Autor: Lucinda Riley
Naționalitate: irlandeză
An apariție: 2022 (2023, Editura Litera)
Gen carte: ficțiune, mister, crimă, thriller
Titlu original: The Murders at Fleat House
Număr pagini: 464
Nota goodreads: 4.15
Nota mea: 4/5
Lucinda Riley (cunoscută ca autoare și sub numele de Lucinda Edmonds) s-a născut în Irlanda de Nord și a scris pe parcursul carierei sale scriitoricești numeroase romane. Este celebră pentru seria Cele șapte surori. Din păcate, Riley s-a stins în 2021, la vârsta de 56 de ani.
Am descoperit această autoare prin romanul Îngerul de la Marchmont Hill pe care l-am citit în luna ianuarie a acestui an. Aveam chef de o altă poveste captivantă, așa că am ales Crimele de la internat, carte apărută în 2023 și publicată postum de fiul autoarei.
Cartea este destul de grosuță, având 464 de pagini, însă se citește destul de repede. A apărut la noi la editura Litera, în colecția Buzz Books și se încadrează la categoria mister și thriller. O parte din acțiune se petrece la internatul Fleat House de la St Stephen, din ținutul Norfolk.
Avem o mulțime de personaje și trebuie să citești de la început cu atenție ca să poți face legăturile din final. Pentru mine a fost o lectură destul de intrigantă, deși nu pot zice că aș încadra-o pe lista de top 10 cărți citite în 2023. Dar nici pe lista de dezamăgiri cu siguranță nu va fi. Am apreciat munca scriitoarei, talentul său de a crea personaje atât de vii, cât și încercarea de a scrie un thriller. Mai ales că ea s-a axat mai mult pe genul romance. Însă nu este acel romance siropos, foarte clișeic și care te face să abandonezi cartea. Ci un romance cuminte, captivant, cu un conflict interesant și personaje pe măsură. (mai mult…)
Autor: Gwyneth Rees
Naționalitate: britanică
An apariție: 2015 (2016, Editura Corint)
Gen carte: middle age, coming of age
Titlu original: Cherry Blossom Dreams
Număr pagini: 272
Nota goodreads: 4.08
Nota mea: 4/5
DESCRIERE
Sasha are aproape treisprezece ani și viața ei este pe cale să se complice.
Mai întâi, problema cu Lily și Priti – cum pot fi ambele cele mai bune prietene ale Sashei și, cu toate acestea, să nu se înțeleagă deloc una cu alta?
Pe urmă, mai e și Raffy, fratele mai mare al lui Lily, cea mai bună prietenă a Sashei, pe care, dintr-odată, eroina noastră îl vede cu alți ochi…
Și, colac peste pupăză, mama Sashei și-a găsit în sfârșit marea dragoste – nimeni altul decât Leo, profesor de engleză la școala unde învață Sasha și cu zece ani mai tânăr decât mama ei!
Sasha evadează în ascunzătoarea ei secretă – Casa Florilor – un conac pustiu, perfect pentru a visa cu ochii deschiși, la umbra cireșilor în floare.
Dar Casa Florilor are propriile ei secrete.
PĂREREA MEA
Uneori avem nevoie de un pic de roz în viața noastră, iar în luna martie am simțit nevoia de o carte altfel. Mai ușoară și care să mă relaxeze. Și cred că am găsit-o. Gwyneth Rees este o autoare britanică care a scris numeroase cărți pentru copii. Până să citesc această carte, nu mai auzisem de această scriitoare și mă bucur că am descoperit-o. Este o carte mai mult pentru copii (8-12 ani) și are o acțiune destul de alertă și nu foarte complexă. Coperta mi s-a părut drăguță, la fel și titlul. De ce se numește așa? Titlul are legătură destul de mult cu subiectul cărții, dar poate fi considerat și ca o metaforă frumos alcătuită.
