Autor: Philippa Gregory
Naționalitate: Britanică
An apariție: 2009 (în limba engleză) / 2011 (ediția în limba română la Editura Polirom)
Titlu original: The White Queen (Notă: „The Red Queen” este volumul următor, dedicat Margaretei Beaufort)
Nota mea: 4/5
Nota Goodreads: 3.96
Număr pagini: 432 pagini
Gen carte: ficțiune istorică, roman biografic, dramă, Evul Mediu (Războiul Celor Două Roze)
Regina albă face parte dintr-o serie de cărți semnate de Philippa Gregory — romane care, apropo, pot fi citite în orice ordine doriți. În 2020, eu am citit al doilea volum, Regina roșie, despre care am scris deja câteva cuvinte pe blog. Despre autoare nu cred că are sens să insistăm cu foarte multe detalii, deoarece majoritatea cititorilor au auzit deja de ea, fiind pe bună dreptate recunoscută la nivel mondial drept una dintre cele mai de succes scriitoare de ficțiune istorică.
Drama Reginei albe – drama unui destin
Am citit Regina albă în ianuarie și mi-a plăcut destul de mult. Romanul urmărește ascensiunea spectaculoasă și plină de drame a Elisabetei Woodville, o femeie care reușește să devină Regina Angliei. Rămasă văduvă după ce soțul ei moare luptând pentru Casa de Lancaster, Elisabeta se trezește aproape fără nimic, mamă a doi copii într-o lume nemiloasă. Își folosește însă frumusețea legendară pentru a-i atrage atenția noului rege din Casa de York, Edward al IV-lea, pe când acesta trecea prin pădurile de pe domeniul familiei ei.
Edward se îndrăgostește orbește de ea, dar pentru că ea refuză cu demnitate să îi fie doar amantă, cei doi se căsătoresc în secret. Această uniune șochează întreaga Anglie și dinamitează alianțele politice ale vremii, în special pe cea cu Contele de Warwick („Făuritorul de regi”), care îi plănuise deja regelui o căsătorie strategică cu o prințesă din Franța.
De aici, lucrurile se precipită tot mai mult. Apar personaje noi, se nasc conflicte intense și intrigi de culise specifice epocii, iar Elisabeta este nevoită să ia de nenumărate ori decizii cruciale pentru supraviețuirea ei și a celor dragi. Nu vreau să insist asupra detaliilor istorice, care pe alocuri sunt destul de multe, ci prefer să subliniez elementele speciale care oferă cărții un farmec aparte.
Regina albă și relația cu mitologia
Un aspect care mi s-a părut absolut fascinant este inserarea elementelor mistice. Atât Elisabeta, cât și mama ei, cred cu tărie în puterea magiei, considerându-se descendentele directe ale zeiței apelor, Melusina. Ritualurile, blestemele și farmecele la care apelează cele două pentru a citi viitorul sau pentru a-și lovi dușmanii adaugă o atmosferă hipnotizantă poveștii. Astfel, deși este un roman inspirat din fapte reale, el funcționează excelent și ca o dramă psihologică intensă — o veritabilă saga de familie dominată de figuri feminine incredibil de puternice.
Cine este Melusina?
Melusina este una dintre cele mai faimoase și fascinante figuri din folclorul și mitologia medievală europeană (în special din Franța, Germania și spațiul celtic). Este un spirit al apelor – o zână sau o nimfă a râurilor și izvoarelor sacre, adesea reprezentată ca o femeie superbă care, de la brâu în jos, se transformă în șarpe sau în pește (asemănătoare unei sirene, dar uneori cu două cozi de pește sau cu aripi de dragon).
Spre final, ritmul devine extrem de alert, căpătând accente de thriller psihologic. Tragedia cumplită care lovește familia Elisabetei și dispariția misterioasă a fiilor ei m-au ținut cu sufletul la gură, transformând suferința unei mame într-un strigăt de răzbunare tulburător. Pentru mine a fost o lectură palpitantă și dinamică. Dacă nu ați citit-o încă, vă recomand cu drag să o faceți, mai ales dacă sunteți fani ai ficțiunii istorice bine scrise.
I-am dat 4/5 steluțe pe goodreads. Pentru mine este o notă foarte bună.
Ați citit acest roman? Cum vi s-a părut atmosfera de la curtea Angliei?