Autor: Thomas Hardy
Naționalitate: britanică
Titlu original: The Return of the Native
An apariție: 1878
Nota mea: 5/5
Număr pagini: 400
Gen carte: roman clasic britanic
Pe Thomas Hardy l-am descoperit în facultate, când am citit Pădurenii, Departe de lumea dezlănțuită și apoi Tess d’Urberville. Apoi am ajuns la Primarul din Casterbridge, Iubita și Idila pe un turn. Pe unele le-am recitit și mi-au plăcut la fel de mult ca prima dată.
Îintoarcerea băștinașului a apărut în 1878 și la noi a fost tradusă abia în 1970, la Editura Univers. Acum se mai găsește numai în anticariate, nemaifiind editată de nicio editură de la noi. Operele literare ale lui Thomas Hardy au un tragism aparte, iaracesta se găsește în toate cărțile sale. Întoarcerea băștinașului abordează teme precum destinul, condiția umană, relațiile interumane (intrigi, iubiri secrete sau interzise), relația armonioasă dintre om și natură (descrierile naturii sunt absolut superbe) sau sensul vieții (fiecare personaj caută un sens al existenței sale).
Triunghiuri amoroase și tragedii
Avem multe personaje și niște triunghiuri amoroase (spre exemplu, triunghiul Eustacia – Clym – Wildeve, Eustacia – Wildeve – Thomasin și Thomasin – Wildeve – Venn). Personajele sunt interesante, te captivează fiecare în felul său, însă trebuie să spun că autorul a fost cu unele dintre ele mult prea nedrept. Destinul pe care autorul l-a hărăzit unora dintre ele a fost mult prea crud.
Eustacia Vye este unul dintre personajele feminine principale ale cărții și este frumoasă, elegantă, dar și egoistă. Ea este pedepsită în final de autor, având un destin tragic. Nu se mulțumește cu viața simplă și grea din landă, ci visează la Paris și civilizație. Capabilă să înșele, va provoca multă suferință. Este un personaj contradictoriu, complex, dar incredibil de bine conturat pentru un personaj literar din secolul 18. După părerea mea, este puțin narcisistă și într-un fel nu am condamnat-o pentru că voia mai mult. Viața prezentată în carte era mult prea grea pentru o femeie delicată ca Eustacia. Însă alegerile greșite pe care le face nu îl determină pe cititor să o ierte pentru durerea produsă altora.
Damon Wildeve este un bărbat atrăgător, un fel de Don Juan al romanului. Aventuros, egoist, manipulator, poate fi considerat personajul negativ al cărții. Și el face alegeri greșite și care lasă consecințe grave în viața altor personaje. La fel ca Eustacia, și el va fi pedepsit de autor.
Clym Yeobright este un personaj-cheie al romanului, fiind educat și idealist. Este încăpățânat, vulnerabil și orbit de pasiunea pentru Eustacia. El întruchipează tema idealismului și lupta pentru a schimba lumea în bine. Dacă mă întrebați pe mine, este cel mai naiv personaj din carte.
Thomasin, verișoara lui Clym, este idealul feminin, fiind bună, iubitoare, dar se lasă orbită de dragostea pentru Damon Wildeve. Puternică și înțeleaptă, este însă deseori vulnerabilă. Ea întruchipează tema puterii și a vulnerabilității.
Venn este omul roșu al cărții ( porecla sa vine de la ocupația pe care o are, aceea de a marca cu vopsea roșie oile care urmau să fie vândute, ocupație specifică Angliei secolului 19). Prieten bun, simbol al loialității și care știe să sprijine la greu. Există chiar o nota de subsol în carte unde este precizat că autorul ar fi vrut un alt final pentru carte, dar publicarea în serie a romanului l-a forțat să schimbe povestea).
Iubire și sacrificii
Întoarcerea băștinașului este o carte despre dragoste, familie, natură, prietenie, sacrificiu și trădare. Are 400 de pagini și nu se citește foarte ușor dacă nu sunteți familirizați cu literatura clasică. Morala cărții? Una dintre ele ar fi că fiecare acțiune a noastrpă poate avea consecințe grave asupra vieților noastre sau a celor care ne înconjoară.
Acest roman mi-a ridicat în același timp și multe întrebări. Legate de personaje și de destinul lui. Inițial am vrut să îi dau pe goodreads doar 4 steluțe, dar apoi m-am răzgândit și i-am dat 5.
Voi ați citit cartea? Cum vi s-a părut?