Autor: Carlos Ruiz Zafon
Naționalitate: spaniol
An apariție: 2001 ( 2013 la Editura Polirom)
Gen carte: roman, fictiune
Număr pagini: 488
Titlu original: La sombra del viento
Nota goodreads: 4.29
Nota mea : 5/5
DESCRIERE
Ne aflăm în Barcelona anului 1945. Într-o dimineață cețoasă, domnul Sempere, proprietar al unui anticariat din inima orașului vechi, își duce fiul, Daniel, la Cimitirul Cărților Uitate, o clădire impunătoare, veche și sumbră, plină de volume ale unor autori necunoscuți sau uitați, cărți aduse de oameni care au ținut să le ferească de părăsire, de indiferență sau de la dispariție. Potrivit tradiției, cine intră pentru prima oară trebuie să adopte o carte. Dintre miile de tomuri, Daniel se simte atras de Umbra vântului de Julian Carax, un roman misterios pe care, ajuns acasă, îl citește în aceeași noapte dintr-o suflare. În anii următori, Daniel se pomeneste implicat într-o serie de intrigi și de crime, trecând prin numeroase primejdii pentru a salva cartea de anumite persoane. În același timp, el se lansează în cercetarea amănunțită a biografiei autorului, cel puțin la fel de enigmatică și de stranie precum romanele sale.
PĂREREA MEA
Carlos Ruiz Zafon a fost un autor spaniol care a scris niște cărți deosebit de interesante, printre care seria Cimitirul cărților uitate, iar aceasta cuprinde 4 volume. Umbra vântului este primul volum al seriei, fiind urmat de Jocul îngerului. Am citit acest prim volum în martie 2022, adică acum un an și mi-a plăcut foarte. Însă tot am amânat să scriu câteva impresii despre el, fără un motiv anume. Între timp am citit și al doilea volum al seriei, Jocul îngerului, dar despre acela vă povestesc în alt articol.
De la Zafon am mai citit Marina și Luminile din septembrie, iar despre a doua dintre ele puteți citi aici. Pe cele doua le-am citit în 2020, în timpul pandemiei. Zafon este unul dintre scriitorii mei preferați când vine vorba despre literatura contemporană și cu fiecare carte citită de la el, m-am simțit mai bogată sufletește.
Umbra vântului este o carte grosuță (488 de pagini), dar odată ce ești prins în mrejele sale, nu o mai poți lăsa din mână. Unii îl compară pe Zafon cu Isabel Allende, dar părerea mea este că primul scrie mult mai complex și mai bine. Deși și Allende îmi place destul de mult și am citit câteva romane scrise de ea.
Romanul este complex și abordează teme multiple, printre care literatura, cultura, iubirea, misterul, identitatea individuală, dar și tema răului. Personal, îmi plac mult cărțile în care apar cititori pasionați sau tema cărților. Dar aici asta nu e tot, deoarece apare și tema întunecată a răului, presărată de intrigi și numeroase secrete. Îmi este foarte greu să descriu această carte, așa că mă voi limita doar la câteva idei care mi se par importante. (mai mult…)
Autor: Sosuke Natsukawa
Naționalitate: japoneză
An apariție: 2017 (2022, la Editura Litera)
Gen carte: ficțiune, fantasy, realism magic, literatură japoneză
Titlu original: 本を守ろうとする猫の話
Număr pagini: 256
Nota goodreads: 3.73
Nota mea: 3/5
DESCRIERE
Anticariatul Natsuki este o prăvălioară cu cărți la mâna a doua, situată la marginea orașului. Înăuntru, rafturile, pline cu volume minunate, tronează impunătoare, înalte până la tavan. Lui Rintarō Natsuki îi place nespus acest spațiu primitor, creat de bunicul său. Își petrece multe ore aici, citind în voie. Este refugiul perfect pentru un puști retras și pasionat de lectură.
