Autor: Simone van der Vlugt
Naționalitate: neerlandeză
Titlu original: Nachtblauw
An apariție: 2016
Nota mea: 4/5
Număr pagini: 344
Gen carte: ficțiune istorică
Simone van der Vlugt este o autoare neerlandeză care scrie romane young adult. Din câte știu, doar două din cărțile sale au fost traduse în limba română. Romanul Albastrul din miez noapte este o carte pe care o aveam de ceva timp pe listă și a fost o reală plăcere să o descopăr.
Acțiunea cărții începe în De Rijp, Olanda, în anul 1654. Facem cunoștință cu Catrijn, o tânără văduvă care își pierde soțul, pe Govert, la un an după căsătorie. Nu a fost iubire niciodată între ei, iar motivul căsătoriei a fost o sarcină neașteptată. Există un mic secret legat de relația dintre cei doi și de moartea soțului, o chestie la care sincer nu mă așteptam.
După ce pierde sarcina, se vede nevoită să se mute, ajunge in Alkmaar, iar acolo își întâlnește prietenii (pe Brecht și Melis, care erau hangii). După ce caută de muncă prelung, femeia are parte de o surpriza neplăcută legată de un potențial loc de muncă, așa ca se vede nevoită să caute iar. O să vă întrebați de ce trebuia sa caute de muncă o femeie din secolul al 17-lea. Cred că exista un anumit stigmat în societatea olandeză (și nu numai) din acele timpuri, iar Catrijn a fost nevoită să facă asta. Să plece. O văduvă nu era privită cu ochi buni, indiferent de situație.
Am admirat-o pe Catrijn că a trecut prin atât de multe, însă niciodată nu s-a dat bătută. Va întâlni iubirea, suferința, speranța, iar suferința. Și tot așa, nefiind niciodata ușor. Este pasionată de pictură, o ocupație destul de neobișnuită pentru o femeie din acel secol. Existau multe ateliere de pictori, însă existau reguli. Trebuia să fie făcută o ucenicie plătită, apoi urma proba de meșter și în final, acceptarea în breaslă. Însă pictorii erau bărbați, iar Catrjn nu avea șanse mari. (mai mult…)
Autor: Thomas Hardy
Naționalitate: britanică
Titlu original: The Well-Beloved: A Sketch of a Temperament
An apariție: 1897
Nota mea: 4/5
Număr pagini: 210
Gen carte: roman clasic britanic
Mi-am descoperit dragostea pentru literatură clasică în liceu, alături de Jane Austen, Dickens, surorile Bronte, Balzac si Thomas Hardy. Iar de la Thomas Hardy am citit cam tot ce s-a tradus în română, ba unele opere literare chiar de două ori. Iar aici mă refer la Departe de lumea dezlănțuită, Pădurenii, Idilă pe un turn și Tess d’Urberville.
Hardy este unul dintre clasicii la care mă întorc mereu cu mare drag. Știu că sunt cititori care i-au criticat pesimismul sau afirmă că nu e de actualitate opera sa, dar eu așa descopăr niște timpuri trecute și asta mă bucură. Cred că și de asta citesc literatură clasică – mă transportă în timpuri apuse sau trecute, oferindu-mi o perspectivă captivantă asupra epocilor și societăților care au influențat lumea de astăzi.Vara aceasta am citit un alt roman al lui Hardy, Întoarcerea băștinașului, și puteți găsi câteva impresii aici.
Iubita este un roman scurt, de 210 pagini și este o carte mai puțin cunoscută și apreciată. Pentru mine nu a fost pe măsura celorlalte cărți ale autorului, însă tot mă bucur că am descoperit-o. A fost publicat în 1897 și este ultimul roman publicat al lui Hardy. (mai mult…)
Autor: Freida McFadden
Naționalitate: americană
An apariție: 2022 (editura Bookzone)
Gen carte: ficțiune, mister, thriller
Titlu original:The Housemaid
Număr pagini: 384
Nota goodreads: 4.34
Nota mea: 4 /5
Freida McFadden este o scriitoare de origine americană și pe lângă scris, este de profesie medic. A scris în jur de 15 thillere psihologice și romane medicale, iar Menajera este primul volum dintr-o serie. A fost nominalizată pe goodreads la categoria cel mai bun mister și thriller din 2022.În acest moment, când scriu recenzia acestei cărți, citesc și continuarea, Secretul menajerei.
