Când amintirile noastre vor veni să danseze – Virginie Grimaldi (recenzie)

Autor: Virginie Grimaldi

Naționalitate: franceză

Titlu original: Quand nos souvenirs viendront danser

An apariție: 2019 (2021, la editura Univers)

Nota mea: 4/5

Notă imdb: 4.23

Număr pagini: 280

Gen carte: ficțiune, romance, literatură contemporană

Virginie Grimaldi este o autoare contemporană franceză și cea care a scris numeroase romane de succes. Când amintirile noastre vor veni să danseze este primul roman pe care eu l-am citit, dar cu siguranță nu va fi singurul. Mai am pe lista de tbr și Doar clipa fericită să-mi rămână. M-a surprins foarte plăcut romanul Când amintirile și prin intermediul acestuia am întâlnit un grup simpatic de bătrânei, care își spun Octogenialii. Cea care povestește totul este Marceline (pe numele întreg Marceline Odette Germaine Masson), născută pe 4 februarie 1935.

Marceline și vecinii săi primesc o veste șoc: intrarea Colibri va fi curând dărâmată. Pe această alee circulară sunt 6 case, iar femeia ține să precizeze de la început cine sunt locuitorii acestor case. La casa nr. stă ea și soțul ei, Anatole; la nr. 2 stă Gustave, la nr. 3 – Rosalia, la nr. 4 – Josephine, la nr. 5 – Marius, iar la nr. 6 nu locuiește nimeni. După această veste șocantă pentru ei, locuitorii decid cu orice preț să împiedice demolarea locuințelor în care își duc viața de peste 63 de ani. Avem, de asemenea, și două planuri narative, unul prezent și unul trecut.

Aflăm treptat detalii despre viețile acestor personaje, dar și despre relațiile mai mult sau mai puțin tensionate dintre aceștia. Cred că este exagerat să spunem că sunt relații tensionate, deoarece ajungând la o vârstă înaintată, aceștia nu ezită să se tachineze sau să se înțepe reciproc. Aflăm detalii și despre familia lui Marceline, despre fiica Corinne și nepotul Gregoire. În același timp, aflăm și despre primarul orașului, Didier și care este relația locuitorilor cu acesta. (mai mult…)

Hamnet – Maggie O’Farrell (recenzie)

Autor: Maggie O’Farrell

Naționalitate: irlandeză

Titlu original: Hamnet

An apariție: 2020

Nota mea: 5/5

Notă imdb: 4.21

Număr pagini: 400

Gen carte: ficțiune istorică

Premii: nominalizare la Best Historical Fiction (2020) pe goodreads

DESCRIERE

Anglia, 1580: Ciuma Neagră cutreieră ținuturile, lovindu-­i deopotrivă pe cei sănătoși și pe cei bolnavi, pe tineri și pe bătrâni. Sfârșitul lumii este aproape și, cu toate acestea, viața merge înainte. Un tânăr meditator de latină, sărac și chinuit de un tată violent, se îndrăgostește de o femeie extraordinară și excentrică. Agnes e o creatură sălbatică ce străbate pământurile familiei cu un șoim pe mână și e recunoscută pentru talentele ei de vindecătoare. Cunoaște plantele și poțiunile mai bine decât înțelege oamenii. Odată ce se stabilește împreună cu soțul ei la Stratford­upon­Avon, se transformă într­-o mamă ultraprotectoare și în forța care ține împreună tânăra familie.

Un portret plin de lumină al casniciei și o portretizare de neuitat a unui băiat care a fost uitat de toată lumea, dar al cărui nume a dat titlul celei mai celebre piese de teatru din toate vremurile.

PĂREREA MEA

Maggie O’Farrell este o autoare irlandeză de succes care a scris numeroase cărți. La noi s-au mai tradus Portretul căsătoriei (care e deja pe lista de tbr) și Exist, exist, exist – despre care însă nu dețin multe informații. Hamnet a fost publicat prima dată în 2020 și pentru mine a fost o carte de 5 steluțe pe goodreads și cea mai bună carte citită în februarie 2024.

După lectura lui Hamnet, scriitoarea a devenit una dintre preferatele mele și vreau să citesc tot ce a scris. Cartea are la bază o poveste reală, deși pe alocuri modificată. În prim plan se află viața fiului lui William Shakespeare, Hamnet, care moare la 11 ani din cauza ciumei. Nu aflăm numai detalii despre viața lui Hamnet, ci despre întreaga familie (bunici, rude din partea mamei sale – Agnes, surorile sale – Susanna și Judith). Hamnet dezvoltă o relație specială cu geamăna sa, Judith. Există în carte o scenă de un dramatism sfâșietor (nu vreau să dau spoilere) care m-a lăsat mască. Și există multe scene de acest fel.