După moartea bunicului său, Rintarō se simte singur și deprimat. Și, din câte se pare, va fi nevoit să închidă anticariatul. Dar apoi se trezește în prăvălie cu un motan vorbitor pe nume Tigruț, care îi cere ajutorul. Motanul are nevoie de un iubitor de cărți care să-l însoțească într-o misiune. Bizarul cuplu va porni în trei aventuri palpitante, menite să salveze cărțile din mâinile oamenilor care le-au sechestrat, le-au maltratat sau le-au trădat. Iar la urmă, rămâne o ultimă misiune de salvare, în care Rintarō va trebui să pornească de unul singur…
Motanul care voia să salveze cărțile este o poveste înduioșătoare despre găsirea curajului, despre compasiunea pe care le-o arătăm celor din jur – și despre puterea nemaipomenită a cărților.
PĂREREA MEA
Sosuke Natsukawa este autor japonez și în afară de acest roman, a mai scris câteva cărți, însă nu sunt traduse la noi. Ce să vă spun despre cartea asta? La fel ca în cazul altei cărți, scrisă tot de un autor japonez și care are tot un personaj principal motan…nu mi-a întrunit așteptările. Este vorba despre Dacă pisicile ar dispărea din lume, scrisă de Genki Kawamura și despre care am scris câte ceva aici. Ca și in acest caz, i-am dat pe goodreads tot 3/5 steluțe.
Nu este vorba că nu mi-a plăcut cartea, dar se putea mult mai mult. Eram până nu demult, tipul de cititor care se entuziasma când dădea peste cărți cu personaje-pisici. Apoi am început să le descopăr și am rămas în dubii. Pentru mine, mai niciuna nu a fost ceva extraordinar sau o carte care să rămână cu mine. (mai mult…)
Autor: Fiodor Mihail Dostoievski
Naționalitate: rusă
An apariție: 1864 ( 2012, editura Polirom )
Gen carte: ficțiune, literatură clasică
Titlu original: Записки из подполья
Număr pagini: 174
Nota goodreads: 4.17
Nota mea: 5/5
DESCRIERE
Dezvăluirile făcute în ‘subterană’ determină destinul lui Raskolnikov, al lui Stavroghin și al lui Karamazov. Începe pelerinajul de mucenic al omului pe căile libertății arbitrare. Acest pelerinaj îl va duce la ultimile limite ale dedublării. Dialectica dintre om și destinul său se întrevede în Însemnările din subterană și se va contura în marile romane dostoievskiene.
PĂREREA MEA
Dostoievski este unul dintre cei mai mari scriitori clasici ruși și puțini cititori, cred, nu au auzit de el sau nu au citit măcar o carte scrisă de el. De la acest autor am mai citit acum câțiva ani doar Crimă și pedeapsă și țin minte că mi-a plăcut mult, atât stilul, cât și povestea în sine. Acest scriitor rus nu este atât de ușor de citit, dar cu siguranță merită. Eu am citit cartea în primăvara anului trecut și încă am vii în minte impresiile de atunci. În însemnări din subterană este explorată condiția umană și felul în care personajul principal se raportează la societatea în care trăiește.
Este o carte scurtă (sub 200 de pagini) și a fost publicată pentru prima dată în 1864. Narațiunea este la persoana I, iar naratorul care nu poartă nume trăiește singur în Sankt-Petersburg, în a doua jumătate de secol XIX. Romanul este împărțit în două mari capitole: Subterana și Pornind de la lapoviță.
Titlul arată starea de izolare a personajului principal, care își notează memoriile departe de societatea înconjurătoare. În izolare, el poate reflecta mai bine la condiția sa și a societății în care trăiește. Subterana poate fi considerată și o metaforă a existenței într-o lume ermetică și inaccesibilă.
Sunt abordate alienarea, izolarea socială, conștiința de sine, introspecția, lupta dintre individualitate și societatea exterioară, diferite idei filosofice și politice, dar și diverse probleme morale și care țin de partea etică. În linii mari, se vorbește despre condiția umană, așa cum este ea percepută de personajul creat de Dostoievski. (mai mult…)