Autor: Alexandre Dumas
Naționalitate: franceză
An apariție: 1850
Titlu original: La tulipe noir
Nota mea: 5/5
Notă goodreads: 3.85
Număr pagini:
Gen carte: roman istoric, ficțiune
Laleaua neagră, scrisă de Alexandre Dumas-tatăl și publicată pentru prima dată în 1850, este un roman istoric ce îmbină cu măiestrie intriga politică, suspansul și romantismul specific stilului autorului francez. Deși este mai puțin celebră decât Cei trei muschetari sau Contele de Monte Cristo, această carte impresionează prin construcția narativă și prin simbolismul florii ce oferă titlul romanului.
Acțiunea se desfășoară în Olanda secolului al XVII-lea, în plină instabilitate politică și lupte pentru putere. Vom afla povestea lui Cornelius van Baerle, un tânăr savant pasionat de cultivarea lalelelor, care visează să creeze o floare unică. Este vorba despre laleaua neagră, considerată imposibil de obținut. Pasiunea sa pentru flori îl va arunca, pe nedrept, în mijlocul unei conspirații politice, în urma căreia va fi închis. In acest roman vor fi numeroase răsturnări de situație, care mai de care mai interesante.
În mod caracteristic lui Dumas, firul narativ este dens, plin de răsturnări de situație, dar și de momente lirice și tensionate. Dragostea dintre Cornelius și Rosa, fiica temnicerului, aduce o notă de speranță și umanitate într-un cadru dominat de trădare. Rosa devine nu doar sprijinul lui Cornelius, ci și o figură feminină puternică și loială. Titlul este un simbol interesant, deoarece laleaua neagră este un simbol al idealului imposibil, al frumuseții și al aspirației umane spre perfecțiune. Este de asemenea și o metaforă a speranței și a izbăvirii.
Personajele cărții mi s-au părut interesante, așa că vreau să vă vorbesc câte un pic despre fiecare. Cornelius von Baerle este o fire blândă și visătoare, cultivat și care dorește cu orice preț să descopere laleaua neagră. El poate simboliza pasiunea sinceră și suferința nedreaptă. Rosa Gryphus este inteligentă, sensibilă și curajoasă. Ea este sprijinul lui Cornelius atunci când el are cea mai mare nevoie. Isaac Boxtel este antagonistul cărții și personajul negativ, dacă îl putem numi așa. El simbolizează invidia și dorește cu orice preț să obțină laleaua neagră și premiul aferent. Un alt personaj este temnicerul Gryphus, tatăl frumoasei Roza, un bărbat aflat în antiteză cu aceasta. Aflat cuprins de patima alcoolului, este un om crud și predispus la violență.
Nu este o carte voluminoasă, dar este atât de interesantă. Mi-a plăcut foarte mult cum a reușit Dumas să îmbine istoricul cu ficțiunea. Este genul de carte care te ține cu sufletul la gură, dar te și înduioșează profund. Eu i-am oferit 5 steluțe pe goodreads și sper ca peste niște ani să o citesc pentru a treia oară.