De la Thomas Hardy vă recomand și:
Sunt mandra posesoare a doua pisicute minunate. Piciu (pe care il puteti vedea in poza de mai sus) si Aria, o felina tarcata extrem de scumpa. Mi-a venit ideea de a scrie si despre cartile cu pisici si in acest mini-articol vreau să vă spun câteva ceva despre cărțile in care se gasesc astfel de personaje. Să le luăm pe rând:
1. 320 de pisici negre – Rodica Ojog-Brasoveanu
Nu mai e un secret pentru nimeni ca sunt fan Rodica Ojog-Brasoveanu si ca am citit un numar impresionant din cartile scrise de dansa. Acest roman superb este al treilea din seria Melania Lupu, o serie pe care v-o recomand cu drag.
Puteti citi o mica recenzie aici.
2. Dacă pisicile ar dispărea din lume – Genki Kawamura
I-am facut o recenzie aici daca sunteti curiosi.
3. Memoriile unui motan călător – Hiro Arikawa
Puteti sa cititi recenzia aici
4. Iubire cu i mic – Francesco Miralles
Nu are inca o recenzie, desi este o carte care mi-a placut mult, dar cu siguranta va urma una.
5. Motanul care voia să salveze cărțile – Sosuke Natsukawa
Si acestei carti i-am facut o recenzie aici.
6. Înotând cu elefantul, în brațe cu pisica – Yoko Ogawa
Este o carte inca neterminata, deoarece atunci cand am inceput-o nu prea aveam starea necesara pentru ea. Fiind si literatura japoneza, nu pot spune ca m-a atras stilul si povestea in sine. Dar nu este exclus ca in acest an sa ii mai dau o sansa.
7. Pisica musafir – Takashi Hiraide
Fiind o carte scurta si fara mari pretentii, va fi probabil o lectura relaxanta. O am pe lista si planuiesc sa ajung curand la ea. Ii voi face o recenzie separata dupa ce o voi citi. Chiar sunt foarte curioasa cum va fi, avand in vedere ca majoritatea cartilor cu personaje-pisici descoperite de mine au fost lecturi relaxante si cam atat. Mi se pare destul de greu ca scriitor sa gasesti acea poveste wow pentru iubitorii de feline.
Cartile despre pisici sunt mult mai numeroase decat cele prezentate de mine, insa am vrut sa ma rezum numai la carti care au cuvantul pisica sau motan in titlu (cu exceptia cartii Iubire cu i mic) si doar la cartile deja citite de mine sau care urmeaza.
Autor: Lucinda Riley
Naționalitate: irlandeză
An apariție: 2022 (2023, Editura Litera)
Gen carte: ficțiune, mister, crimă, thriller
Titlu original: The Murders at Fleat House
Număr pagini: 464
Nota goodreads: 4.15
Nota mea: 4/5
Lucinda Riley (cunoscută ca autoare și sub numele de Lucinda Edmonds) s-a născut în Irlanda de Nord și a scris pe parcursul carierei sale scriitoricești numeroase romane. Este celebră pentru seria Cele șapte surori. Din păcate, Riley s-a stins în 2021, la vârsta de 56 de ani.
Am descoperit această autoare prin romanul Îngerul de la Marchmont Hill pe care l-am citit în luna ianuarie a acestui an. Aveam chef de o altă poveste captivantă, așa că am ales Crimele de la internat, carte apărută în 2023 și publicată postum de fiul autoarei.
Cartea este destul de grosuță, având 464 de pagini, însă se citește destul de repede. A apărut la noi la editura Litera, în colecția Buzz Books și se încadrează la categoria mister și thriller. O parte din acțiune se petrece la internatul Fleat House de la St Stephen, din ținutul Norfolk.
Avem o mulțime de personaje și trebuie să citești de la început cu atenție ca să poți face legăturile din final. Pentru mine a fost o lectură destul de intrigantă, deși nu pot zice că aș încadra-o pe lista de top 10 cărți citite în 2023. Dar nici pe lista de dezamăgiri cu siguranță nu va fi. Am apreciat munca scriitoarei, talentul său de a crea personaje atât de vii, cât și încercarea de a scrie un thriller. Mai ales că ea s-a axat mai mult pe genul romance. Însă nu este acel romance siropos, foarte clișeic și care te face să abandonezi cartea. Ci un romance cuminte, captivant, cu un conflict interesant și personaje pe măsură. (mai mult…)
Autor: Gwyneth Rees
Naționalitate: britanică
An apariție: 2015 (2016, Editura Corint)
Gen carte: middle age, coming of age
Titlu original: Cherry Blossom Dreams
Număr pagini: 272
Nota goodreads: 4.08
Nota mea: 4/5
DESCRIERE
Sasha are aproape treisprezece ani și viața ei este pe cale să se complice.
