Dacă în ultimii ani obișnuiam să fac o listă cu ce mi-am propus să citesc, am ajuns la concluzia că nu am reușit să bifez ce notasem. Ba unele cărți le-am tot amânat, ba unele cărți nu m-au mai interesat la fel de mult. Așa că anul acesta nu îmi mai propun obiective clare, nu îmi fac liste cu multe cărți și la final de an să mă trezesc că am bifat prea puține.
Însă îmi doresc să citesc câteva cărți, cum sunt volumul trei din trilogia Ursul și privighetoarea, de Katherine Arden, care se numește Iarna vrăjitoarei sau Frații Karamazov – care m-a descurajat mereu prin dimensiunile sale. Nu va fi o lectură grăbită, ci voi încerca să citesc și alte cărți mai ușoare în paralel ca să nu intru în reading slump.
În 2023 am reușit să citesc 75 de cărți, adică 27 000 de pagini (după statistica de pe goodreads). Pentru mine este mulțumitor, mai ales că am descoperit cărți bune și foarte bune. Din păcate însă, cărțile de 5 steluțe nu au fost atât de multe, mai ales că mi-am propus să fiu mai zgârcită la notare.
Dacă ar fi să fac un top 10, mi-ar fi destul de greu de ales. Dar voi face un top 11, deoarece doar 11 dintre ele au primit de la mine nota maximă. Au mai fost și alte cărți bune care au rămas cu mine, dar nu au fost chiar wow. Așa că avem:
Vreau să fac o listă și cu ce vreau să citesc în 2024, unde mi-am propus să citesc minim 50 de cărți.
Autor: Roy Jacobson
Naționalitate: norvegiană
Titlu original: Vidunderbarn
An apariție: 2009
Nota mea: 3/5
Notă imdb: 3.75
Număr pagini: 313
Gen carte: ficțiune
Roy Jacobsen este un autor norvegian care, deși a scris mai multe romane, O minune de copil este singura sa carte tradusă în limba română. Este cunoscut pentru romanele sale, povestirile scurte și piesele de teatru și a primit mai multe premii literare pentru opera sa. Scrierile lui Jacobsen explorează adesea teme legate de natură, identitate și condiția umană.În 2009 acest roman a primit premiul Bokhandlerprisen.
Cum a fost această carte pentru mine? Dorința de a o citi s-a născut din pură curiozitate, iar la final s-a lăsat cu nedumerire și un oarecare gust amar. Subiectul cărții se referă la povestea băiețelului Finn, a mamei sale și a celorlalte personaje incluse în poveste. Recunosc că în afară de Finn, mama sa și un alt personaj, restul personajelor nu mi s-au părut relevante pentru carte. Și nici nu prea m-au interesat viețile lor.
Mama lui Finn este divorțată, apoi fostul soț moare. În peisaj apare Linda, fetița fostului soț, față de care mama își ia angajamentul de a o crește. Această femeie însă ascunde un mare mister, deoarece are un comportament ciudat și mi s-a părut bizară circumstanța în urma căreia ajunge să o crească pe Linda. Linda a fost oarecum interesantă, dar numai puțin. Finn este personajul prin ochii căreia descoperim întreaga acțiune și cunoaștem restul personajelor. (mai mult…)
Autor: Simone van der Vlugt
Naționalitate: neerlandeză
Titlu original: Nachtblauw
An apariție: 2016
Nota mea: 4/5
Număr pagini: 344
Gen carte: ficțiune istorică
Simone van der Vlugt este o autoare neerlandeză care scrie romane young adult. Din câte știu, doar două din cărțile sale au fost traduse în limba română. Romanul Albastrul din miez noapte este o carte pe care o aveam de ceva timp pe listă și a fost o reală plăcere să o descopăr.
Acțiunea cărții începe în De Rijp, Olanda, în anul 1654. Facem cunoștință cu Catrijn, o tânără văduvă care își pierde soțul, pe Govert, la un an după căsătorie. Nu a fost iubire niciodată între ei, iar motivul căsătoriei a fost o sarcină neașteptată. Există un mic secret legat de relația dintre cei doi și de moartea soțului, o chestie la care sincer nu mă așteptam.
După ce pierde sarcina, se vede nevoită să se mute, ajunge in Alkmaar, iar acolo își întâlnește prietenii (pe Brecht și Melis, care erau hangii). După ce caută de muncă prelung, femeia are parte de o surpriza neplăcută legată de un potențial loc de muncă, așa ca se vede nevoită să caute iar. O să vă întrebați de ce trebuia sa caute de muncă o femeie din secolul al 17-lea. Cred că exista un anumit stigmat în societatea olandeză (și nu numai) din acele timpuri, iar Catrijn a fost nevoită să facă asta. Să plece. O văduvă nu era privită cu ochi buni, indiferent de situație.
Am admirat-o pe Catrijn că a trecut prin atât de multe, însă niciodată nu s-a dat bătută. Va întâlni iubirea, suferința, speranța, iar suferința. Și tot așa, nefiind niciodata ușor. Este pasionată de pictură, o ocupație destul de neobișnuită pentru o femeie din acel secol. Existau multe ateliere de pictori, însă existau reguli. Trebuia să fie făcută o ucenicie plătită, apoi urma proba de meșter și în final, acceptarea în breaslă. Însă pictorii erau bărbați, iar Catrjn nu avea șanse mari. (mai mult…)
Autor: Thomas Hardy
Naționalitate: britanică
Titlu original: The Well-Beloved: A Sketch of a Temperament
An apariție: 1897
Nota mea: 4/5
Număr pagini: 210
Gen carte: roman clasic britanic
Mi-am descoperit dragostea pentru literatură clasică în liceu, alături de Jane Austen, Dickens, surorile Bronte, Balzac si Thomas Hardy. Iar de la Thomas Hardy am citit cam tot ce s-a tradus în română, ba unele opere literare chiar de două ori. Iar aici mă refer la Departe de lumea dezlănțuită, Pădurenii, Idilă pe un turn și Tess d’Urberville.
Hardy este unul dintre clasicii la care mă întorc mereu cu mare drag. Știu că sunt cititori care i-au criticat pesimismul sau afirmă că nu e de actualitate opera sa, dar eu așa descopăr niște timpuri trecute și asta mă bucură. Cred că și de asta citesc literatură clasică – mă transportă în timpuri apuse sau trecute, oferindu-mi o perspectivă captivantă asupra epocilor și societăților care au influențat lumea de astăzi.Vara aceasta am citit un alt roman al lui Hardy, Întoarcerea băștinașului, și puteți găsi câteva impresii aici.
Iubita este un roman scurt, de 210 pagini și este o carte mai puțin cunoscută și apreciată. Pentru mine nu a fost pe măsura celorlalte cărți ale autorului, însă tot mă bucur că am descoperit-o. A fost publicat în 1897 și este ultimul roman publicat al lui Hardy. (mai mult…)