nicolaie (recenzie)

Autor:  Ioana Nicolaie

Naționalitate:  română

An apariție: 2019 (editura Humanitas)

Gen carte: ficțiune, realism, viața satului românesc

Număr pagini: 224

Nota goodreads: 4.27

Nota mea: 4/5

DESCRIERE

Reghina este un Iov feminin, dintr-un spațiu nord-transilvan, în care miraculosul se insinuează în ordinea comună, iar istoria recentă sugrumă destinele oamenilor. Este mamă a doisprezece copii, împreună cu care alcătuiește „un trup de o mie de kilograme“, plămădit din puține bucurii și insu-portabilă suferință. Până la urmă, Reghina este mama universală.
Miza cărții Ioanei Nicolaie este să scoată la lumină, prin incursul faulknerian în interiorul unei minți care amestecă timpurile și emoțiile, o viață, un destin, o urmă pe care umanitatea personajelor ei o lasă (sau nu) în lume. Cartea nu se citește cu sufletul ușor, ci cu sufletul la gură.

PĂREREA MEA

Cartea Reghinei este prima carte pe care eu am citit-o de la autoarea Ioana Nicolaie și cu siguranță nu va fi ultima. Îmi place stilul autoarei și mă bucur că am reușit să descopăr încă o autoare româncă. Acest volum a apărut în 2019 la editura Humanitas și are ca teme viața socială, satul românesc și destinele umane. În special destinul Reghinei, personajul feminin principal al cărții.

Titlul ne oferă din start un indiciu puternic: că urmează o carte despre Reghina, o femeie puternică și cu care destinul nu a fost niciodată blând. Stilul cărții și povestea în sine îmi amintește de personajele lui Rebreanu, mai ales de Ana din romanul Ion. Deși Reghina și Ana lui Rebreanu au destine diferite, au și multe în comun.

Limbajul cărții este metaforic, iar asta uneori a fost prea mult pentru mine, ca cititor, care se așteaptă ca un roman despre viața satului românesc să fie scris într-un limbaj mai simplu. Cartea trebuie citită pe îndelete, se simte și se reflectează pe marginea celor citite.

Povestea Reghinei este povestea țărăncii românce de altădată (deși sunt sigură că și acum mai există așa ceva): căsătoria din obligație, pierderea primei iubiri, viața aspră de la țară, nașterea de prunci numeroși și chinul de a-i îndrepta spre drumul cel bun.

Cartea Reghinei – frântură din viața satului românesc de altădată

Pentru Reghina, viața a fost o continuă luptă, iar paginile cărții curprind numeroase scene tulburătoare. Nu de puține ori am fost șocată de cele citite, deși pentru acele timpuri, nu era nimic nou sub soare. Chiar dacă bărbatul era un nenoricit, bea și o bătea, femeia era martira care trebuia mereu să îndure. (mai mult…)

Bărbații sunt niște porci – Rodica Ojog-Brașoveanu (recenzie)

Autor:  Rodica Ojog-Brașoveanu

Naționalitate:  română

An apariție: 2006 (editura Nemira)

Gen carte: ficțiune, povestiri, umor

Număr pagini: 313

Nota goodreads: 4.12

Nota mea: 4/5

DESCRIERE

Întâmplări inspirate din realitate ai căror protagonisti sunt oameni obișnuiți. Pagini pline de suspans, scrise într-un ritm alert, care culminează de multe ori cu un final neașteptat. Clipe de delectare purtând semnatura inegalabilei Rodica Ojog-Brașoveanu.

PĂREREA MEA

Am citit de la Rodica Ojog-Brașoveanu 15 volume și cred că acest volum de povestiri este cel cu numărul 16. Cărțile Agathei Christie mai reprezintă pentru mine o listă generoasă de cărți parcurse până acum, dar asta și pentru că cele două autoare sunt pentru mine exact ce am nevoie când vreau cărți palpitante sau nu am prea mult chef de citit. Așa că aleg ori ROB, ori Agatha Christie.

Bărbații sunt niște porci este o carte de povestiri, 17 la număr și majoritatea sunt destul de scurte. Pot fi citite și independent, nu neapărat în ordine, așa că puteți începe cu care vreți. Spre dezamăgirea mea însă, fiind mare fană ROB, nu toate povestirile mi-au plăcut. Iar astfel am scăzut o steluță din punctajul de pe goodreads, rămânând doar 4/5. Pentru mine nota 4/5 nu este ceva negativ, deoarece notez așa și cărțile care îmi plac foarte mult. Dar recunosc că acest volum de povestiri nu a fost pentru mine ceva wow.