Acțiunea cărții se petrece în secolul al XVI-lea, în Anglia. Personajul meu preferat este Agnes (deși pe soția lui Shakespeare o chema Ann), mama lui Hamnet, o femeie aflată într-o relație puternică cu natura și care practică tot felul de ritualuri magice. Deși este un personaj atipic, am adorat-o. (mai mult…)

Planuri de lectură pentru 2024?

Dacă în ultimii ani obișnuiam să fac o listă cu ce mi-am propus să citesc, am ajuns la concluzia că nu am reușit să bifez ce notasem. Ba unele cărți le-am tot amânat, ba unele cărți nu m-au mai interesat la fel de mult. Așa că anul acesta nu îmi mai propun obiective clare, nu îmi fac liste cu multe cărți și la final de an să mă trezesc că am bifat prea puține.

Însă îmi doresc să citesc câteva cărți, cum sunt volumul trei din trilogia Ursul și privighetoarea, de Katherine Arden, care se numește Iarna vrăjitoarei sau Frații Karamazov – care m-a descurajat mereu prin dimensiunile sale. Nu va fi o lectură grăbită, ci voi încerca să citesc și alte cărți mai ușoare în paralel ca să nu intru în reading slump.

(mai mult…)

Top cărți 2023

În 2023 am reușit să citesc 75 de cărți, adică 27 000 de pagini (după statistica de pe goodreads). Pentru mine este mulțumitor, mai ales că am descoperit cărți bune și foarte bune. Din păcate însă, cărțile de 5 steluțe nu au fost atât de multe, mai ales că mi-am propus să fiu mai zgârcită la notare.

Dacă ar fi să fac un top 10, mi-ar fi destul de greu de ales. Dar voi face un top 11, deoarece doar 11 dintre ele au primit de la mine nota maximă. Au mai fost și alte cărți bune care au rămas cu mine, dar nu au fost chiar wow. Așa că avem:

  1. Demonul meschin – Fyodor Sologub – literatură rusă clasică
  2. Taina povestitoarei – Sejal Badani – literatură indiană
  3. Cartea copiilor pierduți – Kristin Harmel – literatură americană
  4. Fata în rochie vărgată – Ellie Midwood – literatură americană
  5. Viața ca un râu –  Shelley Read – literatură americană
  6. Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei  – Elizabeth George Speare– literatură clasică americană
  7. Tot albastrul cerului – Melissa Da Costa literatură franceză
  8. Simon – Narine Abgarian – literatură armeană
  9. Cât timp înfloresc lămâii – Zoulfa Katouh – literatură canadiană
  10. Dragă copilă – Romy Hausmann – literatură germană
  11. Întoarcerea acasă – Kate Morton – literatura australiană

Vreau să fac o listă și cu ce vreau să citesc în 2024, unde mi-am propus să citesc minim 50 de cărți.

O minune de copil – Roy Jacobson (recenzie)

Autor: Roy Jacobson

Naționalitate: norvegiană

Titlu original: Vidunderbarn

An apariție: 2009

Nota mea: 3/5

Notă imdb: 3.75

Număr pagini: 313

Gen carte: ficțiune

Roy Jacobsen este un autor norvegian care, deși a scris mai multe romane, O minune de copil este singura sa carte tradusă în limba română. Este cunoscut pentru romanele sale, povestirile scurte și piesele de teatru și a primit mai multe premii literare pentru opera sa. Scrierile lui Jacobsen explorează adesea teme legate de natură, identitate și condiția umană.În 2009 acest roman  a primit premiul Bokhandlerprisen.

Cum a fost această carte pentru mine? Dorința de a o citi s-a născut din pură curiozitate, iar la final s-a lăsat cu nedumerire și un oarecare gust amar. Subiectul cărții se referă la povestea băiețelului Finn, a mamei sale și a celorlalte personaje incluse în poveste. Recunosc că în afară de Finn, mama sa și un alt personaj, restul personajelor nu mi s-au părut relevante pentru carte. Și nici nu prea m-au interesat viețile lor.

Mama lui Finn este divorțată, apoi fostul soț moare. În peisaj apare Linda, fetița fostului soț, față de care mama își ia angajamentul de a o crește. Această femeie însă ascunde un mare mister, deoarece are un comportament ciudat și mi s-a părut bizară circumstanța în urma căreia ajunge să o crească pe Linda. Linda a fost oarecum interesantă, dar numai puțin. Finn este personajul prin ochii căreia descoperim întreaga acțiune și cunoaștem restul personajelor. (mai mult…)

« Older Entries