Menajera a apărut pentru prima dată în 2022 și se bucură de un real succes. S-a creat un vibe intens în jurul acestei cărți, iar astfel am ajuns și eu să o citesc.Nu trebuie confundată cu Camerista, o carte scrisă de Nina Prose, a cărei recenzie o puteți citi aici.
Deși am ales să citesc Menajera din pură curiozitate, spre surpriza mea, chiar mi-a plăcut destul de mult. Personajele sunt contruite într-un mod interesant. O avem pe Millie (Wilhemina), care este noua menajeră a familiei Winchester. Nina și Andrew Winchester au o fetiță, pe Chloe, care este de fapt fiica Ninei dintr-o relație anterioară.
Acțiunea aparent liniștită ia la un moment dat niște proporții halucinante. Am urmarit cu atenție fiecare personaj, încercând să ghicesc care e personajul negativ și ce secrete întunecate se ascund. Millie este un personaj interesant, atent construit și lasă impresia de naivitate. Cine nu s-ar aștepta ca menajera să fie genul de femeie naivă?Însă nu vă lăsați înșelați de aparențe. Însă familia a subestimat-o, deoarece ea se dovedește isteață și vicleană. Cine este de fapt Millie? Ce ascunde ea?
Andrew este soțul și tatăl perfect, dar oare nu cumva chiar perfecțiunea ascunde ceva întunecat? Nina este și ea un personaj misterios și am bănuit că ceva se întâmplă în interiorul acestei femei. Că poate ascunde ceva sau că nu e cine pare. Sau că joacă un rol. (mai mult…)
Autor: Grazzia Deledda
Naționalitate: italiană
Titlu original: Cenere, Canne al vento
An apariție: 1913 (2013, la Editura Litera)
Notă imdb: 3.80
Nota mea: 3/5
Număr pagini: 272
Gen carte: ficțiune, literatură clasică
Grazzia Deledda s-a născut în Sardinia, Italia și a primit Premiul Nobel pentru literatură în 1926. A început să scrie la 13 ani, dar părinții săi s-au opus acestei preocupări. Trestii în vânt este o carte și despre Sardinia, despre personaje, mituri și tradiții. Cartea a fost publicată în 1913. De la aceeași autoare am mai citit acum câțiva ani Iedera, un roman care mi-a plăcut mult mai mult ca acesta și pe care l-am citit de două ori.
Titlul m-a dus cu gândul la fragilitate și vulnerabilitate (surorile din carte pot fi asemănate cu trestiile fragile). Nu este o carte groasă (272 pagini), dar are un stil care nu face să o parcurgi așa de ușor. Abundă în descrieri ale peisajelor și personajelor (iar acesta este cam singurul plus al cărții). Ce mi-a plăcut însă? Atmosfera, descrierile poetice. Unele dintre personaje cred în duhuri și ființe supranaturale și trebuie să existe o armonie om-spirit, altfel totul scapă de sub control.
Personajele sunt numeroase și fiecare vine cu o poveste a sa. Efix este sluga în vârstă, care doarme în colibă, pe rogojina lui. El este simbolul loialității și al sacrificiului de sine. Chiar dacă surorile nu s-au purtat mereu frumos cu el. Face parte din familie și este singura figură masculină dintr-o casă de fete bătrâne și nemăritate.