Titlul volumului este dat tocmai de povestirea 15 din carte, iar temele abordate sunt destinul uman, comportamentul și tot ce ține de bărbați și femei în general. Titlul m-a indus oarecum în eroare deoarece autoarea nu ironizează doar partea bărbătească, ci prezintă într-o lumină umoristică și latura feminină, cu bune și cu rele. (mai mult…)

Impresii film: Persuasiune (2022)

Apariție: 2022 (apărut în cinema și pe Netflix)

Actori: Dakota Johnson, Cosmo Jarvis, Richard E. Grant

Notă imdb: 5.6

Nota mea: 7.5

Cred că este timpul să vă vorbesc și despre o ecranizare văzută recent. Este vorba despre ecranizarea romanului lui Jane Austen, Persuasiune. Am citit cartea în liceu, așa că nu prea mai țin minte bine acțiunea cărții sau detalii despre personaje. Dar am de gând să o recitesc într-un viitor nu prea îndepărtat.

Revenind la ecranizare, pot să zic că mi-a plăcut. Chiar dacă sunt multe păreri împărțite și multe guri rele care spun că este plictisitor. Consider că avem de învățat din orice, așa că trebuie să găsim și în această ecranizare măcar o notă pozitivă.

Mi-a plăcut mult personajul feminin principal, Anne, și cum a fost portretizat. Anne este sora matură și curajoasă. Celelalte două surori ale sale, Mary și Elizabeth mi s-au părut la polul opus și foarte nesuferite.

Personajul masculin principal, Wentworth, a fost și el construit destul de bine. Este o carte potrivită pentru relaxare sau pentru vacanță, așa că nu vă așteptați la o capodoperă. Iar cei care au criticat filmul pentru povestea în sine, ei bine, așa este cartea. Iar aceasta a apărut în 1817. Așa că vă dați seama cum era societatea britanică de atunci. Destul de primitivă în mentalitate și stil de viață.

Puteți găsi această ecranizare pe Netflix, dar recomandarea ar fi să căutați întâi cartea. Așa puteți face o paralelă între cele două.

Ați citit cartea sau ați văzut ecranizarea?

Sfârșitul șoaptelor. Decembrie 1989 – Ruta Sepetys (recenzie)

Autor:  Ruta Sepetys

Naționalitate:  americană

An apariție: 2022 (editura Epica)

Gen carte: ficțiune, istorie, YA

Titlu originalI Must Betray You

Număr pagini:  368

Nota goodreads: 4.45

Nota mea: 5/5

DESCRIERE

București, 1989

În Europa, toate regimurile comuniste se prăbușesc rand pe rand. Românii nu se bucură de libertate, ci se află în continuare sub bratul de fier al dictaturii lui Nicolae Ceaușescu. Într-o țară inchisa, izolată și condusă prin impunerea sentimentului de frică, Cristian Florescu, un adolescent de șaptesprezece ani, care visează să devină scriitor, este șantajat și racolat de Securitate. Nu-i rămân decât două posibilități: să-i trădeze pe toți din jurul lui, tot ce iubește, sau, folosindu-se de de noul lui statut, să facă tot ce poate pentru a submina sistemul totalitar, din interior. Cristian riscă totul ca să demaște regimul autoritar și pe cel mai diabolic dictator din Europa de Est, să ofere o voce poporului român și să arate lumii ce se petrece în țara lui. Când apare scânteia Revolutiei, se alătură plin de entuziasm și luptă pentru schimbare și, în sfârșit, pentru Libertate.

PĂREREA MEA

Ruta Sepetys este o scriitoare americană de origine lituaniană care a scris Printre tonuri cenușii, O mare de lacrimi, Fântânile tăcerii, Adio, New Orleans. Sfârșitul șoaptelor. Decembrie 1989 este ultimul său roman, apărut în 2022. Nu este greu de ghicit ce reprezintă titlul cărții, deoarece dacă ne uităm bine și la copertă, cât și la titlu, ne putem ușor da seama că este vorba despre un moment de răscruce pentru România: Revoluția din ’89 și căderea regimului comunism.

M-am născut în ’89 și tot ce știu despre Ceaușescu și regimul comunism este de la părinți și apropiați. Aveam 9 luni când Ceaușescu și soția au fost împușcați, iar România a scăpat de sub jugul tiraniei. Cartea nu este doar un document despre ceea ce a însemnat comunismul pentru România, ci are la bază și o poveste fictivă.