Mai întâi, problema cu Lily și Priti – cum pot fi ambele cele mai bune prietene ale Sashei și, cu toate acestea, să nu se înțeleagă deloc una cu alta?
Pe urmă, mai e și Raffy, fratele mai mare al lui Lily, cea mai bună prietenă a Sashei, pe care, dintr-odată, eroina noastră îl vede cu alți ochi…
Și, colac peste pupăză, mama Sashei și-a găsit în sfârșit marea dragoste – nimeni altul decât Leo, profesor de engleză la școala unde învață Sasha și cu zece ani mai tânăr decât mama ei!
Sasha evadează în ascunzătoarea ei secretă – Casa Florilor – un conac pustiu, perfect pentru a visa cu ochii deschiși, la umbra cireșilor în floare.
Dar Casa Florilor are propriile ei secrete.
PĂREREA MEA
Uneori avem nevoie de un pic de roz în viața noastră, iar în luna martie am simțit nevoia de o carte altfel. Mai ușoară și care să mă relaxeze. Și cred că am găsit-o. Gwyneth Rees este o autoare britanică care a scris numeroase cărți pentru copii. Până să citesc această carte, nu mai auzisem de această scriitoare și mă bucur că am descoperit-o. Este o carte mai mult pentru copii (8-12 ani) și are o acțiune destul de alertă și nu foarte complexă. Coperta mi s-a părut drăguță, la fel și titlul. De ce se numește așa? Titlul are legătură destul de mult cu subiectul cărții, dar poate fi considerat și ca o metaforă frumos alcătuită.
Autor: Carlos Ruiz Zafon
Naționalitate: spaniol
An apariție: 2001 ( 2013 la Editura Polirom)
Gen carte: roman, fictiune
Număr pagini: 488
Titlu original: La sombra del viento
Nota goodreads: 4.29
Nota mea : 5/5
DESCRIERE
Ne aflăm în Barcelona anului 1945. Într-o dimineață cețoasă, domnul Sempere, proprietar al unui anticariat din inima orașului vechi, își duce fiul, Daniel, la Cimitirul Cărților Uitate, o clădire impunătoare, veche și sumbră, plină de volume ale unor autori necunoscuți sau uitați, cărți aduse de oameni care au ținut să le ferească de părăsire, de indiferență sau de la dispariție. Potrivit tradiției, cine intră pentru prima oară trebuie să adopte o carte. Dintre miile de tomuri, Daniel se simte atras de Umbra vântului de Julian Carax, un roman misterios pe care, ajuns acasă, îl citește în aceeași noapte dintr-o suflare. În anii următori, Daniel se pomeneste implicat într-o serie de intrigi și de crime, trecând prin numeroase primejdii pentru a salva cartea de anumite persoane. În același timp, el se lansează în cercetarea amănunțită a biografiei autorului, cel puțin la fel de enigmatică și de stranie precum romanele sale.
PĂREREA MEA
Carlos Ruiz Zafon a fost un autor spaniol care a scris niște cărți deosebit de interesante, printre care seria Cimitirul cărților uitate, iar aceasta cuprinde 4 volume. Umbra vântului este primul volum al seriei, fiind urmat de Jocul îngerului. Am citit acest prim volum în martie 2022, adică acum un an și mi-a plăcut foarte. Însă tot am amânat să scriu câteva impresii despre el, fără un motiv anume. Între timp am citit și al doilea volum al seriei, Jocul îngerului, dar despre acela vă povestesc în alt articol.
De la Zafon am mai citit Marina și Luminile din septembrie, iar despre a doua dintre ele puteți citi aici. Pe cele doua le-am citit în 2020, în timpul pandemiei. Zafon este unul dintre scriitorii mei preferați când vine vorba despre literatura contemporană și cu fiecare carte citită de la el, m-am simțit mai bogată sufletește.
Umbra vântului este o carte grosuță (488 de pagini), dar odată ce ești prins în mrejele sale, nu o mai poți lăsa din mână. Unii îl compară pe Zafon cu Isabel Allende, dar părerea mea este că primul scrie mult mai complex și mai bine. Deși și Allende îmi place destul de mult și am citit câteva romane scrise de ea.
Romanul este complex și abordează teme multiple, printre care literatura, cultura, iubirea, misterul, identitatea individuală, dar și tema răului. Personal, îmi plac mult cărțile în care apar cititori pasionați sau tema cărților. Dar aici asta nu e tot, deoarece apare și tema întunecată a răului, presărată de intrigi și numeroase secrete. Îmi este foarte greu să descriu această carte, așa că mă voi limita doar la câteva idei care mi se par importante. (mai mult…)