Efix este și un personaj melancolic care își amintește cu nostalgie de vremurile apuse. Însă acest personaj ascunde un secret grav pe care îl va purta toată viața. Stăpânele lui Efix sunt trei surori nemăritate: Ruth, Ester și Noemi. Cea de-a patra soră, Lia, a fugit de acasă când era tânără. Aflăm detalii despre copilăria celor patru femei, despre părinții lor, dar și despre niște secrete care ies la iveală.
Timpul trece, iar în peisaj va apărea fiul Liei, Glacinto, care va tulbura puternic viața mătușilor sale. Ce nu mi-a plăcut însă? Felul vag în care a evoluat subiectul și toată acțiunea, dialogurile fără miez și fără sens dintre personaje. Unele dialoguri mi-au lăsat chiar impresia că sunt acolo de umplutură. A fost o lectură ok, însă mă așteptam la o carte mult mai bine construită.
Pe goodreads i-am oferit 3/5 steluțe.
Autor: Harriet Tyce
Naționalitate: scoțiană
Titlu original: Blood Orange
An apariție: 2019
Nota mea: 4/5
Număr pagini: 336
Notă imdb: 3.87
Gen carte: ficțiune, thriller, mister, suspans
DESCRIERE
La finalul fiecărei zile de muncă, avocata Alison Bailey se oprește cu colegii într-un bar, la un pahar de vin urmat de încă unul, și încă unul, până când devin mult prea multe și își pierde controlul. Partidele de sex scurte și brutale cu Patrick îi pigmentează viața. Fiecare dintre ele este ultima, numai că data viitoare tentația este prea puternică. În timpul acesta, soțul ei, Carl, are grijă de fetița lor, pentru că ea este o mamă pe care nu se poate baza.
Tocmai când lucrurile o iau razna în viața personală, Alison primește primul ei dosar de omor. Distinsa, impecabila Madeleine și-a ucis cu cruzime soțul. La început, fapta apare ca inexplicabilă. Iar atunci când, în sfârșit, soția criminală acceptă să vorbească, realitatea se dovedește a fi un coșmar.
Va reuși Alison să obțină pentru Madeleine încadrarea cea mai favorabilă și pedeapsa minimă? Va reuși să-și pună ordine în viața de familie? Iar Carl, este el soțul inocent și devotat care vrea să pară?
Portocala sângerie este o carte despre lipsa devotamentului în căsnicie, despre impulsuri nestăpânite, despre violența domestică și pierderea respectului de sine. Dincolo de toate acestea, este un thriller psihologic cu o intrigă plină de răsturnări de situație șocante și cu un final absolut neașteptat.
PĂREREA MEA
Harriet Tyce este pe lângă romaniceră, și avocată. Locuiește în Marea Britanie și are doi copii. Portocala sângerie este romanul său de debut, iar în jurul acestuia s-a creat un vibe puternic în rândul cititorilor. Eu am citit-o mai mult din curiozitate și această recenzie o scriu după 9 luni de la terminarea cărții. În prologul romanului sunt anumite indicii legate de semnificația titlului. De ce portocala sângerie? Nu vreau să dezvălui, deși este un amănunt picant al cărții.
Din punctul meu de vedere, este un thriller bunicel, misterios și cu personaje extrem de antipatice. Dar nu poți să nu le urmărești cu atenție viața, secretele, obsesiile. Eu m-am simțit de parcă am privit prin gaura cheii în casa cuiva. Si mi-a plăcut la nebunie.
Allison este o avocata de succes, are o fiică, un soț (Matilda și Carl) și… un amant (Patrick). Dar lucrurile se schimbă și nu mereu in bine. Aș recomanda însă cartea celor peste 16-18 ani, deoarece are multe scene erotice detaliate. Este o carte despre perversiuni, oameni cu tot felul de probleme, sex, adulter. Dar am stat până la final. Ce mi-a placut însă? Ideea că dacă faci rău, vei fi pedepsit. Universul te pedepsește întotdeauna Și că aparențele pot fi înșelătoare. Un om blând poate ascunde cele mai groaznice secrete și în adâncul lui poate ascunde secrete întunecate. (mai mult…)