Cristian Florescu are 17 ani și duce o viață chinuită alături de familia sa. Îndură foame, frig, lipsa de libertate și totuși speră. Are o relație specială cu bunicul său (pe care îl alintă atât de frumos: Bunu’), pe care îl idolatrizează. Ca orice adolescent, Cristian îndrăznește să visez și se îndrăgostește.

Prin ochiii lui Cristian, aflăm detalii despre Securitate, cenzură, propagandă comunistă, despre informatori și despre dosarele stufoase despre cei urmăriți de Securitate. Comunismul a fost un regim dur, în care românul a trebuit să fie curajos de fiecare dată. (mai mult…)

Partea Îngerilor – Bruno Combes (recenzie)

Autor:  Bruno Combes

Naționalitate:  franceză

An apariție: 2022

Gen carte: ficțiune istorică, Al Doilea Război Mondial

Titlu original: La Part des Anges

Număr pagini:  288

Nota goodreads: 3.88

Nota mea: 4/5

DESCRIERE

Două epoci, două femei, o lecție de viață și de speranță. Lisa și-a pierdut dorința de a trăi de la moartea accidentală a fiului ei. Împreună cu soțul și fiica ei, părăsește Parisul pentru a se stabili într-o fermă izolată din adâncurile Périgordului, La Part des Anges, în speranța de a-și reface viața. În zadar… Până în ziua în care Lisa descoperă, ascuns în podul vechii clădiri, jurnalul lui Alice, care a trăit în La Part des Anges cu optzeci de ani în urmă.
Pagină după pagină, Alice povestește toate chinurile prin care a trecut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, de la deportarea soțului ei în Germania până la cele mai grele suferințe pe care a trebuit să le îndure pentru a-și salva familia.
Două suflete pierdute se întâlnesc între zidurile acestui loc misterios. În fața curajului lui Alice, va găsi Lisa puterea de a-și reconstrui viața?

PĂREREA MEA

Bruno Combes este un autor francez care a scris până acum 7 romane, iar Partea Îngerilor este ultimul său roman, apărut în 2022. În România, romanul este a apărut la editura Litera, în colecția Blue Moon. Pot zice că această editura este una dintre preferatele mele. Am descoperit acest roman întâmplător, prin intermediul aplicației Voxa. Acolo găsiți numeroase audiobook-uri și ebookuri și aveți chiar și varianta de trial pentru 7 zile. Eu am avut această aplicație timp de 3 luni și momentan mi-am dezactivat abonamentul, deoarece vreau să mă întorc la cărțile fizice și la ebook-uri.

Ce părere am despre cărțile audio?

Vreau să fac o paranteză legată de cărțile audio. Am văzut pe internet persoane extrem de iritate de ideea că asculți un audiobook și se cheamă asta carte citită. Nu e carte citită de tine, dar o asculți citită de altcineva și asta înseamnă că afli amănunte despre personaje și acțiune. Din experiența mea scurtă cu audiobook-urile, mi-am dat seama că am ascultat cărți care mi s-au părut mai interesante decât atunci când am citit eu cartea prima dată. Dar probabil o să fac un mini-articol despre faza cu cărțile audio.

Revenind la Partea Îngerilor, trebuie să spun că avem numeroase teme abordate: familia, iubirea, pierderea unui apropriat, suferința, războiul (Al Doilea Război Mondial). Titlul se referă la o casă dintr-o localitate franceză și ascunde o simbolistică aparte la care eu nu mă așteptam. Dacă veți citi cartea, veți afla semnificația din spatele titlului.

Partea Îngerilor – locul în care se întâmplă miracole

Acțiunea cărții are loc în Franța, în mai multe locații, inclusiv Paris și am fost impresionată de descrierile frumoase. Povestea este asemănătoare cu multe alte povești din cărți: o pierdere sau un moment de cumpănă, o perioadă neagră, apoi regăsirea. Există două planuri temporale: perioada Celui de Al Doilea Război Mondial (adică trecutul) și prezentul acțiunii (2017). Avem povestea lui Alice și a lui Gabriel din trecut și povestea Lisei și a lui Hugo din prezent.

Cele două planuri alternează frumos, iar spre final se încheagă o legătură între ele. Alice și Lisa sunt unite printr-un moment greu prin care trec și nu pot să remarc măiestria cu care autorul a ilustrat suferința unor mame, el nefiind femeie. Sau cât de bine cunoaște psihologia femeii și modul ei de a fi și acționa. Ambele sunt personaje puternice, iar fiecare dintre ele dovedește că are puterea să învingă orice obstacol de netrecut când vine vorba de familie și de cei dragi. (mai mult…)

Iubirea nu e un vers liber – Susana Fortes (recenzie)

Autor: Susana Fortes

Naționalitate: spaniolă

An apariție: 2013 (2021  la editura Humanitas, colecția Raftul Denisei)

Gen carte: ficțiune, roman

Titlu original: El amor no es un verso libre

Număr pagini:  248

Nota goodreads: 3.00

Nota mea: 3/5

DESCRIERE

Povestea unei pasiuni, o carte cu accente de roman politic, cu atmosferă glamour și boemă artistică, în pragul izbucnirii Războiului Civil Spaniol.În vara anului 1935, Kate Moore sosește la faimoasa Residencia de Estudiantes din Madrid, locul în care se întâlnește elita intelectuală republicană – Dalí, Salinas, García Lorca, Buñuel –, anturată de admiratori și personaje mondene. Tânăra americană, care dorește să-și continue studiile de literatură spaniolă, cunoaște aici o lume de revoluționari și visători, de artiști și întreprinzători, de idealiști și ariviști.

Dar cel mai mult o va impresiona profesorul Álvaro Díaz-Ugarte, iar atracția va fi reciprocă. Într-un oraș în care totul se află, cei doi își trăiesc iubirea clandestină cu îndrăzneală și nonșalanță. Până când, într-un canal de irigații, apare cadavrul unui student, iar moartea acestuia începe să o obsedeze pe Kate. Întunecată de crimă, intrigi de stat și de alcov, sub ochiul atent al poliției politice, povestea lor de dragoste îi poate costa viața, iar pentru supraviețuire se plătește un preț imens în Spania anilor 1930.

PĂREREA MEA

Autoare spaniolă contemporană, Susana Fortes are două romane care sunt traduse și în limba română (Iubirea nu e un vers liber și Septembrie mai poate aștepta). Eu l-am citit doar pe primul, iar la al doilea nu știu dacă voi ajunge chiar curând. Deși am văzut pe goodreads că Iubirea nu e un vers liber are o notă micuță (3.00/5.00), m-am încăpătânat să citesc cartea și am sperat că nu mă va dezamăgi.

Din păcate, chiar a fost o dezamăgire literară, cum de altfel au fost multe lecturi din 2022, din ce am citit până acum. În general, dacă o carte mă captivează, îmi este mai ușor să scriu despre ea. Dacă nu, trebuie să mă chinui să găsesc idei pe care să le includ în recenzie. Poate de aceea am multe cărți citite și nu am scris deloc despre ele. Mai uit amănunte, mai uite nume de personaje. Ceea ce este normal.

Revenind la cartea noastră, îmi dau seama că nu prea am citit până acum autori spanioli contemporani. Susana Fortes este din punctul meu de vedere o autoare cu mult potențial, dar în acest roman mi s-a părut că nu a dezvoltat suficient povestea și cititorul nu este pur și simplu atras de scrierea sa. Sau cel puțin eu nu am fost.

Acțiunea cărții se petrece în jurul lui 1935, adică în preajma izbucnirii Războiului Civil Spaniol și mi s-a părut povestea în sine slab dezvoltată ca intrigă și ca fluență a ideilor. Am ales cartea datorită editurii (sunt mare fan editura Humanitas și a colecției Raftul Denisei), dar și datorită titlului. Mă așteptam la ceva romantic, la ceva poetic. Latura romantică, deși este și o poveste de dragoste la mijloc, este tot slab conturată.

Iubirea nu e un vers liber, ci doar o idee de iubire

Personajul principal feminin este Kate Moore, o tânără din America care vine în Spania să studieze. Ea este fascinată de tot ce înseamnă această țară și cultura spaniolă. Aici îl cunoaște pe fermecătorul Alvaro Diaz Ugarte, mai în vârstă cu 15 ani decât ea și se naște o poveste atipică de dragoste. Viața lui Ugarte este complicată, așa că tânăra din America va trece prin tot felul de momente neplăcute. Există în carte o mulțime de descrieri, numai că multe dintre ele mi se par atât de clișeice, încât nu de puține ori îmi venea să casc de plictiseală. (mai mult…)

« Older Entries